You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for December, 2011


Politicienii si populismul lor patriotard

Propunerea unui parlamentar de a introduce obligativitatea intonarii imnului in scoli a iscat vii dezbateri. Politicienii normal ca sunt de acord cu astfel de idei, le va fi mai usor sa abata discursul public catre cine canta imnul mai frumos si nu despre cum rezolvi problemele din sanatate. Le va fi mai usor sa declare cat de patrioti sunt in loc sa explice de ce avem o crestere economica anemica.

Patriotismul nu se defineste prin intonarea corecta a imnului sau prin fluturarea tricolorului. Daca unul are un steag mai mare se cheama ca e mai patriot? Unul cu 12 clase va fi mai patriot decat unul cu doar 8 clase pentru ca a cantat imnul de mai multe ori?

Si dupa 12 ani de scoala in care vor canta imnul in fiecare dimineata, ce vor gasi acesti tineri? Vor gasi functionari acri care cer spaga, vor gasi asistente medicale care cer spaga, vor gasi ca sunt condusi de copiii unor oameni sus-pusi care nu au cantat imnul in scoala pentru ca au facut scoala in America sau in Elvetia. Vor iubi Romania si mai mult?

Sa fim seriosi, dupa 45 de ani de comunism cand cantam nu numai imnul, dar si alte ode, ar fi trebuit sa fi invatat deja ca spalarea pe creier nu functioneaza. Daca politicienii vor ca romanii sa arate ca-si iubesc tara mai mult, atunci sa reformeze serviciile pe care le ofera tara propriilor cetateni. Acesta este rolul lor.

Ceea ce avem nevoie de la politicieni nu este sa ne spuna cat de lung sa fie batul de la tricolor, ci ca serviciile publice sa fie excelente. Vor vedea atunci ca Romania va fi iubita mai mult, cele 2-3 milioane de romani care au plecat in ultimii 20 de ani poate s-ar intoarce si poate ca tara noastra va fi iubita si de mai multi oameni din alte tari care ar dori sa sa stabileasca in Romania.

PS. Nu ca ar fi ceva nou:

Tipătescu: Lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel
condeiul.

Pristanda: (uitându-se pe sine şi râzând) Curat condei! (luându-şi numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică?…

Tipătescu: Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri.

Pristanda: (naiv) Da.

Tipătescu: Ei?… s-a pus patruzeci şi patru de steaguri?

Pristanda: (cu tărie) S-a pus, coane Fănică, s-a pus… Poate unul-două să le fi dat vântul jos… da’ s-a pus…

Tipătescu: Patruzeci şi patru?

Pristanda: Patruzeci şi patru în cap, coane Fănică.

Tipătescu: (râzând) Nu umbla cu mofturi, Ghiţă. Nu m-am plimbat eu la luminaţie în trăsură cu Zoe şi cu nenea Zaharia în tot oraşul? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice: “Ia să-i numărăm steagurile lui Ghiţă”…

Pristanda: (mâhnit) Îmi pare rău! Tocmai coane Joiţica, tocmai dumneei, care de!… Să ne aşteptăm de la dumneei la o protecţie…

Tipătescu: Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea că eşti omul nostru…

Pristanda: Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia… Ei? Şi le-aţi numărat, coane Fănică?… Ei? Aşa e? Patruzeci şi patru…

Tipătescu: Vreo paispce… cinspce.

Pristanda: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.

Tipătescu: Două…

Pristanda: Două pe piaţa lui 11 Fevruarie…

Tipătescu: Patru…

Pristanda: (căutând în gând) Două la primărie…

Tipătescu: Şase…

Pristanda: (acelaşi loc) Unul la şcoala de băieţi…

Tipătescu: Şapte…

Pristanda: Unul… la şcoala de fete…

Tipătescu: Opt…

Pristanda: Unul la spital…

Tipătescu: Nouă…

Pristanda: Două… la catrindală, la Sf. Niculae…

Tipătescu: Unsprezece.

Pristanda: Două la prefectură… paispce…

Tipătescu: (râzând) Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.

