You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for April, 2012


Sa se amane si Soci 2014!

Sunt din ce in ce mai multe voci care cer amanarea sau chiar anularea turneului Euro 2012 de fotbal pe motiv ca in Ucraina inca se mai aplica tortura. Foarte bine, sa-l anuleze, Ucraina nu merita sa gazduiasca un eveniment sportiv care ar trebui sa promoveze fair-play-ul!

Ar fi trebuit sa boicoteze si Olimpiada din 2008 din China, din pacate asta este in trecut.

Ar trebui ca si Formula 1 sa nu mai organizeze cursele din China si din Bahrain, anul asta nu se mai poate pentru ca au avut deja loc.

Insa nu vad de ce ar trebui organizate jocurile olimpice de iarna din 2014 in Soci, Rusia. Desigur, voi auzi placa despre sport ca e apolitic, insa oare politicul, mai ales in tari cu regimuri autoritare, nu folosesc sportul pentru propaganda proprie?

Cu ochii pe USL

O sa avem un nou guvern. Deocamdata o singura certitudine: Victor Ponta. Nu stiu ce fel de prim-ministru va fi, insa ca lider al PSD nu a reusit sa se distanteze nici de Ion Iliescu si nici de Adrian Nastase. Ca si Mircea Geoana, nu pare a fi un om politic care sa mearga pe propriile picioare, ceea ce il face vulnerabil. I-ar face bine sa se distanteze si de copilariile cu Che Guevara.

Economic vorbind, cred ca va continua cu pomenile incepute de guvernul trecut si poate chiar va plusa. Nu numai cu pensiile si cu salariile bugetarilor, dar si cu alte masuri precum marirea salariului minim pe economie pe care o consider o mare greseala daca vrem sa marim numarul de locuri de munca. Totusi, PSD asre exercitiul guvernarii, intr-o interventie la TV din weekend, Adrian Nastase declara ca ar fi mai bine pentru economie sa se reduca CAS-ul si sugera noului guvern sa nu se grabeasca cu marirea salariilor bugetare sustinant, corect, ca asta nu se poate face pana cand economia nu si-a revenit.

In ceea ce priveste legitimitatea noului guvern, aceasta este indoielnica, desi pare sa aiba mai multa decat cea a lui MRU, dat fiind faptul ca Ponta macar este parlamentar. Nu cred ca are sens sa se organizeze anticipate, desi cred ca ar fi mai bine sa avem alegeri cat mai repede, poate in Septembrie, Octombrie.

Europa – o criza a dorintei de a munci

Citesc ca in Spania somajul a ajuns la 24%, iar in randul tinerilor a trecut de 50%. Somajul in randul tinerilor este ridicat si in alte tari din UE, mai ales in Italia si Grecia.

Insa imi explica si mie cineva cum este posibil ca Europa sa se planga de criza cand sunt peste 1 milion de romani la munca in Spania, alti 1 milion de romani lucreaza in Italia, in Grecia lucreaza 500.000 de albanezi si exemplele pot continua.

Oricate scuze am incerca sa gasim somerilor din UE, nu cred ca ne putem ascunde prea mult dupa deget: criza actuala este data de lene.

Modelul norvegian

Explicat aici.

Inca 16.350

Nicusor Dan mai are nevoie de 16.350 de semnaturi pentru a-si inscrie candidatura.

Este extrem de usor, se poate si prin posta, se poate si la concertul de duminica de la Arenele Romane.

Pentru mai multe detalii: aici.

DIB si distrusul virtual- comunismul in Romania

Emil tocmai a scris un articol legat de daunele produse de comunisti in dezvoltarea Romaniei, unde face o comparatie cu Grecia si Portugalia si cum s-au dezvoltat acestea in perioada in care Romania trecea prin comunism. Acesta este un exemplu foarte bun de studiu al DIB si al distrugerii virtuale.

Continue reading →

ANALIZA: 16 miliarde de euro vs. 4 trilioane de euro. Cat ne-a costat comunismul?

La inceputul anilor ’90 au fost retrocedate terenurile de la CAP-uri. Alte cladiri, terenuri si apoi, prin Fondul Proprietatea, miliarde si miliarde de euro au fost transferate catre fostii proprietari ale caror bunuri au fost confiscate de regimul comunist. Se pare ca statul tot mai trebuie sa ramburseze 16 miliarde de euro.

