You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for August, 2011


De ce nu avem autostrazi

Basescu: Daca as fi negociat eu in 1997 contractul pentru Rosia Montana, statul avea sigur mai mult.

Uite ca asa aflam de ce nu avem autostrazi… Sa ma explic.

Pentru cei ce nu stiu, in 1997 dl Basescu nu era un spectator al vietii politice, care sa poata privi detasat viata politica si sa emita acum judecati de valoare. In 1997, dl Basescu ocupa functia de ministru al transporturilor si ar fi trebuit, printre altele, sa demareze constructia de autostrazi. Nu a facut-o, intrucat Romania nu avea nevoie de autostrazi la acea vreme (cum era fraza cu lasitatea politicienilor?).

In 2011, dl Basescu ne spune ce minunatii ar fi facut daca negocia in 1997 contractul pentru Rosia Montana. Fascinant.

De-aia nu avem autostrazi, pentru ca, in loc sa le inceapa, dl Basescu era ocupat sa urmareasca evolutia negocierilor pentru Rosia Montana.

Morala este ca politicienii romani au o vasta expertiza si stiu exact ceea ce ar fi trebuit facut, in toate domeniile, cu o singura exceptie: domeniul de care ar trebui sa se ocupe.

Principialitate? Da, pentru ceilalti.

Teodor Baconschi vrea spor de 15% pentru “conditii grele de munca”, pentru angajatii din centrala MAE.

Mai departe ministrul isi expune si motivele. Oricare ar fi ele, nici unul nu sta in picioare. Dintr-un motiv foarte simplu: legea salarizarii bugetare avea tocmai rolul de a aseza fiecare bugetar pe o scara de salarizare potrivit rolului si importantei sale in functionarea sistemului numit Romania. Daca un post presupune conditii grele (sau orice alte elemente specifice), el trebuie sa primeasca un punctaj care sa reflecte aceste caracteristici.

Inventarea acestui spor nu este decat o gainarie a unui ministru ce se vrea pricipial. Ea este expresia mentalitatii “lasa ca negociem ceva, iar apoi am eu grija sa iasa in final tot asa cum imi doresc”. Daca ma astept la o asemenea gandire din partea unui gainar, ea este complet inacceptabila pentru un ministru. Repet, a unuia care a facut mare caz de pozitiile sale principiale.

Parafrazand o fabula romaneasca, “eu vreau principialitate, dar pentru altii”…

UPDATE: O postare mai veche (12 noiembrie 2008), de pe vremea cand altele erau prioritatile si viziunile despre viitor ale clasei politice…

Iluzia care ne uneste…

Specia umana este diferita de celelalte specii de vietuitoare printr-un aspect absolut uimitor- nu stiu daca il putem defini drept bun sau rau. Oamenii au dorinte, au nevoi- cu mult dincolo de nevoile primare de supravietuire pe care le au toate celelalte specii de animale (nevoi biologice, nevoia de perpetuare a speciei, nevoile de securitate). Un intreg melanj de nevoi subiective de o varietate uimitoare ne deosebesc de majoritatea covarsitoare a speciilor. Nevoi care ne fac sa vrem sa fim mai buni, mai capabili, mai eficienti- dar de asemenea nevoi care ne fac sa intram in competitie si sa ne luptam intre noi pentru realizarea lor.

Continue reading →

Capul ANPM este ungur

Primul ministru s-a suparat, poate pe buna dreptate, pe capul ANPM.

Pentru ca ANPM revine ministerului mediului, iar ministerul mediului a revenit UDMR, atunci si seful ANPM este ungur.

Problema este iarasi, pentru a mia oara, una de buna guvernare. Sefii de agentii, care pot cu usurinta aplica politica guvernului – indiferent de culoarea guvernului – sunt insa alesi pe criterii politice. In cazul de fata, criteriul politic nu este politic, ci etnic, caci UDMR nu este decat pe hartie un partid politic.

Avem nevoie la agentii de oameni mai degraba competenti, decat pe criterii politice. Iar daca alegi si etnic, doar din cadrul a 1 milion si jumatate de unguri din Romania, esti si mai limitat.