Pristanda: Nu, coane Fănică, să trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci…

Tipătescu: (râzând) Le-ai maii numărat o dată pe toate astea şi aduni rău…

Pristanda: Doamne păzeşte, coane Fănică, să trăiţi, patruzeci şi patru, în cap… patruzeci şi patru… Cum zic, unul-două, poate vântul… ori cine ştie…

Tipătescu: (râzând) Ghiţă… apoi nu mă orbi de la obraz aşa.

Pristanda: (schimbând deodată tonul, umilit şi naiv) Famelie mare… renumeraţie după buget mică…

Tipătescu: (uitându-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiţă…

Pristanda: Curat să le lăsăm, coane Fănică.

Pentru nostalgicii comunisti

Se implinesc in curand 22 de ani de cand am scapat de regimul comunist, un regim care a atacat fiinta noastra ca popor, un regim care ne-a invatat sa mintim, sa furam, sa ne aplecam capul pentru a mai trai o zi. Un regim criminal.

Daca vrem sa vedem care sunt culmile comunismului trebuie sa vedem ce se intampla azi cu Coreea de Nord: o dinastie conduce o populatie prostita si infometata.

Cei care regreta perioada comunista au tot dreptul sa o faca si trebuie sa ne luptam pentru dreptul lor de a-si exprima opiniile. Insa in acelasi timp trebuie sa le aratam unde ar fi dus comunismul. Probabil ca nu le-ar strica asa vreun an – doi de experienta in Coreea de Nord.

Cine ii testeaza pe posesorii de caini?

Un scurt comentariu pe tema cainilor vagabonzi din Bucuresti si nu numai.

Problema cainilor vagabonzi a fost cauzata de oameni, nu de caini. Iar acesti caini nu au trecut granita de la bulgari, nu, ei sunt autohtoni, cineva i-a abandonat.

Daca vrem sa dam dovada de civilizatie si sa ne consideram occidentali, nu am fi de acord cu eutanasierea cainilor vagabonzi.

Daca vrei caine, trebuie sa-l educi si sa-l tratezi ca pe un animal de companie. Daca vrei caine, nu-l tine in lant. Daca vrei caine, nu-i da drumul pe strada sa-si faca de cap. Daca se intampla sa ai o catelusa cu pui, nu arunca puii la marginea orasului. Nu lua un catel de Craciun pentru copii doar ca sa-l abandonezi cand creste mai mare. Daca nu vrei sa ai pui de la catel, mergi la veterninar si sterilizeaza-l. Daca te muti de la casa (sau de la tara) la bloc, ia-ti cainele cu tine, nu-l abandona.

Este usor sa dai vina pe cainii vagabonzi pentru tot felul de rele, dar atata timp cat nu avem posesori de caini educati, problema nu va disparea niciodata. Posesorii de caini trebuie sa fie testati daca stiu sa-si educe cainii, de asemenea trebuie verificat si daca locuintele lor sunt adaptate pentru animale de companie, caini sau pisici.

Teoria conspiratiei cu finanta mondiala

De cand cu criza euro si cu decizii ale agentiilor de rating precum Standard & Poors, o serie intreaga de oficiali si comentatori acuza finanta mondiala ca vrea sa fure activele unor tari precum Grecia, Italia, Franta, etc.

Eu zic ca e destul de simplu insa: daca nu vrei sa depinzi de banii altora si de opiniile unor terti, nu te imprumuta!

Franceza, limba diplomatiei

Doua declaratii diplomatice, de ieri, in perfect spirit european, dupa principiul “sa moara mai intai capra vecinului”:

1. guvernatorul Bancii Nationale din Franta:

Christian Noyer a ainsi déclaré que les agences de notation devraient « commencer par dégrader le Royaume Uni qui a plus de déficits, autant de dettes, plus d’inflation, moins de croissance que nous et dont le crédit s’effondre ».

2. primul ministru francez:

François Fillon, depuis le Brésil : « nos amis britanniques ont un déficit et une dette plus élevés, et je dirais que les agences de notation ne l’ont pas encore reconnu »

Europa de Vest – spectacol populist

Marea Britanie — buna parte din deputatii partidului conservator (aflat la guvernare alaturi de partidul Liberal) vor sa iasa din UE cu totul, imaginandu-si ca Anglia este inca buricul pamantului. Nu e. Cererea lor de referendum pe tema apartenentei la UE a fost respinsa in parlament in urma cu doar cateva saptamani, cu premierul Cameron pierzand puncte bune de popularitate cu acea ocazie. Referendumul a fost respins, insa cu promisiunea ca orice nou tratat UE va fi supus referendumului. Este imposibil ca Sarkozy si Merkel sa nu fi stiut de lucrul asta, ceea ce s-a intamplat a fost practic sa-i forteze mana lui Cameron, cu buna stiinta, sa zica nu.