Insa ceea ce putini au incercat sa calculeze este costul asupra poporului roman ca urmare a managementului comunist.

Nu au avut de suferit doar fostii proprietari. Furtul averilor a fost un cost mic. Mult mai scumpa a fost lipsa de oportunitate a 20 de milioane de oameni timp de 45 de ani. Cineva nascut in 1990 nu mostenea nimic, parintii locuind la bloc intr-un apartament inchiriat. Parintii acelui copil nu au avut posibilitatea sa acumuleze, nu au avut libertatea economica de a lasa ceva mostenire.

Cat de bogata ar fi fost Romania in 1989 daca nu ar fi venit comunismul? In 1989 sistemul economic comunist a declarat falimentul. Insa noul regim economic din 1990 nu a insemnat recuperarea imediata a decalajului economic fata de potential. Nu, decalajele se resimt puternic si azi. Se simt si in Germania de Est, desi Germania de vest a pompat peste 1 trilion de euro de la reunificare. Daca ne uitam azi la PIB / locuitor in Coreea de Nord vedem ca este de 40 de ori mai mic decat in Coreea de Sud, desi au plecat de la acelasi punct.

Am incercat sa calculez cat ne-a costat comunismul. Si am incercat sa calculez limita de jos. Am luat ca unitate de masura Portugalia si Grecia.

In 1945, PIB / capita nu era mult diferit in Romanaia fata de Portugalia sau Grecia, aceste doua tari avand si ele parte de dictaturi dupa razboi si au doua economii cu mari probleme. PIB per capita in 1989 in Europa de Vest era cel mai mic exact in aceste doua tari.

In 2010, PIB / capita in Romania a fost de 6.000 de euro. In Grecia si Portugalia media a fost de 18.000. Sa presupunem ca Romania s-ar fi ridicat la doar doua treimi din aceasta suma, adica azi PIB / capita ar fi trebuit sa fie 12.000 de euro.

Aplicand aceasta diferenta pe o perioada 1945 – 2010 imi da peste 4 trilioane de euro (adica 4.000 de miliarde de euro). Compararati asta cu 16 miliarde si vedeti cat a pierdut poporul roman.

Acum avem o libertate economica, cel putin pe hartie. Majoritatea am pornit de la zero. Iar daca vrem bunastare, trebuie sa intelegem ca nu ne va da nimeni acele 4 trilioane inapoi, ci ca doar prin munca, pregatire personala si prin libertate economica putem reusi. Munca si pregatirea depind de noi. Libertatea economica depinde de sistemul economic al tarii in care traim.

Inca o dovada ca dl. Fuia, Ministrul Agriculturii, este un pericol public si trebuie demis.

Nu numai declaratia de ieri cu Ceausescu, dar si una noua, de un populism atroce cu straini rai, parca luata direct din cuvantarile activistilor comunisti:

“Fermierii români şi comunităţile locale sunt în genunchi în faţa băncilor străine, iar agricultura românească are ne­voie de o bancă a fermierilor”.

Poate dl. Fuia nu stie ca Romania a avut o banca a fermierilor, Banca Agricola, care a fost aproape la fel de bine gestionata ca Bancorex.

Eu ma gandesc cu groaza ca un om ca dl. Fuia care nu a invatat nimic din greselile trecutului este ministru al Romaniei. Cine stie ce prostii face si semneaza prin minister, mie mi se pare un pericol public. Eu zic ca nu trebuie sa riscam vreun dezastru care sa-l forteze sa-si dea demisia si in niciun caz nu trebuie sa asteptam alegerile din noiembrie sa-l mature. El trebuie sa fie demis imediat, pana nu apuca sa faca si daune materiale.

PS. Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului inca nu s-a exprimat in privinta declaratiilor de ieri ale ministrului Fuia.

Renunt

Renunt la a mai asculta declaratiile guvernantilor. Sunt ipocrite si cateva dintre ele – si rog sa fiu scuzat de cititori – complet idioate.

Numai de azi:

MRU: “Implicati-va! Acolo unde exista cinste, onestitate, competenta, profesionalism, statul functioneaza. Acolo unde nu exista asa ceva, cu totii suferim si e datoria noastra ca asa ceva sa nu se mai intample de acum inainte.”

