You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for September, 2011


Diplomatia romaneasca ne prezinta investitorilor straini

Am participat ieri la un eveniment organizat de Ambasada Romaniei la Londra si moderat de Brendan Donnelly, Director Federal Trust.

Au mai prezentat:

– Radu Serban, autor al cartii “European Economic Integration – With a Romanian insight” (recomand lectura)
– David Marsh, presedinte OMFIF, cu o opinie avizata despre criza actuala a UE
– Pasquale Diana, Executive Director, Morgan Stanley care a vorbit despre convergenta economica in cadrul UE

Radu Serban a avut o prezentare despre avantajele Romaniei ca destinatie a investitiilor straine: stabilitate macro-economica (cu datorie mica de 30% fata de o medie UE de 80%), rating in crestere, grad de competitivitare in crestere, cost cu forta de munca competitiv, resurse de la UE. Ambasadorul nostru s-a folosit de date pentru a raspunde intrebarilor si a invita investitorii britanici in Romania.

Iata prezentarea lui Radu Serban: Romanian ec devts in Eur context

Hai sa nu ne speriem, de dragul bancilor, de un curs de 4,5 RON / euro

Cum a inceput leul sa iasa din coridorul ce avea ca maxim 4,3 RON / euro, bancherii localnici au inceput deja cu sperietorile, cum ca o sa aiba pierderi, ca o sa aiba nevoie de capitalizare, cum ca ar pune in dificultate pe debitori si ca, de mila lor, hai sa mentinem leul mai puternic.

Tine de logica economica faptul ca leul se va deprecia fata de euro atunci cand inflatia la leu este mult mai mare decat cea la euro, cand dobanda la leu este mult mai mare decat cea la euro si cand Romania are un deficit de cont curent raportat la PIB mult mai mare decat acelasi indicator pentru zona euro. Toate aceste dezechilibre macro pun presiune pe curs, iar tendinta de depreciere este clara. A mentine cursul fix este extrem de scump pentru BNR si pentru economia romaneasca in general.

Asa ca cei care se bucura ca iau credite in euro pe motiv ca dobanda e mai mica, sa nu se mire atunci cand euro se intareste fata de leu. La fel cei care acorda credite in euro atunci cand clientul are venituri in lei sa nu se planga. Veniturile in lei, logic, ar fi trebuit sa creasca datorita inflatiei mai mari, asa ca ar fi suficiente sa acopere o depreciere fata de euro.

Pentru o Europa unita

Sunt alergic la populism.

Sunt alergic la partidele prea de dreapta din Finlanda sau Olanda care au transformat guvernele acestor tari liberale in doua caricaturi diplomatice.

Sunt alergic la demonstrantii prea de stanga din Grecia si Italia care mai iau o pauza pentru a protesta impotriva programelor de austeritate. Evident, de zeci de ani se distreaza pe bani imprumutati si vor ca petrecerea sa nu inceteze; uita insa ca ei trebuie sa si plateasca pentru serviciile pe care le doresc. Grecia s-a distrat in ultimii 10 ani in urma falsificarii documentelor: Grecia a abuzat de incredera acordata de ceilalti.

Am alergie la populistii de stanga din Romania care ii tin in brate pe toti lenesii si incompetentii. Am alergie la actualii guvernanti din Romania care, dupa ce au vazut ca am fost acceptati in Uniunea Europeana in 2007 au inceput sa renunte la reformele din justitie, politie, administratie, s.a.m.d. Romania a abuzat – si abuzeaza inca – de increderea acordata de ceilalti.

Populismul de dreapta l-a dat pe Hitler in 1933 intr-o perioada de criza economica grava in Europa. Populismul de stanga a creat monstri precum Lenin sau Stalin. Ceausescu insusi a fost un activist de stanga puturos si analfabet. Dreapta a dat recent monstri precum norvegianul criminal Anders Breivik iar printre demonstrantii de stanga nu este greu sa identifici viitori politruci.

A devenit Europa prizoniera acestor grupuri galagioase si violente?

Nu am invatat din istoria recenta care sunt riscurile?

Este adevarat: neamtul nu este grec asa cum nici romanul nu este olandez. Unul poate este mai organizat, altul poate mai creativ. Insa ne leaga atat de multe: cultura, istoria, ideea de democratie sau cea de libertate si, nu in cele din urma, geografia.

Dupa tragedia celui de-al doilea razboi mondial tot incercam sa construim o Europa cat mai unita. Tari ca Spania, Portugalia sau Grecia, iesite din dictatura, au fost imbratisate de Uniunea Europeana. La fel si tarile din Estul Europei dupa 1989.

