You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for June, 2011


BNR trebuie sa relaxeze politica monetara. Ignorati FMI-ul macar pentru o zi.

BNR ar fi trebuit sa relaxeze politica monetara mult mai mult dupa criza Lehman Brothers. Nu a decis sa o faca si azi citesc ca FMI ar cere sa o inaspreasca pentru a reduce inflatia.

Ei bine, nu. Oricat apreciez BNR si FMI, inasprirea politicii monetare a BNR nu va duce decat la intarirea leului care intr-adevar va duce la o inflatie mai mica, dar nu va fi decat un impact de scurta durata. Atat. Eu sic: nu, nu si iarasi nu. BNR ar trebui sa relaxeze politica monetara, si iata de ce:

1. preturile la petrol si cereale au crescut semnificativ pe plan mondial in ultimele 12 luni. Asta este. Sa intaresti leul ca sa contracarezi o tendinta mondiala este o mare greseala.

2. Capacitatea productiva a Romaniei nu este pe deplin folosita. Pana cand nu revin investitiile in capacitate iar somajul real nu scade semnificativ, exista o presiune deflationista in economie. De ce sa maresti dobanda? Ca sa sufoci si investitille existente?

3. Pretul imobiliarelor tocmai s-a stabilizat dupa 3 ani de scaderi. Stabilizarea nu este insa permanenta iar economia inca pierde locuri de munca in constructii.

4. Cresterea economica in trimestrul 2 pare sa fie anemica si mult sub asteptari. De ce sa sufoci economia cu dobanzi mai mari?

Deci de ce am mari dobanda BNR? La ce ar folosi? Avem cumva o noua bula imobiliara? Avem cumva o problema cu utlizarea peste 100% a capacitatii productive? Nu. Marirea ratei nu ar duce decat la un leu mai puternic de care nu avem nevoie: avem inca deficit structural de cont curent iar o intarire a leului va lovi in tendinta de reducere a deficitului de cont curent.

Ce cred ca se va intampla cu Valentin Sava jr.

Valentin Sava jr. are 7 ani. Tatal sau, Valentin Sava sr. are 35 de ani si locuieste intr-unul din satele din zona de deal de pe valea Tazlaului. Casa, proprietate personala, veche si din paianta nu are decat current; fara apa, gaz sau canalizare. Desi sanatos tun, Valentin Sava sr. nu prea munceste, este un asistat social, fara perspective.

Nu ii dorim lui Valentin jr, de 7 ani, sa ajunga la fel ca tatal sau peste 30 de ani. Intrebarea este cum sa ii salvam viitorul.

Cred ca pentru a sti despre viitor este necesar sa stim mai multe despre trecut.

In perioada interbelica, de mare dezvolare economica si culturala a Romaniei, 80% din forta de munca era ocupata in agricultura. In perioada comunista s-a incercat o industrializare a tarii, perioada ce s-a incheiat cu falimentul economic al tarii in 1989. In perioada 1944 – 1989, cu toata industrializarea fortata, forta de munca din agricultura s-a redus la 45%, in 2010 reprezinta 30%.

Comparativ, tari precum Franta sau Cehia, cu relief si densitate a populatiei similare cu a tarii noastre, populatia ocupata in agricultura este de 3%.

Problema este de productivitate. De la 80% la 3% este un drum lung, azi ne aflam la Continue reading →

Povestea lui Valentin Sava

Valentin Sava are 35 de ani si locuieste intr-unul din satele din zona de deal de pe valea Tazlaului. E casatorit si are un copil de 7 ani. Locuieste impreuna cu familia si parintii intr-o casa veche din paianta. Apa o aduce de la fantana de pe ulita, wc-ul este in fundul curtii, se incalzeste cu lemne (din fericire, padurea este la o aruncatura de bat). E multumit ca are televizor cu Digi, frigider si aragaz, cumparate pe vremea cand era suficient sa mearga cu buletinul la magazin. A platit o vreme la ele, apoi a renuntat. Primeste periodic notificari – numai bune pentru a aprinde focul cu ele.