Cum ramane oare cu numirile politice? Cele de acum 2 saptamani de la AVAS si CSPP? Ne implicam pana unde? Pana unde numiti voi incompetenti pe pozitii cheie pe criterii politice?

Mustea, ministrul comunicatiilor, despre privatizarea Postei: “Consultantul pentru privatizare va fi ales in maxim o luna“. Despre contractul deja castigat de KPMG pe acelasi subiect: “acest contract nu a mai fost semnat, deoarece nu a mai existat finantare” — asta dupa ce de 22 de ani statul tot reorganizeaza si tot pregateste Posta de privatizare (vezi un articol despre milioane si milioane de euro aruncate timp de 22 de ani pe consultanta pentru reorganizare si privatizare: aici si aici).

Fuia, ministrul agriculturii, cireasa de pe tortul declaratiilor de azi: “Dupa 20 de ani de faramitare a patrimoniului agricol, trebuie sa vedem ca Ceausescu n-a fost tampit cu asocierea in cooperativa si ca fara asociere irosim potential agricol. Fara asocierea fermierilor nu putem spera la performanta in agricultura”

Mai are rost sa comentam? Da, asocierea are logica ei economica si deja exista destule asociatii agricole, dar modul comunistilor de a o face prin incalcarea drepturilor fundamentale ale omului, prin suferinte, crime, puscarii comuniste, etc nu trebuie mentionat? Daca as fi MRU i-as cere lui Fuia sa-si dea demisia. Sau macar sa-si ceara scuze. (PS, un mic test: sa vedem daca dl. Tismaneanu va scrie depsre declaratia lui Fuia).

Euro a fost in primul rand un proiect politic iar pentru viitor, ca si pentru Romania, o realitate economica.

Uniunea Europeana s-a dezvoltat pentru ca orori ca cel de-al doilea razboi mondial sa nu se mai repete.

Franta si Germania au reusit o reconciliere istorica. Azi, 27 de tari sunt membre, Croatia va deveni in 2013 al 28-lea membru si multe alte tari isi doresc sa adere.

Ideea de piata comuna aduce nu numai pace, dar si beneficii si prosperitate. Una este sa ai acces la o piata de 19 milioane de oameni, alta sa ai acces neingradit la 500 de milioane. O piata cu reguli comune, cu standarde pe produs comune, drepturi comune, legi comune. Moneda unica europeana a venit asadar firesc, ea aduce beneficii economice (usurinta in a face afaceri, riscuri si costuri mai mici) insa, asa cum a devenit clar in ultimii 2-3 ani, a fost mai degraba un proiect politic, putin inteles de pietele financiare. A fost adoptat de politicieni in speratanta ca, in timp, diferentele de comportament dintre Grecia si Germania se vor rezolva de la sine. Nu s-au rezolvat si probabil ca nu se vor rezolva pe deplin nici in urmatorii 20 de ani.

Romania are leul ca moneda nationala. Este normal sa avem doar o moneda nationala? Politica BNR este unica atat pentru Bucuresti cat si pentru Botosani. Exista transferuri fiscale intre judetele Romaniei. Exista transferuri fiscale si intre sat si oras. Exista transferuri fiscale si intre generatii. Exista si in Romania voci care spun ca o parte a tarii ar trebui sa aiba independenta fiscala pentru a nu finanta cealalta parte a tarii. Ce s-ar intampla cu Botosaniul daca nu ar mai avea parte de transferuri fiscale? Ce s-ar intampla cu Vasluiul daca ar avea dreptul sa bata moneda? Sau cu Timisoara daca ar avea drepturi neingradite de guvernul central de a se imprumuta cat doreste?

Ceea ce ne leaga este identitatea nationala. Ma simt mai intai roman si apoi bucurestean.

Dar este identitatea comuna europeana – inteleasa ca identitate nationala – conditia pentru existenta euro? Eu zic ca nu. Identitatea europeana va ajuta insa la soliditatea monedei unice, va ajuta la proiectul integrarii europene si va ajuta la transferuri fiscale catre zone mai sarace cum ar fi azi nord-estul Romaniei sau catre Sicilia.

Personal, ma simt mai intai roman si apoi european. Si probabil ca vor mai trece cateva generatii pana cand cetatenii europeni se vor simti mai intai europeni si apoi romani, francezi sau englezi.