Ce idee inaltatoare au avut Sarkozy si Merkel? Sa rezolve problema Euro cu o taxa pe tranzactii financiare. Nu insist pe urmarile practice (de ex. scadere economica, mutarea serviciilor financiare in afara UE), dar nu poti sa propui sa strangi 50 de miliarde de euro pe an dintr-o tara nemembra Euro pentru a rezolva problema zonei euro. In Anglia lucreaza 1,3 milioande de oameni in sectorul financiar care contribuie cu 10% din PIB si genereaza 20% din veniturile la buget. Chiar se astepta cineva ca Anglia sa zica da?

Iar daca lacomia este data ca vinovata pentru criza de azi, de ce nu am institui o taxa pe masini de lux, sa zicem de 100% pe masinile care costa mai mult de 20.000 de euro, sa vedem daca Germania ar fi de acord.

Franta: dl. Sarkozy are alegeri in martie, dar cota mica de popularitate. In plus, Franta risca sa piarda AAA-ul dat de catre agentiile de rating. Personal, nu vad de ce Franta inca mai are AAA, planul de reforma este cel mai putin ambitios din intreaga UE.

Germania cere solidaritate, dar nu vrea sa considere euro-bonduri. Desi a avut 2 ani de gandire, a intocmit in pripa un plan intr-o saptamana si au cerut celorlalti sa-l aprobe in cateva ore. Planul inca nu functioneaza.

Germania, Franta si Marea Britanie sunt cei 3 mari din UE. Pana acum a beneficiat Germania pentru ca in UE circulatia marfurilor nu are restrictii, iar Germania este un mare productor de marfuri. In schimb, Marea Britanie, care exceleaza in domeniul serviciilor, nu are acelasi acces: desi insista de 40 de ani pe liberalizarea serviciilor, raman multe domenii inchise, iar altele se liberalizeaza cu viteza melcului, mai ales pentru ca Franta si Germania isi apara campionii nationali. Sa ne gandim la ce lectii pe domeniul energiei a primit Romania, daca aplicam aceleasi standarde Frantei, vedem ca le incalca.

Olanda iar nu de lasa in Schengen. Pe langa etnobotanicele mentionate zilele trecute, Olanda mai are ceva unic in UE: tratament fiscal preferential pentru holdinguri europene cu actionari in firme fantome in Elvetia. Ce-ar fi sa le taxam, daca tot vorbim despre dumping fiscal?

Italia: cere bani de la altii, dar nu isi vinde rezerva de aur (95 de miliarde de euro), nu isi vinde active (guvernul controleaza mamuti ca ENEL sau ENI). Grecia, fara rusine, cere bani de la pensionari Slovaci (pensie medie sub 400 de euro) pentru a plati pensii medii de 800 de euro in Grecia.

Austria: desi a beneficiat cel mai mult de extinderea catre est, Austria vine acum sa impuna noi reguli de capital: ne presa sa adoptam liberalizarea in domeniul capitalului (cu rezultate mixte pentru Romania), dar acum il inchid ei.

Un lucru este de remarcat in Uniunea Europeana: cei mai seriosi membri par sa fie in Estul Europei: reforme economice facute, datorii relativ mici, economii relativ liberale si, mai ales pro-europene.

Cred ca trebuie sa avem mai multa incredere in fortele noastre si sa scapam de complexul de inferioritate de care tot nu reusim sa scapam.

Tarile din Uniunea Europeana au un destin comun si cred in convergenta. Convergenta nu va avea loc imediat (asa cum credeau agentii imobiliari in 2007), dar va avea loc. Estul creste economic, la fel si calitatea vietii. Vestul va scadea si, cu el, calitatea vietii de acolo.