Are 8 clase (ca si sotia sa de altfel) si nu stie nici o meserie. Mai lucreaza 2-3 zile pe luna la unul din vecini, la diverse munci in gospodarie. De primavara pana toamna mai prinde cateva zile de lucru in agricultura. Ar lucra in orasul aflat la 20 de km de satul sau, dar Continue reading →

Disciplina financiara la nivelul individului

Un numar incredibil de mare de romani traiesc intr-un adevar haos financiar: credite de consum (cele facute in magazin in general), cateva descoperiri de card sau carduri de credite (3 sau 4 frecvent), unele cu dobanzi uriase si comisioane nastrusnice. Uneori, titularul nici macar nu stie ca mai are de achitat o parte a creditului.

Toate astea duc la rate care depasesc semnificativ capacitatea de rambursare, la intarzieri la plata sau chiar la credite neperformante, la inscrierea debitorului in Biroul de Credit.

Oameni buni: puneti-va ordine in situatia financiara! Problemele nu se vor rezolva singure! Luati taurul de coarne si cautati o solutie decenta pe termen lung. Daca nu aveti capacitatea de a cauta singuri solutia, cereti ajutor. Discutati deschis cu banca/bancile creditoare sau apelati la un broker de credite (nu va costa nimic consultanta la un broker de credite!).

Scopul acestui articol nu este de a aduce acuzatii. Rolul sau este de a sensibiliza oamenii: au o problema si, mai important, exista solutii.

Din pacate, gradul de educatie financiara este foarte scazut. In scoala nu se face educatie financiara. Principalii actori de pe piata creditului (BNR si bancile) fie nu au vrut, fie nu au stiu, fie nu au gasit canalele pentru a-si educa clientii. Bancile au preferat clienti ignoranti, pentru a le baga pe gat credite mai scumpe. In final, s-au ales nu cu profituri mai mari, ci cu credite neperformante.

Grecia: intre austeritate si faliment? Nu: intre austeritate si super-austeritate.

Citesc titluri de ziare cum ca Grecia se afla azi “intre austeritate si faliment”.

Nu, nu asta este optiunea.

Daca Grecia da faliment, nu mai are cine sa-i finanteze deficitul bugetar, asa ca masurile de austeritate vor fi si mai drastice, taxe mai mari, mai multi someri. In plus, se pierde euro, se revine la drahma. Sa zicem ca se pierde 50% din valoare pentru a recastiga competitivitate. Pai ce se va intampla in secunda 2? Puterea de cumparare scade la fel: benzina, mancarea, electricitatea vor fi avea preturi aproape duble.

Deci optiunea este intre austeritate si super-austeritate.

Motive economice si fiscale pentru eliminarea TVA la alimente

Toamna anului trecut, intr-o duminica seara intr-un sat dintr-acelea lungi, undeva in judetul Dambovita: la fiecare poarta cineva vindea ceva, in special oua si fructe. O cumparatoare se plangea de preturi, ca sunt mari; vanzatorii au raspuns prompt: “pai atat e si la Carrefour”. Da, numai ca la Carrefour se plateste si TVA, veniturile angajatilor sunt impozitate, la fel si profitul firmei.

Intr-un fel, productia si comertul nefiscalizat au un avantaj competitiv major. Daca acest avantaj competitiv va fi eliminat, iata cateva beneficii pentru economie (si fisc):

1. Productivitate: aproximativ 30% din populatia activa a Romaniei este ocupata in agricultura, un domeniu ce produce 10% din PIB. Eliminarea TVA la alimente va favoriza unitatile productive (si de comert) mai productive; restructurarea economica (de la agricultura catre industrie si servicii) va fi deci mai rapida.

