You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for September, 2014


Moda – valul care te ridica, valul care te coboara

”Moda” este, în general, un concept asociat cu domeniul hainelor. Dar aplicabilitatea lui este mult mai largă, putând fi asociat unor domenii variate şi explicând lucruri care par inexplicabile la prima vedere. Să le punctăm, intr-o ordine aleatoare.

Moda se aplică în sporturile cu motor. In anii 1980 şi până la jumatatea anilor 1990, echipa Ferrari din Formula 1 era un etern pierzător. Apoi noul director general a adus oameni foarte buni (de la piloţi la ingineri şi mecanici) şi Ferrari a câştigat şase titluri consecutive. Foarte rapid, mulţi au devenit fanii caluţului cabrat. La un moment dat, echipa a intrat în declin, Mercedes sau Red Bull au devenit noile vedete, iar Ferrari o echipă de plan secund. Acest tipar se poate regăsi şi în alte sporturi cu motor.

Moda se aplică in politică. In anul 2004, un val de idealism, cunoscut sub numele de “Revoluţia portocalie”, a cuprins Europa de Est. In Georgia, Ucraina şi România, partidele revoluţiei portocalii au câştigat alegerile. Ele au implementat reforme ample, mai mult sau mai puţin reuşite. Valul portocaliu a trecut în câţiva ani. In Georgia şi Ucraina, partidele de dinaintea revoluţiei portocalii au revenit la putere. In România, PDL a încercat pur şi simplu să îşi ascundă apartenenţa la portocaliu.

Moda se aplică in fotbal. In 2008, o echipă de fotbal uimea lumea cu un nou stil de joc, eficient şi încântător. Barcelona şi al ei tiki-taka au fost rapid adoptate de milioane de oameni. Barcelona a dominat câţiva ani fotbalul mondial, sportiv şi cultural, aşa cum nici o altă echipă nu a mai făcut-o în epoca modernă a fotbalului. Apoi, prin 2012, tiki-taka a intrat în declin, adversarii i-au găsit antidotul şi rezultatele sportive au devenit mediocre.

Moda se aplică in afaceri. In anii 1990, o marcă de bere (Bergenbier) ajunsese să fie prima opţiune la terase. Legându-şi numele de legendara echipă de fotbal a României din acea perioada, Bergenbier era berea care dădea tendinţele, mereu în avangardă, mereu inovativă. Apoi, la un moment dat, în anii 2000, Bergenbier a părut că s-a plictisit de propriul succes şi a dispărut o perioadă din spaţiul public. A ajuns, relativ repede, la “şi alţii”.

Moda se aplică la ţări. In perioada 2005-2008, România era, pentru multinaţionale, piaţa pe care trebuia sa activezi. Era mai uşor sa argumentezi, în faţa consiliilor de administraţie şi a acţionarilor, motivul unei investiţii în România decât refuzul de a o face. Apoi, la venirea crizei, investiţiile au fost pur şi simplu îngheţate, iar o investiţie în România a redevenit riscantă.

Moda se aplică la oameni. In anii negri de la începutul celui de al doilea război mondial, Marea Britanie l-a ales pe Winston Churchill să o ghideze în poate cea mai dificilă perioadă din istoria ei. Churchill i-a înflăcărat pe britanici şi i-a îndemnat să reziste în faţa agresiunii naziste, atunci când nimeni nu le mai dădea nici o şansă. Apoi, după război, britanicii l-au “concediat” pur şi simplu pe Churchill.

Scenariul este, în linii mari, acelaşi. Apare ceva care este avangardist şi privit cu simpatie. Acel ”ceva” este acceptat de tot mai multă lume. El devine, în curând, un fel de standard, la care se raporteaza întregul sistem. Puţin câte puţin, uneori chiar fără a ne da seama, lumea se plictiseşte de acel lucru. El devine învechit şi tot mai multă lume caută se se detaşeze de acel lucru. Uneori, se ajunge chiar în extrema cealaltă, când oamenii refuză să recunoască ca au fost atraşi de acel lucru.