Pentru tarile mici cu o economie deschisa este riscant sa aiba propria moneda: fluxurile financiare vin si pleaca in valuri, ceea ce face ca aceste economii sa fie vulnerabile. O moneda instabila nu favorizeaza investitiile. Nu este de mirare ca cele mai multe proiecte FMI din criza financiara de acum sunt cu Europa de Est: Romania, Ungaria, Letonia, Ucraina.

Anumite economii mici isi leaga monezile de euro oricum: Bulgaria, tarile baltice, Macedonia tocmai pentru a reduce vulnerabilitatea economiei data de volatilitatea cursului de schimb. Iar asta costa pentru ca tarile trebuie sa detina rezerve internationale importante, desi uneori nu suficiente (cum a fost cazul Letoniei). Tari precum Romania sau Ungaria s-au imprumutat masiv la FMI pentru a asigura stabilitatea monezii. Alte tari mici, precum Muntenegru, au adoptat Euro ca moneda nationala, desi nu au drept sa bata aceasta moneda. Pana si Elvetia, confruntata cu cumparati de franci, a pus limite, legate tot de euro.

Si sa nu uitam: in urma cu 20 de ani, preturile la bunuri de folosinta indelungata (si nu numai), salariile din privat si multe alte contracte erau in marci germane sau dolari americani. Acum mai degraba in Euro. Asta pentru ca increderea atat a strainilor dar si a populatiei in leu este mult mai mica decat in Euro.

Cate contracte de export sau import ati vazut in lei? Chiar si Dacia, masina noastra nationala, are preturile exprimate in Euro pe site-ul destinat Romaniei.

Daca Euro va disparea, probabil ca salariile iar vor fi negocia iar in marci sau in dolari.

Euro poate fi o moneda de succes si fara aceasta identitate nationala comuna. Intr-o economie globala din ce in ce mai deschisa, si economii precum cea a Germaniei sunt mici si vulnerabile fluxurilor internationale. Chiar daca va trece inapoi la marca, in ce moneda vor semna contractele de export firmele germane? Si asa, petrolul si alte materii prime sunt cotate in dolari iar rezervele internationale ale diferitelor tari, de la China la Arabia Saudita sunt mai degraba in dolari, lucru ce faca ca SUA sa tipareasca linistita cati bani doreste.

Pentru Romania, Euro este deja o realitate economica, iar pentru Europa o alegere intre Euro si dolar sau yuan si cu cat vom intelege asta mai repede, cu atat mai bine.

Sondaj: cu cat ne-a crescut productivitatea personala de cand am inceput sa lucram?

Eu am inceput sa lucrez in 1997 cu norma intreaga, atunci mi-am inceput cariera profesionala.

Am schimbat cateva tari, dar in 15 ani productivitatea mi-a crescut de 7 ori, adica 14% pe an in mod real (eliminand deci impactul inflatiei). Am folosit ca punct de referinta pentru 1997 cat castiga cineva azi (adica 2012) in tara in care lucrez acum pe o pozitie similara cu cea cu care am inceput in Romania.

Formula ar fi:

Castig anul 1 * (1 + i) ^ n = castig pe 2012;

unde “i” = rata anuala de crestere a productivitatii personale si “n” este numarul de ani lucrati (in exemplul meu 15 adica 2012 – 1997, si am lucrat fara intrerupere).

Calculati si pentru voi aceasta rata de crestere a productivitatii anuala si apoi facem media. Media va fi folosita in analize viitoare.

Un rezumat al intalnirii MRU – ONG-uri

Recomand lectura si concluziile pe Romania curata.

Iata de ex. o propunere a SAR catre MRU, legata de fondul suveran de pensii:

“Adoptarea unei politici astfel incat, pe viitor, profitul din exploatarea resurselor minerale (aur, petrol în platforma continentală) să fie investit într-un fond suveran cu scopul de a alimenta deficitul sistemului de pensii, după model norvegian, tuturor cetățenilor României. Facem aceasta solicitare in spiritul Constituției României și avand în vedere incapacitatea arătată pînă acum de a exploata în profitul cetățenilor români resursele minerale ale tarii, indiferent de forma lor de proprietate.”


Taguri