“Studentii de azi – profesionistii de maine”

Asa se numeste un proiect dezvoltat de doua fete, una lider de sindicat (Minodora Stoica), cealalta manager la un ONG (Felicia Capitanu). Somajul in randul tinerilor este mai ridicat, iar daca esti si dintr-o minoritate, precum cea rroma, atunci sansele de angajare sunt mai mici, iar ceea ce vor cele doua fete este sa creeze o platforma intre angajatori si studente provenite din minoritatea rroma astfel incat aceste studente sa poata obtine un prim job (part time sau practica peste vara), in ideea ca va fi mai usor sa fie angajate permanent daca au ce arata pe CV la terminarea facultatii.

Obiectivul minim este de 100 de studente amplasate la 50 de angajatori.

Poate ca o sa vina si cu alte idei, poate si voi aveti ideile voastre in sprijinirea grupurilor vulnerabile. Cert este ca UE aloca fonduri pentru astfel de proiecte unde sunt implicati oameni din diferite organizatii precum “Agentia Impreuna” si sindicate percum “Fratia”, in parteneriat cu institutii publice precum Ministerul Muncii sau Institutul de Cercetare in domeniul Muncii si Protectiei sociale.

Sper ca initiativa lor sa aiba succes si o sa va tin la curent. Bafta!

Crearea de locuri de munca – filozofie agricola vs filozofie industriala

Aceasta postare a plecat de la comentariul unui cititor (care semneaza Gamma), redat mai jos:

Statul nu prea are parghii directe in privinta asta , doar angajarile in sectorul bugetar (Doamne pazeste ! ) . Mai are posibilitatea investitiilor in infrastructura care indirect mai pot genera ceva locuri de munca dar implica mai multi bani cheltuiti fata de ce se incaseaza in perioada imediat urmatoare , lucru care este inacceptabil acum cand de-abia scapam de ochiul speculatorilor . La fel – orice subventie sau reducere de taxe ar implica un deficit bugetar marit = imprumuturi scumpe . Singura solutie de imbunatatire ar fi o mai buna gospodarire a banului public dar incearca tu sa-i convingi pe judecatori sa bage la inchisoare coruptii de la noi :p . Vezi seria Dosare blocate la tribunal de pe HN .
N-am nici o treaba cu guvernul doar ca in pielea lor n-as avea nici o idee cum sa fac sa mearga caruta (se pare ca si vesticii sunt in aceeasi oala ). In schimb stiu cum as putea sa ma capatuiesc … doar un euro sa iau de la fiecare o data pe mandat si m-am facut multimilionar .Asta in conditiile in care statul va ia peste jumate de salariu in fiecare luna fara sa fiti prea oripilati . Eu sunt … dar n-am ce face zic merci ca nu sunt in Sudan si inca mai am job.

Tema creerii de locuri de munca este abordata la noi in cel mai pur stil industrial, sub deviza “guvernul sa faca ceva pentru a crea locuri de munca”. Haideti sa vedem lucrurile dintr-o alta perspectiva.

In agricultura, lucrurile functioneaza in mare dupa urmatoarea logica: se ara pamantul, se insamanteaza, se adauga eventual ingrasaminte, se protejeaza cultura de daunatori si, in final, se culege. Eventual (si asta e o nuanta importanta, vom vedea mai tarziu de ce) se iriga. Daca se fac toate lucrurile astea, este posibil ca recolta sa fie buna. Nu exista nici o certitudine, pentru ca mai intervin multi alti factori. Cu toate astea, agricultura este o stiinta, nu o arta.

In industrie, lucrurile functioneaza dupa un tipar mult mai predictibil. Se construieste o unitate de productie (hala+masini), se introduc materii prime, se fac prelucrari si se obtin produse finite, in cantitati si la un nivel de calitate posibile de stabilit anterior procesului de productie.

Crearea locurilor de munca se incadreaza in tiparul agricol, nu in cel industrial. Cum spune cititorul nostru “Statul nu prea are parghii directe in privinta asta , doar angajarile in sectorul bugetar”. Cu toate astea, crearea de locuri de munca nu e o arta.