Este în firea lucrurilor ca valul modei sa ducă la un sfârşit. “Sic transit gloria mundi”, după cum spuneau latinii. Nu e nici o ruşine ca, lucrul care a fost la modă, să înceteze, la un anumit moment, să mai aprindă imaginaţia oamenilor.

Pentru ca valul modei să se transforme într-o succesiune de valuri, e necesar să adoptăm soluţia inovativă a reînnoirii. Când fenomenul începe să intre în declin, trebuie trecut la următoarea generaţie a modei. Agăţarea de succesul din trecut, hrănirea trecutului şi înfometarea viitorului sunt reţeta sigură pentru eşecul reînnoirii.

In spatele succesului, stau branduri şi oameni. Dincolo de poleială, sunt valori. In funcţie de cât de puternice sunt valorile, ele pot decide dacă oamenii şi brandul au avut un succes unic sau dacă, reinventându-se, pot regăsi următorul val care sa le readucă la modă.

___________________________________________________

Nota: acest articol a fost publicat in numarul 2 (septembrie 2014) al publicatiei lunare “Azi la Mizil”.

Scotia. Democratia pe paine.

Personal sunt impotriva curentelor nationaliste din orice tara pentru ca risca sa fie antidemocratice. De exemplu, daca Harghita si-ar obtine independenta, ce garantii vom avea ca drepturile romanilor de acolo vor fi respectate de unguri? Niciuna. Daca Harghita ar adera la Ungaria, 100% din cetatenii Harghitei vor trai intr-o tara – Ungaria – care se indeparteaza pe zi ce trece de democratie, deci ar iesi in pierdere.

In plus, intr-o lume care se indreapta catre o integrare globala, nationalismul nu isi are locul. Da, sunt mandru ca sunt roman, dar asta nu inseamna ca daca sunt roman sunt mai destept decat altii, daca sunt roman nu inseamna sa ii interzic ungurului din Ardeal sa-si foloseasca limba materna oriunde in societate (a propos, poate ne uitam pe imnul nostru sa vedem daca reprezinta 100% din locuitorii Romaniei). Sunt impotriva ca majoritatea dintr-o tara sa dezavantajeze minoritatile din respectiva tara.

Exista insa o realitate ca multi oameni se simt nationalisti, pentru ei identitatea nationala este importanta. Inteleg ca poate acesti oameni nu se mai simt reprezentati de institutiile tarii in care locuiesc. Poate ca institutiile sunt incompetente, poate ca majoritatea ignora nevoile minoritatilor, poate ca este vorba doar de populism.

Iar cand vocile nationaliste au devenit extrem de puternice, cred ca cel mai democratic este sa se supuna la vot asa cum s-a intamplat in Scotia. Alternativa este ca aceste minoritati vor fi din ce in ce mai nefericite, din ce in ce mai vocale, mai extremiste cu riscul ca anumite grupuri vor ajunge la concluzia ca visul lor se poate realiza doar prin forta armelor.

Daca vrem sa avem cu adevarat democratie, trebuie sa o intarim in fiecare zi. Democratia inseamna o voce pentru fiecare cetatean. Intr-o masa de milioane de oameni, fiecare dintre noi, ca individ, este in minoritate pentru ca suntem unici. Nu este in interesul nostru ca drepturile altor indivizi sa fie incalcate pentru ca poate maine drepturile noastre vor fi incalcate.

Evolutia Leului fata de Rubla in ultimii 2 ani

In ultimii doi ani Romania a avut cea mai dezastruoasa guvernare de la Nea Nicu Vacaroiu incoace. Cu toate astea, leul s-a intarit fata de rubla ruseasca (de la 9 ruble la leu la 11 ruble la leu, adica peste 20%, grafic aici). Intarirea leului a fost constanta, si in 2012, si in 2013 si doar a accelerat putin dupa agresiunea Rusiei in Ucraina.