Nu pot ungurii sa ajunga sa aiba functii de conducere in stat? Sa se uite la SMURD.

Problema este asadar nu numai la UDMR, cat si la dl. Boc ca accepta asemenea criterii si, in mod mai larg, la clasa politica.

Atentie la contractele cu China, sa nu ne pacalim

Premierul Boc incearca sa faca din relatia cu China un teren de dezbatere politica cu PSD-ul, afirmand ca Romania va demara 5 proiecte cu China, spre deosebire de PSD care nu a facut mai nimic.

Eu zic ca trebuie sa fim atenti in ce priveste relatia cu China.

Inainte de a analiza potentialele contracte cu China, mi-ar placea sa aud ce crede guvernul de la Bucuresti despre respectarea drepturilor omului in China. Ca romani, am suferit timp de 45 de ani sub un regim comunist si cred ca avem o datorie morala ca macar sa ne intereseze soarta altor oameni. Oare a intrebat dl. Boc ce face China si pentru ca nord-coreenii sa nu mai moara de foame? Nu de alta, dar nu vreau ca guvernul nostru sa-si inscrie iarasi autogoluri precum apropierea de dictatori arabi inainte de privamara araba.

Revenind la partea economica:

Capitalul chinezesc este bine-venit. In mod clar, acest capital nu vine din spalare de bani, ci din munca. Daca bancile chinezesti vor sa cumpere obligatiuni ale statului roman, foarte bine. Daca firme chinezesti vin si investesc in Romania, respecta legile romanesti, platesc taxe, etc, foarte bine.

Insa sunt sceptic la modelul de investitii pe care chinezii il adopta in alte tari, de ex. in tarile africane.

Modelul este urmatorul: China acorda un imprumut statului african (sau Romaniei in acest caz) si, in schimb, firme chinezesti primesc contractele.

Sa presupunem ca Romania s-ar imprumuta de la China cu 2 miliarde de euro: 1 miliard pentru centura Bucuresti si 1 miliard pentru o centrala nucleara.

1. In schimbul miliardului pentru centura Bucuresti, o firma chinezeasca de constructii va executa lucrarea, va aduce echipamente si muncitori din China. Romania va plati imprumutul cu dobanda.

Eu ma intreb: nu ar fi fost mai bine ca guvernul Romaniei sa se imprumute pe piata libera, sa obtina miliardul de euro de ex. prin obligatiuni subscrise de firme si cetateni din Bucuresti, contractul sa fie castigat in urma unei licitatii deschise tuturor iar muncitorii sa fie cetateni romani ca oricum avem probleme cu somajul si cu emigratia.

2. In schimbul miliardului pentru centrala nucleara: chinezii aduc echipamente din China, aduc muncitori chinezi si obtin dividende. Nu am nimic impotriva dividendelor, dar nu ar fi bine ca miliardul sa fie folosit pentru o firma ce ofera cea mai sigura solutie plus lucratori romani caci tot avem somaj. Chinezii nu sunt faimosi pentru calitatea lucrurilor pe care le produc, de ex trenurile de mare viteza care se ciocnesc doua pe luna. Nu cred ca putem risca siguranta la o centrala nucleara doar de dragul unei sume mai mici.

Trebuie sa fim atenti si sa invatam din experienta africana. Daca bancile chinezesti vor sa cumpere obligatiuni romanesti, foarte bine, daca vor sa investeasca si sa respecte legile romanesti, foarte bine.

Insa modelul african si anume de a te indatora pe furis si in schimbul datoriei sa platesti o firma chinezeasca sa-ti faca o treaba de mantuiala pe care tu ai fi putut sa o faci mai bine, asta ar fi o mare greseala.

Doua mandate de primar sunt suficiente

Cazul de la Deta a relevat, pentru a cata oara, relatii bolnavicoase de putere intre autoritatile locale si grupuri de criminalitate organizata. Departe de a fi singular, acest tip de coabitare este des intalnit. In unele locuri, autoritatile locale ale statului (primarie, politie, jandarmerie) convietuiesc in deplina armonie cu infractorii. In altele, statul a fost pur si simplu confiscat de grupari de dreptul mafiote.