Nu trebuie sa asteptam miracole de la guvern, nici locuri de munca scoase din joben. Dar sunt lucruri pe care guvernul trebuie sa le faca pentru a facilita crearea lor. Echivalentul aratului, semanatului, protejarii de daunatori. Acesta sunt (fara ca lista sa fie completa):
-crearea unei legislatii economice simple si clare
-transformarea organelor de control in organe de indrumare (ITM, garda financiara, DSV, OPC etc etc etc)
-crearea unui proces de judecare a diferendelor intre actorii economici previzibil, rapid si ieftin
-mentinerea unei concurente loiale
-crearea unei legislatii a muncii care sa incurajeze munca
-transparenta in efectuarea cheltuielilor statului

Toate cele de mai sus creaza premisele, dar nu garanteaza crearea locurilor de munca. Locurile de munca apar ca o consecinta a celor de mai sus, atunci cand initiativa privata sesizeaza oportunitatile de piata si decide sa profite de ele. In acest proces apar locurile de munca.

Vorbeam mai sus de irigare. Rolul lor e jucat de facilitatile fiscale. Guvernul (ca si agricultorul) trebuie sa si le permita (financiar vorbind). Dar ele nu sunt obligatorii. In plus, trebuie folosite cu grija, pentru ca, uneori, au efecte adverse.

Similitudinea cu agricultura merge chiar mai departe. Cei ce au avut tangente cu agricultura din sudul tarii stiu ca e suficient sa arunci o mana se seminte pentru a avea o recolta (mediocra, e drept, dar e totusi o recolta). In acelasi mod, initativa privata va crea locuri de munca, chiar activand intr-un mediu ostil. Dar numarul si calitatea lor vor fi mediocre – ca si recolta de care nu te ingrijesti.

De prea multe ori, politicienii vor sa fie industriasi straluciti in loc de agricultori perseverenti…

Traian Basescu – rescrierea istorie

Vroiam sa scriu despre altceva, cand mi-a cazut sub ochi un articol de pe Hotnews: aici.

Iata un fragment frapant din discursul presedintelui: “astazi, Romania continua procesul modernizarii sale inceput prin actul Unirii de la 1918”.

Serios?

Traian Basescu, acest veritabil Mester Manole modern, rescrie istoria pentru a-si justifica propriile actiuni:
-Romania nu s-a nascut la 1918, ca si cum inainte ar fi fost neantul, iar dupa Raiul pe pamant.
-Romania Mare a devenit posibila prin sacrificiul suprem al unor romani. Copii lor au luptat, 20 de ani mai tarziu, in alta mare inclestare a poporului roman. Omagiezi parinti, dar tai pensiile copiilor (veterani de razboi), pentru a economisi un pumn de arginti la buget. Ceva nu merge in rationamentul asta.
-Nu poti vorbi de 1918 fara a aminti de Regele Ferdinand, cel care s-a pozitionat contra propriei patrii native si propriei familii pentru a-si sluji patria adoptiva.
-A pune pe acelasi palier unirea din 1918 cu reformele (reale sau imaginere, e de discutat) din 2010, al caror unic rezultat este, pentru moment, o palida echilibrare bugetare inseamna o imensa ofensa adusa istoriei.

1 decembrie este unul din momentele in care trebuie sa ne oprim, pur si simplu, si sa multumim inaintasilor pentru sacrificiile facute. Nu e momentul nici pentru declaratii triumfaliste, nici pentru a cauta justificari pentru propriile actiuni din prezent, nici macar pentru a huidui premierul in exercitiu, asa cum s-a intamplat la Alba Iulia, dupa un model brevetat de Petre Roman in 1990.

1 decembrie este un moment in care putem spune doar atat: “Bunicilor, parintilor, va multumim pentru tot ceea ce ati facut pentru noi. Va multumim pentru libertatea de care azi avem parte. Va multumim pentru ca ne-ati transmis idealuri si ne-ati aratat ca ele pot prinde viata. Va multumim ca nu ati fost lasi si ca nu v-ati ascuns dupa scuza ca ati vrea sa faceti, dar cineva nu va lasa. Tot ceea ce putem spera este ca, intr- zi de rascruce, daca istoria ne-o va cere, vom avea taria sa luam decizii similare in situatii similare, astfel incat copii si nepotii nostri sa ne multumesca intr-o zi din viitor.”

Orice alt discurs nu e decat hartia de turnesol care ne releva un alt sarlatan.


Taguri