Romania este o tara cu deficit commercial, Rusia are resurse imense: petrol, gaze, etc. Acest lucru ar sugera ca rubla – si nu leul – ar trebui sa se intareasca. Daca adaugam si incompetenta guvernului Ponta (recesiune, numar de angajati in scadere, etc), leul ar trebui – teoretic – sa se prabuseasca.

Insa situatia este fix pe dos. Ceea ce inseamna ca guvernul Rusiei dauneaza poporului rus mult mai mult decat Ponta dauneaza Romaniei. Vladimir Putin impinge Rusia catre regres economic, catre o izolare de tip nord-coreeana. Da, Vladimir Putin, idolul extremistilor de stanga si de dreapta din Europa, liderul neinfricat in fata ursilor sedati inainte de vanatoarea prezidentiala, ei bine, Vladimir Putin impinge Rusia catre dezastru economic.

Moartea capitalismului de cumetrie

1989 – 1990: După o revoltă violentă, plătită cu sânge (real, nu metaforic), România s-a oprit la jumatatea drumului. Drumul de la stalinism către democraţie si economie de piaţă a deraiat un pic. România a optat pentru democraţie originală si capitalism de cumetrie. Nu o sa dezvolt partea cu democraţia originală, pentru că nu face obiectul prezentului articol. Vom vorbi acum de capitalismul de cumetrie.

2014: Pe repede înainte, după 25 de ani. Unde am ajuns şi ce urmează? Dar mai întâi, definirea conceptului. Capitalismul de cumetrie este acel sistem economic in care relaţia firmelor cu statul este foarte strânsă. Statul decide in bună măsură cine prosperă şi cine dispare. Firmele sunt conectate la bugetul de stat, la banul public. Prosperitatea nu e dată de munca bine făcută şi de inovaţia inteligentă, ci de conexiunile politice. Capitalistul de cumetrie nu lucrează cu statul; el sifonează banul public. E o căpuşă care nu aduce valoare, ci doar transferă banul de la buget în buzunare private. Ale sale, dar – în bună masură – şi în ale politicianului care îi da contractul. O parte din bani ajung şi la Partid. In final, statul este confiscat in beneficiul unei clici.

Un asemenea sistem nu produce prosperitate. El se stabilizează în punctul in care populaţia adoptă filozofia “politicianul să fure, dar să ne dea şi nouă ceva”. In final, sub o formă sau altă, toţi vom plăti. De fapt, am început de mult să plătim şi vom continua să platim încă câţiva ani buni de acum înainte.

Prima plată: românii plecaţi in străinatate. Familii destrămate, copii separaţi de parinţi, bunici care plâng seară de seară de dorul nepoţilor. Fiecare caz individual e o drama, dar cifrele totale sunt înfricoşătoare. România a pierdut 20% din populaţie in 25 de ani (spre comparaţie, Uniunea Sovietică a pierdut 15% din populaţie în al doilea război mondial, în 5 ani de război cumplit). Asta în condiţiile in care perioada 1990 – 2008 a fost probabil cea mai prosperă perioadă din istoria omenirii. Fiecare victorie electorală a politicianului de cumetrie a dus la plecarea a încă un val de români din ţară.

A doua plată: forţa de muncă calificată din ţară. Căpuşarea bugetului statului şi a firmelor de stat a dus la distrugerea unor întregi ramuri (în special industriale). Forţa de muncă din aceste domenii a rămas pe drumuri, fără posibilitatea de a-şi găsi un nou loc de muncă, trecând adesea în categoria menţionată în paragraful anterior.

Aici ne-au adus 25 de ani de capitalism de cumetrie. Dar ceea ce urmează e încă şi mai interesant. Din motive interne (o ineficienţă cronică), dar şi externe (un val anticorupţie care a cuprins civilizaţia occidentală din care am ajuns şi noi să facem parte), capitalismul de cumetrie românesc este sub asediu.