Uniunea Europeana este o idee. In primul rand una politica care a reusit sa mentina pacea pe continent timp de atatia ani. In al doilea rand, Uniunea Europeana este un proiect economic ce a adus si aduce beneficii enorme: o piata comuna inseamna ca o firma din Romania poate accesa fara probleme 500 de milioane de consumatori si nu doar 20 de milioane. Inseamna ca fiecare dintre noi isi poate gasi un loc de munca mai potrivit pentru aspiratiile fiecaruia intr-o economie mai mare decat cea nationala. Spatiul Schengen inseamna ca nu mai sunt granite, deci ne cost mai putin sa platim vamesii. Moneda unica ne face sa economism comisioane de schimb valutar. Si beneficiile nu se termina aici. Poate ne-ar fi mai bine cu un corp diplomatic comun si cu o armata unica.

Uniunea Europeana merge pe increderea in ceilalti, pe responsabilitatea fiecaraia si nu pe forta. Din pacate, anumite tari, precum Grecia sau Romania, au profitat.

Uniunea Europeana este alternativa la efectele nocive ale populismului de dreapta sau de stanga din Europa.

Este si un proiect economic din care toti avem de castigat atata timp cat respectam cuvantul dat la aderare sau prin tratatele europene pe care le-am semnat. Iar cine crede ca Uniunea Europeana se va destrama pentru niste amarate de 150 de miliarde de euro inseamna ca nu are nici perspectiva istorica, nici politica si nici economica.

Grecia si Romania, sunt convins, isi vor recunoaste si repara greselile. In cazul nostru trebuie doar sa ne uitam la progresle pe care le-am facut in ultimii 20 de ani – in special in perioada de pre-aderare – ca sa ne dam singuri incredere.

PIIGS si rezervele lor de aur

Iata care sunt rezervele de aur ale tarilor PIIGS (in tone) la data de 31 Decembrie 2010:

Portugalia: 422
Italia:2.452
Irlanda: 6
Grecia: 112
Spania: 282

Asadar, in total, tarile PIIGS detin 3.274 tone de aur, echivalent cu 136 miliarde de euro la cotatiile de azi.

Evident, daca ar vinde tot aurul imediat, pretul aurului ar scadea. Insa aceste tari ar putea sa emita obligatiuni pe piata, obligatiuni garantate si de rezevele de aur. Problemele lor fundamentale nu ar fi eliminate, insa cred ca e mai corect ca aceste tari sa faca mai mult pentru a-si rezolva propriile probleme decat sa astepte doar ajutor de la francezi, nemti, slovaci sau estonieni.

Ideea guvernului de “management privat” la stat demontata punct cu punct

Guvernul s-a angajat fata de FMI si UE sa imbunatateasca performanta anumitor regii autonome si societati comerciale detinute de stat si a lansat ideea nastrusnica de “management privat” ca si cum managerii de pana acum ar fi altceva decat persoane particulare.

Procesul desenat de guvern este stufos, scump si inutil.

Stufos: pentru ca este nevoie de mai multi pasi pentru desemnarea managerului, de 2 procese de selectie si de cateva initiative legislative.

Scump: pentru ca orice activitate stufoasa costa, iar compensatiile managerilor sunt (potential) peste ce castiga manageri in alte firme occidentale de 10 ori mai mari. In plus, membrii comisiei de selectie (numiti de stat) vor primi pana la 40% din compensatia “managerului privat”.

Inutil: pentru ca deja avem legislatie in domeniu, pentru ca deja aceste firme au un consiliu de administratie iar numirea noii comisii de selectie ramane tot in mana statului. Doar ca membrii noii comisii de selectie sunt muuuult mai bine remunerati. Cine ar impiedica consiliile de administratie actuale sa angajeze o firma de recrutate pentru a angaja un CEO competent (si care ar fi platit mai putin)?

In plus, nimeni nu garanteaza ca aceste firme vor fi depolitizate: membrii consiliilor de selectie sunt numiti de minister, sunt ei competenti sa aleaga corect? Sau cine ne asigura ca nu vor fi angajati prieteni politici? Sau chiar cine ne va garanta ca managerul privat nu va fi influentat in a angaja pe baiatul primarului X care e cumatrul ministrului Y care numeste pe finul Z in comisia de selectie?

Cine imi garanteaza ca “managerul privat” nu va semna contracte ce ii sunt favorabile lui personal? Cine il controleaza si cine numeste controlorii? Se ofera cineva voluntar de la guvern sa raspunda la intrebarea asta? Oare cumva Curtea de Conturi, o institutie incompetenta si controlata politic sa fie responsabila? Pai chiar ca nu am rezolvat nimic.

O alta problema pe care o am este urmatoarea: de ce se face statul o distintie asa de neta intre a fi CEO la Electrica si un director de liceu? Adica de ce unul trebuie sa castige de 100 de ori mai mult decat celalalt? Un director de liceu ca Sf. Sava din Bucuresti are responsabilitate asupra a peste 100 de profesori si a peste 1.000 de elevi. De educatia acestor elevi depinde viitorul, nu-i asa?