Iesirea din aceasta stare de fapt este dificila. Ea se produce punctual cand se declanseaza un scandal preluat de media nationala. Cineva de la Bucuresti sau din resedinta de judet decapiteaza cate un lider local marcant, dedulcit la colaborarea cu infractorii. Dar asta e departe de a fi o solutie satisfacatoare.

O posibila solutie reala ar consta in limitarea la doua a numarului de mandate de primar pentru o persoana (consecutive sau nu, nu conteaza). Sa fim onesti: o perioada de 8 ani este suficienta pentru o persoana pentru a-si demonstra pe deplin capacitatile (ca o paranteza, in mediul privat un mandat de manager de 8 ani este foarte rar). Dupa 8 ani intervin, aproape interent, blazarea si plictiseala (pentru persoanele oneste) sau tentatia de a pactiza cu grupurile de dincolo de lege.

Din pacate, lucrurile nu doar ca nu merg in aceasta directie. Modificarea modului de alegere a primarilor (intr-un singur tur de scrutin) avantajeaza flagrant primarii in functie si se constituie intr-o bariera suplimentara de schimbare periodica a alesilor locali.

Multe localitati mici sunt gestionate intr-un mod de-a dreptul feudal, democratia locala lipsind cu desavarsire. Limitarea numarului de mandate de primar ar zgudui periodic structura de putere locala, redand statul/primaria cetatenilor. Eu zic ca merita incercat.

Criza la romani

Exista multe discutii in ultimele saptamani legate de “un nou val de criza” care ar avea potentialul sa loveasca Romania. Televiziunile romanesti intorc pe toate partile scenarii de criza, politicienii romani se intrec in a declara fie ca nu este criza, fie ca este o criza profunda (in functie de interesele putere/opozitie). La fel si societatea romana este divizata in acest moment intre pesimistii eterni si optimistii moderati care cred ca Romania nu va fi chiar atat de atinsa de criza- si au loc discutii aprinse pe aceasta tema. Continue reading →

Feriti-va de Romtelecom !

In ultimii ani, parea ca Romtelecom a facut tranzitia de la compania anchilozata detinuta de stat la o firma privata dinamica si orientata spre client: servicii noi, calitate mai buna, imagine noua.

Totul este frumos, pana ajungi sa ai probleme. Am anuntat un deranjament in data de 07.08.2011 si mi-au spus ca se va rezolva pe 10.08.2011. Mi s-a parut cam mult, dar am acceptat termenul. De atunci au trecut inca 5 zile, in care am sunat de minim 3 ori/zi la relatii cu clientii. Raspunsul invariabil a fost “vom urgenta”, fara a se intampla nimic in realitate.

Au trecut 8 zile de la primul telefon si nimeni de la Romtelecom nu s-a obosit macar sa imi dea un telefon. De maine, e cazul sa trec la alte cai pentru a-mi rezolva problema.

Feriti-va de Romtelecom! Sunt buni de gura pana inchei contractul, apoi nu te mai baga in seama. E mai rau ca inainte de privatizare: pana atunci aveai macar cu cine vorbi, azi vorbesti singur.

UPDATE 17.08.2011: In lipsa oricarei reactii a Romtelecom, am facut o sesizare la OPC Bacau.

UPDATE 18.08.2011: Am intrat intr-o doara in magazinul Romtelecom Moinesti. O doamna de la vanzari (care s-a dovedit a fi mai orientata spre servirea clientilor decat toti maimutzoii de la 1930 la un loc) a pus mana pe telefon si a luat legatura cu o echipa de interventii. In 15 minute au fost la mine acasa si problema s-a rezolvat.

Intrebare scurta pentru sociologii din Anglia

Am citit zilelea astea opinia unui sociolog care cauta scuze infractorilor din Tottenham, argumentand ca la fiecare 54 de someri nu se gaseste decat 1 loc de munca disponibil in acel cartier.

Intrebarea pentru sociologi este urmatoarea: de ce acceptati argumente atat de slabe precum datele statistice de mai sus?