Top 300 Capital şi Top 500 Forbes ar trebui să reprezinte recunoaşterea publică a abilităţilor antreprenorilor români. Din păcate, topurile cuprind o lungă serie de capitalişti de cumetrie. Unii sunt închişi; alţii sunt anchetaţi; în sfârşit, o a treia categorie aşteaptă la rând şi nu dorm foarte liniştiţi. Curăţenia mediului de afaceri românesc este în plină derulare.

Si aşa ajungem şi la a treia plată: antreprenorii români de varf. Intr-un fel, este tragic. In alt sistem economic, capitaliştii de cumetrie ar fi putut fi onorabili oameni de afaceri (cea mai mare parte din ei au calităţi certe). Ar fi putut pune bazele unor afaceri de familie care sa dainuie, să dea consistenţă economiei româneşti, să creeze prosperitate. In schimb, mulţi dintre ei au ajus după gratii.

Curăţarea mediului de afaceri va mai face o victimă (a patra plată): dispariţia unor locuri de muncă. Chiar în acest mediu corupt, capitaliştii de cumetrie au creat cateva sute de mii de locuri de muncă, care vor disparea în bună măsură. Sigur, pe terenul viran vor apărea alţi jucători, dar acesta va fi un process care nu se va produce peste noapte.

La începutul anilor ’90, capitalismul de cumetrie a părut să fie calea mai uşoară. După 25 de ani de aplicare, constatăm ca sistemul a falimentat pe toate planurile. El lasă în urmă sărăcie, destine frânte, o naţiune în derivă morală, perspective incerte.

Există însă şi o veste bună: vremurile tulburi de azi ne aduc la un nou punct de răscruce. Un punct în care putem din nou opta: putem alege o nouă scurtătură, care să ne ducă, în câtiva ani, într-o altă fundătură; sau putem alege drumul meritocraţiei, al corectitudinii, al muncii bine făcute şi al inovaţiei. Despre asta, în articole viitoare.

___________________________________________________

Nota: acest articol a fost publicat in numarul 2 (septembrie 2014) al publicatiei lunare “Azi la Mizil”.

De ce PSD-istii vor vota cu Monica Macovei

Mesaj pentru PSD-isti:

Monica Macovei a facut sa scada coruptia in timp ce Ponta si PSD-ul doresc mai multa coruptie. Coruptia este un cost mare pentru Romania: cu cat coruptia scade datorita dnei Macovei, cu atat sunt mai multi bani de salarii si pensii. Cu cat coruptia PSD-ista a lui Ponta creste, cu atat sunt mai putini bani de salarii, de pensii, de medicamente. Bugetarii ar trebui sa fie revoltati ca guvernul Ponta ii consiera pomanagii si le da 2 lei in plus in prag de alegeri.

Justitia Monicai Macovei lupta mai eficient cu evaziunea fiscala decat ANAF-ul si tot guvernul lui Ponta. Asadar, sunt bani de pensii, de salarii datorita Monicai Macovei, nu a lui Ponta. Bugetarii au deci un alt motiv sa o voteze pe Monica Macovei.

Monica Macovei si sistemul. Provocarea votului.

Ati vazut probabil multe puncte de vedere atat in sustinerea Monicai Macovei cat si impotriva ei. Ati vazut articole care explica foarte frumos motivele pentru care Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismaneanu si altii o sustin in demersurile ei politice.

Nu voi relua in detaliu toate calitatile Dnei Macovei, sau rationamentele care stau la baza acestor mesaje de sustinere, insa vreau sa punctez ca este singurul candidat care a fost consecvent cu principiile sale (pe care le impartasesc) si care – vorba englezului – walked the walk not only talked the talk.

Aceasta consecventa, onestitatea, transparenta si promovarea justitiei ca metoda de insanatosire a societatii mi-au castigat respectul. Tot ele i-au ridicat in cap intreaga clasa politica, ce o priveste ca pe un outsider al sistemului.

Fara a o idolatriza sau a-i trece cu vederea punctele slabe, Monica Macovei ramane pentru mine  o personalitate autentica si pentru asta ii voi acorda votul meu.

Continue reading →


Taguri