Daca statul considera ca Electrica este o utilitate ce trebuie sa ramana la stat – precum educatia, sau sanatatea dealtfel – de ce ar trebui platiti directorii in mod diferit fata de un angajat la stat? Adica de ce un director la Electrica trebuie sa castige peste cat castiga ministrul de resort + primul ministru + presedintele Romaniei la un loc deinmultit cu 10? Este sau nu utilitate publica? Daca da, atunci sa aiba salariul de pe grila angajatilor publici. Daca e privat, atunci sa se privatizeze partial pe bursa si cu perspective de privatizare totala si sa lasam actionarii sa decida nivelul compensatiei.

In loc de concluzie:

Prin aceasta idee originala de “management privat” ce imi aminteste de “democratia originala” a lui Iliescu, guvernul nu face decat sa mentina mecanismul numirilor politice in firmele de stat, doar ca mult mai scump si intr-un mod total inutil.

Comasarea alegerilor – calcule simple

S-a scris mult despre comasarea alegerilor (locale cu parlamentare), eu as vrea sa adaug doar o idee.

Din 1996 incoace, alegerile locale au fost unul din bunele momente cand electoratul a putut vota, adesea sentimental, ca o sanctiune contra guvernului, impotriva candidatilor propusi de partidul la guvernare (facand abstractie de calitatea intrinseca a candidatilor). Si, mai mereu, sanctionarea a creat un trend imposibil de inversat de catre partidul de la guvernare.

Calculul PDL-ului este simplu: evitand decalarea alegerilor, primarii PDL in functie (alesi sau adunati) nu mai suporta penalizarea electorala pentru politicile guvernului (sau, oricum, nu mai conteaza). Guvernul evita astfel situatia in care USL ar castiga masiv alegerile locale (intervalul de cateva luni intre locale si parlamentare face imposibila racolarea masiva de primari), astfel incat victoria de la parlamentare sa se produca din inertie. Trecutul arata ca, cine a pierdut localele, va iesi inca si mai sifonat la parlamentare.

Ei nu au aflat ca, in Romania, nu se poate…

Opinia aproape unanima este ca, in Romania, nu se pot face afaceri cinstite. Si, daca vrei sa te apuci de ceva, sigur se va gasi cineva sa te impiedice: multinationalele, statul, mafia, primaria etc etc etc

In Forbes un articol despre cei care nu au aflat ca “nu se poate”…

Bancile grecesti evalueaza ca mic riscul de default al Greciei. Provizioane de 16-24% fata de 50% cat ar cere piata.

Bancile grecesti au publicat rapoartele pe trimestrul 2. Alpha Bank, National Bank of Greece si EFG au raportat profit operational. Minuscul, dar pe profit.

In acelasi timp, ca si celelalte banci europene, bancile grecesti au creat provizioane pentru riscul de default al Greciei, dupa cum urmeaza:

– Alpha Bank: 24%
– National Bank of Greece: 18%
– EFG: 16.6%

Pentru acelasi risk de default, conform FT, bancile britanice au utilizat metoda de evaluare dictata de pretul pe piata si au considerat un provizion de 50-53%, bancile germane 40% iar cele frantuzesti intre 21% si 40%.

In mod clar avem de-a face cu acelasi risc insa interpretat diferit de banci si de auditori.

Exista doua metode de evaluare a riscului: pretul dat de piata (ceea ce se traduce intr-un provizion de 50%) iar in cazul in care nu exista o piata pentru instrumente financiare, firmele trebuie sa-si construiasa propriul model. Cu exceptia bancilor britanice, se pare ca toate celelalte banci au considerat ca nu exista o piata pentru obligatiunile grecesti si, ca atare, si-au creat propriul model.

IASB, adica asociatia internationala a contabililor (care emite, printre altele, normele de evaluare) s-a aratat nemultumita de neconcordante si a trimis, iritata, o scrisoare autoritatilor bancare europene prin care le comunica faptul ca bancile europene trebuie sa foloseasca metoda de evaluare a pretului dat de piata. Iar acest procent azi este de 50%. Sa ne asteptam asadar la pierderi suplimentare in bilanturile bancilor care detin obligatiuni ale Greciei.

Unde e agricultura pe sute de hectare?

Agricultura langa Paris
Sursa foto: www.gandul.info

Experti si mai putin experti (in frunte cu batranul bolsevic Iliescu) ne-au spus an de an si zi dupa zi ca agricultura performanta se face doar pe sute si mii de hectare.

In poza se vad campurile de undeva langa Paris (Franta). Unde sunt sutele de hectare cu aceeasi cultura?


Taguri