2. Fiscalitate: Aceste unitati mai productive tind sa fie mai degraba in zona fiscalizata a economiei; ceea ce inseamna ca numarul mai mare de angajati precum si activitatile in crestere vor genera taxe mai mari.

3. Competitivitate: Continue reading →

Ce apreciez si ce nu la editorialistul Dinu Patriciu

dl. Patriciu este un om bogat, stim asta cu totii.

Insa nu pot sa nu apreciez ca, desi are pungi de dolari, isi gaseste timp sa scrie editoriale in Adevarul. Dinu Patriciu este o voce liberala, ceea ce este rar intr-o tara in care populismul domneste. Ii citesc editorialele si le apreciez: este consistent (si adauga si substanta experientei proprii) in apararea ideilor de economie de piata, de dereglementare, de competitie, de libertate individuala.

In apararea ideilor de mai sus, cred ca dl. Patriciu exagereaza uneori incercand sa arate doar miracolele pe care le aduce capitalismul, competitia si lipsa birocratiei. Sa ma explic.

Sunt de acord ca un capitalism fara bariere (adica ale fluxurilor de capital intre tari si domenii de activitate) duce la o redistribuire a bogatiei. Insa anumite bariere trebuie sa punem: Continue reading →

O luna pe scurt. Euro / RON. Grecia. Reorganizarea teritoriala. Bloggerul consilier.

Nu am mai scris de ceva vreme. Scuze cititorilor fideli.

Incerc sa repornesc cu un mic rezumat al ultimelor saptamani.

1. Dezbaterea cu valoarea reala a leului. Cat valoreaza 1 euro? 4 lei sau 4 lei 30? Sau 4,75? Un lucru este sigur: atata timp cat inflatia in Romania este mai mare decat in zona euro si atata timp cat avem un deficit de cont curent raportat la PIB mai mare decat in zona euro, tendinta pe termen lung se traduce intr-un leu mai slab.

2. Grecia. Niste lenesi. Cum poti sa iesi pe strada si sa te bati cu politia atata timp cat tara are deficit bugetar? Inteleg ca oamenii sa fie suparati ca au o datorie imensa pe cap. Insa mai intai sa-si rezolve problema cu deficitul bugetar si pe urma sa iasa in strada. Dar nu, dumnealor vor in continuare sa se imprumute de la straini ca sa traiasca pe un picior mai mare decat isi permit. Altii sa munceasca iar ei sa cheltuiasca. Ma mir ca nemtii sunt atat de blanzi si ca inca nu le-au scos activele la vanzare. Ah, da, am uitat, vrem sa ne imprumutam dar cand e vorba sa dam banii inapoi suntem independenti.

3. Reorganizarea teritoriala. Cei care urmaresc acest blog stiu ca favorizez descentralizarea fata de sistemul actual. Continue reading →

Cinci sfaturi pentru liderii taranisti

PNTCD incearca o noua relansare. In cel mai serios demers din ultimii ani, diversele aripi ale partidului par sa fi lasat deoparte orgoliile in incercarea de a reconstrui partidul.

Inainte de a intra in miezul partidului, sa incercam sa avem mai intai imaginea de ansamblu. Un clivaj imens s-a produs in societatea romaneasca intre conducatori si popor. Asa cum elevul invata sa “impuste” note fara a asimila cu adevarat materia, clasa politica romaneasca a invatat sa guverneze privind doar la elementele care sa ii asigure realegerea. Populismul este la el acasa, in PDL, PSD sau PNL. In consecinta, politica facuta pe baza principiilor si doctrinelor a disparut.

Sa ne lamurim, inainte de a incepe disputele: lucrurile nu sunt in alb si negru. Nu toate masurile adoptate de diversele guvernari ale ultimilor 10 ani au fost in alb si negru. Gasim o mare varietate de nuante de gri. Gasim masuri bune si masuri proaste in toate guvernarile. Gasim oameni integri si sarlatani in toate partidele. In mod rezonabil, privirea scenei politice ca o poveste cu Scufita rosie si lupul cel rau nu ne duce decat la interminabile si sterile discutii partizane.