De ce nu am analiza problema si asa: de ex. la mine pe strada (este adevarat, nu in Tottenham) sunt 100 de case, dar niciun loc de munca. Cu toate astea nu am auzit pe nimeni sa se planga: care cu masina, care cu trenul, cu autobuzul, cu bicicleta sau pe jos pleaca in fiecare dimineata catre locul de munca. Alt exemplu: in City sunt 7.000 de locuitori, dar 500.000 de locuri de munca. Si Tottenham nu e totusi prea departe…

Primaria si locurile de munca

Se da urmatoarea situatie ipotetica: un oras de circa 15.000 de locuitori, aflat la 100 de km de Bucuresti. Pana in 1989, orasul avea o puternica baza industriala (3 fabrici cu 1000-4000 angajati fiecare, plus firme mai mici in diverse domenii), acum aproape pulverizata. In schimb, au aparut cateva mici firme, in principal in textile, mobila si constructii.

Ce poate face primaria pentru a crea locuri de munca? Eu am cateva idei, dar vreau sa stiu voi ce propuneri aveti…

“Sa se sacrifice si conducatorii”…

Nu e un secret, politicienii au o imagine proasta. Poate fi ea imbunatatita? Ar trebui sa se schimba substanta, pentru ca in final perceptia sa fie diferita. Asta daca vrem o schimbare reala si o impacare a politcienilor cu propriul popor.

O fraza spusa pe la mijlocul anilor ’90 (cred ca de fostul presedinte Emil Constantinescu) a facut istorie: “A venit vremea ca sa se sacrifice conducatorii”. Mai este de actualitate?

In ultimii 2 ani, perceptia (aproape) generala este ca poporului i-au fost impuse sacrificii si renuntari, fara ca politicienii sa urmeze aceeasi cale.

Doua masuri simpli ar avea efecte spectaculoase, atat financiare, dar mai ales de imagine: desfiintarea functiei de viceprimar in comune si anularea indemnizatiei pentru consilierii locali.

In comune, rolul viceprimarului este mai degraba decorativ. Puterile sale reale sunt practic nule, primarul “taie si spanzura”. Desfiintarea functiei de viceprimar nu ar avea nici o influenta negativa asupra activitatii primariei, in schimb ar salva resurse importante pentru atat de firavele finante locale. Dar, mai important, ar fi un prim semnal pentru comunitate ca politicienii locali nu mai capuseaza bugetul local.

A doua masura, eliminarea indemnizatiei pentru consilierii locali, are efecte inca si mai spectaculoase. Pe de o parte, elimina un cost important din bugetul local. Pe de alta parte, se sustine iarasi ideea ca, daca ne este greu, trebuie sa le fie greu si policienilor. Si, nu in ultimul rau, se elibereaza spatiul pentru atragerea in politica locala a celor care vor sa faca ceva dezinteresat pentru comunitatea locala.

Aceste masuri lovesc fara indoiala in clientela de partid la nivel local. Pentru partide, impactul este totusi redus si suportabil. Dar modificarea ar putea avea consecinte nebanuite: comunitatile ar putea cere ridicarea standardului moral si renuntarea de catre politicieni si la alte privilegii. Pofta vine mancand…

Noua ta adresa gratuita de email: dl_x@guvern.ro

Cum ar fi sa nu fi existat Gmail, Yahoo sau mai stiu eu care companie ce ofera un cont de email gratuit? Si cum ar fi daca un parlamentar (roman, american sau de oriunde) ar fi gandit ca dreptul la comunicare este un drept fundamental al omului (am mai vazut nenumarate adaugiri exotice la Declaratia universala a drepturilor omului), motiv pentru care promova o lege prin care obliga guvernul sa creeze site-ul www.guvern.ro (.com, dupa caz), pe care orice cetatean sa isi poata crea un cont de email gratuit (de genul dl_x@guvern.ro)? Cat ar fi costat crearea acestui site? Si cat ar fi fost costurile de intretinere anuale?

Paragraful de mai sus e doar un exercitiu de imaginatie. Majoritatea dintre voi va fi zambit la citirea lui si, cu siguranta, cativa au decretat imediat ca bat campii cu gratie. Haideti sa continuam rationamentul si sa schimbam perspectiva.