Realitatea este ca o mare parte din societatea romanesca nu se regaseste in clasa politica actuala. Din pacate, risc sa afirm ca aceasta parte este minoritara. Sa nu ne amagim: romanii nu sunt acel popor fara prihana, care s-a pricopsit cu o clasa politica mizerabila. Romanii au in mijlocul lor destui hoti, destui lenesi si destui lasi. Dar au, de asemenea, si oameni remarcabili. Oameni pe care ii poti suna la 2 noaptea cand ai o problema si care vin sa te ajute fara a avea nici cea mai mica ezitare. Clasa politica este o imagine destul de fidela a poporului (e o constatare, nu o acuzatie).

Aceasta minoritate remarcabila a castigat alegerile nationale o singura data in ultimii 20 de ani: in 1996. Atunci a reusit sa rastoarne un raport care i-a fost permanent defavorabil, aducand la guvernare PNTCD si CDR. Aceasta victorie a venit la pachet cu niste asteptari uriase, o buna parte intemeiate, cea mai mare parte nerealiste. Nerealizarea lor a impins PNTCD in afara vietii politice in anul 2000.

O precizare importanta: PNTCD nu a fost doar partidul taranistilor. El a fost partidul sperantei, in care si-au pus increderea foarte multi din cei pentru care politica nu este o chestiune de viata si de moarte. A fost partidul celor care nu isi propun sa schimbe lumea din temelii, ci doar spera ca ea sa fie un loc mai bun. Un loc in care fiecare sa isi poate face o viata decenta. Un loc in care fiecare sa isi poata urma visul, fara a fi haituit de cei din jur sau de autoritatile statului. O lume in care, dupa propriile puteri, sa ii intinzi o mana celui de langa tine. E aceasta o viziune idealista? Este, in masura in care, in fiecare dintre noi, salasluiesc idealuri. Obligatia unui partid este de a transpune aceste idealuri intr-un sistem deschis si functional, in care fiecare sa poata merge cat de departe doreste.

Sa revenim la prezent. Ce pot si ce trebuie sa faca liderii de azi ai PNTCD?

1. Prima actiune consta in abandonarea retoricii care cere ca un partid sa castige urmatoarele alegeri. Continue reading →

Aiureli de la Saptamana Financiara. Semnate de Stefania Enache.

Sursa: aici.

In articolul “Păcăleala sutelor de mii de locuri de muncă nou create”, semnat pe 20 mai 2011 de Stefania Enache, apar cateva gogomanii, impardonabile pentru o publicatie ce se vrea liderul presei economice. Sa le luam pe rand:

1. „Mulţi au preferat ca, în locul unor acte adiţionale anexate la vechile contracte, şi aşa destul de stufoase, să le suspende şi să-şi re-an­gajeze lu­crătorii în aceeaşi zi. Şi eu proce­dez la fel. Automat s-au făcut raportările la REVISAL şi de aici a crescut nu­mă­rul intrărilor”, ne-a declarat Maria Grapini, preşedinte PASMATEX.

Un contract de munca nu poate fi suspendat, iar persoana reangajata. Procedura cere incetarea contractului de munca existent si incheierea unuia nou. Pentru a urma aceasta procedura, la inregistrarea noului contract de munca trebuie obtinute repartitii de la AJOFM, ceea ce face ca lucrurile sa se complice.

In plus, dintr-un exces de zel al legiuitorului (dornic sa combata munca la negru), incetarea contractului de munca trebuie inregistrata in Revisal in ziua incetarii, in timp ce inregistrarea unui nou contract de munca se face cu cel putin 1 zi inaintea inceperii activitatii. Tehnic (desi e absurd ceea ce se intampla), daca azi inregistrezi incetarea unui contract de munca, nu poti reangaja persoana respectiva decat cel mai devreme maine.

2. “Nu trebuie uitate nici contrac­tele suspendate din diferite motive şi care sunt reînregistrate în acest in­terval.”

Suspendarea contractului individual de munca, indiferent de motivul suspendarii, nu se inregistreaza in Revisal.

3. “De asemenea, sunt foarte mul­te situaţiile în care s-au înche­iat termenele prevăzute în contractele de muncă pe perioadă determinată şi angajatorii au fost obligaţi să semneze noi înţelegeri cu sala­riaţii lor.”

Prelungirea duratei unui contract de munca pe perioada determinata, indiferent ca se face pe perioada nedeterminata sau pe o noua perioada determinata, nu semnifica incheierea unui nou contract de munca.

Pe fond, articolul ridica in discutie aspecte interesante, umbrite – din pacate – de modul neprofesionist de abordare…

PSD a inceput campania electorala

PSD a inceput la Bacau campania electorala. La propriu. Cu baietasi mergand pe strazi si introducand in cutiile postale pliante. “Carligul” este un pliant al presedintelui CJ Bacau (“Raport catre bacauani”). Alt pliant intra direct in subiect, ca nu mai e timp de pierdut: “Nicolae Zaharia pentru Primarie”. Cum spune in pliant “PSD l-a desemnat drept candidat pentru Primaria Bacau in 2012”.

Una din promisiuni iese in evidenta: “Locuri de munca bine platite si stabile”. Pliantul se incheie cu o propunere: “Eu propun pretul cinstit. Nu HIPERpreturi” (prin crearea de piete volante). Mama lor de capitalisti…

Turism de manual

Clermont-Ferrand e un oras din centrul Frantei. Nu beneficiaza de legendele Parisului, nu are stralucirea Coastei de Azur, e localizat departe de maretia Alpilor. E cunoscut (in cercuri restranse sau foarte restranse) mai degraba datorita vulcanilor, pentru fabrica Michelin, pentru tramvaiul cu roti de cauciuc sau pentru redutabila echipa de rugby.

Greu de crezut ca aici ai putea gasi modele de turism viabile. Si, totusi, pe o raza de cateva zeci de kilometri, gasesti cateva puncte de atractie (castele, lacuri vulcanice, parcuri de distractie).

Unul dintre ele mi s-a parut cu adevarat remarcabil: parcul de atractii Vulcania. E situat la circa 15 km de Clermont Ferrand, in inima zonei vulcanice. In jurul unui element local (vulcanii), e construita o intreaga structura care imbina stiinta cu distractia: filme, galerii de promovare a stiintei, atractii gen Disney, zone de promenada cu o splendida priveliste spre Puy-de-Dome. Un loc in care poti aduce un copil pentru a se distra, pentru a invata (intr-un mod foarte subtil) despre lumea din jur si pentru a petrece impreuna cateva ore agreabile. Elementul natural (vulcanii) sunt punctul de pornire in jurul caruia se construieste o adevarata atractie turistica.

Locuri precum “Vulcania” sunt probabil zeci sau sute in Franta. Reteta e mereu aceeasi: un “carlig” local (natural sau istoric), in jurul caruia se construieste o atractie, cu doua componente: una educativa, alta de distractie. O combinatie suficient de atractiva pentru a ocupa o zi sau o jumatate de zi.

Modelul “Vulcania” merita studiat pentru a fi copiat in Romania. El poate fi aplicat si la nivel local, fara sprijinul guvernului de la Bucuresti. Cateva zeci de “Vulcanii” ar putea urni turismul intern. De studiat e relativ usor. De aplicat e mai greu, pentru ca nu rezoneaza cu visul romanesc: one-big-lucky-strike (o unica lovitura, care sa ne aduca o “renta” pe o lunga perioada de timp, fara ca noi sa mai facem nimic, cu exceptia contabilizarii profitului).

Nu-i nici o rusine sa invatam de la cei mai buni si sa ii copiem.


Taguri