Mai intai, o scurta pozitionare in istorie: statul a aparut ca o constructie minimala, cu cateva functiuni extrem de precise. Apoi i s-a adaugat inca una… si inca una… si inca una… pana la statul asistential de azi (vorbim de statele democratice, nu de derapajele totalitare). Pe masura ce rolul statului crestea, se dezvoltau si teoriile pentru a sustine rationalitatea si, mai mult, legitimitatea extinderii. Un cetatean de la 1800 ar fi probabil socat sa vada pana unde s-a extins statul inceputului de secol 21.

O parte din extinderea statului a fost justificata (1) prin incapacitatea pietelor sau societatii civile de a oferi anumite servicii sau (2) timpul indelungat necesar pietelor sau societatii civile pentru oferirea respectivelor servicii. Teoria asta nici macar nu trebuia sa fie adevarata sau demonstrata (paranteza: va amintiti reactia exuberanta a lui Victor Ponta la propunerea guvernamantala a “cosului pensionarilor”?).

Si atunci, de ce nu un cont gratuit de email pentru fiecare cetatean (impachetat eventual in filozofia Serviciului Universal de la telefonia fixa)? Mai pare aceasta propunerea atat de extravaganta? Daca acceptam ca acesta ar fi un nou drept universal al omului, nu mai conteaza costurile pe care proiectul www.guvern.ro le implica.

Statul asistential e in coma financiara. Iar solutiile nu pot fi de stanga, indiferent cat de vocali sunt socialistii de o parte sau de alta a Atlanticului. Va fi imposibil sa combatem falimentul financiar al statului cu inca si mai mult socialism.

Una din solutiile propuse (vezi seria de editoriale ale lui Dinu Patriciu din Adevarul) consta in revenirea la liberalismul de secol 18. Numai ca istoria nu s-a intors nici o data. Asa cum solutia nu este un nou tip de socialism, ea nu va fi nici revenirea la liberalismul de secol 18.

Ca mereu, gasirea solutiei (ca sa nu prelungesc suspansul si pentru a nu provoca o dezamagire la sfarsitul articoului, fac o precizarea: nu am solutia) trebuie sa plece de la fundamante. Trebuie sa incepem prin a rade un strat din vopseaua invechita. Si inca unul. Si inca unul. Avand mintea deschisa, vom ajunge in final la lucrurile esentiale. In jurul lor, completate cu ceea ce am invatat in ultimii 200 de ani, se poate construi modelul lumii de maine.

Pentru mine, doua lucrurie sunt clare:
1. Destinul fiecaruia e doar responsabilitate individuala. Nimeni nu poate fi acuzat pentru propriul tau esec, cu atat mai putin statul, asa cum nimeni nu poate fi considerat responsabilul succesului tau. In mod fundamental, a reusi sau a esua depinde doar de fiecare dintre noi.
2. Pietele si societatea civila au raspunsul la aproape toate problemele. Dar, spre deosebire de stat, uneori solutiile nu sunt imediate. In schimb, solutiile sunt durabile. Nu e vorba doar de contul tau de email. E vorba inclusiv de sensibilele domenii ale educatiei si sanatatii.

Nu pledez pentru desfiintarea statului, dimpotriva. Pledez pentru un stat puternic si eficient. Dar, pentru a fi puternic si eficient, nu trebuie sa ii cerem statului sarcini imposibile de realizat. Pentru inceput, ar trebui sa isi propuna sa nu mai fie un stat-jucator. E mai eficient sa actioneze ca stat-legiuitor si stat-judecator. Si, daca va renunta sa mai fie stat-jucator, credibilitatea ii va creste imediat.

Mesajul meu de sfarsit e unul optimist: aveti incredere in oameni (ca indivizi) si in credinta lor. Individul, firmele private, societatea civila pot rezolva mult mai multe dintre probleme societatii de azi decat statul. Statul are propria lista de probleme de rezolvat. Printre ele, nu e contul tau gratuit de email, asa cum nu ar trebui sa fie nici educatia sau sanatatea…


Taguri