You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for March, 2011


Din avantajele globalizarii…

Preluat de pe Automotive News, fara prea multe alte comentarii. Arata (apropo de complexitate) cat de interdependenta si sensibila la socuri este o industrie asa zis “globala”, dar si cat de mult ne-am obisnuit ca lucrurile sa fie “just in time”…

Specialistii din industrie estimeaza ca productia auto la nivel global a scazut cu 13% din cauza perturbarii livrarilor de piese si componente ca urmare a cutremurului din Japonia si ca aceasta scadere ar putea atinge 30% in urmatoarele 6 saptamani, intr-un “worst case scenario”. Asta cu referire la “avantajele” modelelor de productie centralizata si la platformele de productie consolidata, despre care vorbeam mai demult. Continue reading →

Noi haine pentru blog. Si o clarificare despre obiectivele noastre si ale mele in mod particular.

Multumesc cititorilor ca ne-au regasit pe aceasta noua adresa a blogului.

Incercam sa punem niste haine noi, ca tot a venit primavara si blogul a implinit 4 ani.

Dupa cum probabil observati, inca lucram la el. Ne gandeam daca vrem sa-i schimbam numele (din Jeopardy). Deocamdata, opiniile in randul autorilor sunt divizate, asa ca daca aveti vreo sugestie, astpetam ori la comentarii ori prin mail catre autori.

Inca o veste care ne-a bucurat este ca Alex ni se va alatura in calitate de co-autor. Vom avea astfel posibilitatea sa ii criticam si noi articolele, nu numai el pe ale noastre. Din cauza asta ne-am bucurat.

Am incercat sa dau o definitie mai clara directiei blogului, motto-ul este destul de clar: Macroeconomie, Buna Guvernare, Risk Management. Se leaga una de cealalta. Buna Guvernare cu politici publice (fie in domeniul energetic, fie in domeniul pensiilor, fie in cel fiscal sau educational, etc) se leaga de macro-economic; risk managementul este la nivelul firmei si chiar a familiei. Acesta ar fi nivelul micro, insa multiplicand impactul micro ajungem la nivelul macro.

Nu cred ca doar prin ecuatii sau formule ce tin de macro-economie putem sa ajungem la concluzii ce vor fi apropiate de realitate. Daca vrem ne apropiem de realitate, trebuie sa stim impactul unei noi politici, trebuie sa avem mult bun simt economic si sa intelegem impactul la nivel micro.

Din pacate, nu avem un grup de cercetare aici pe blog si folosim doar date aflate in sfera publicului sau date platite direct de autori. Ceea ce avem sunt cei 4 autori. Autorii, toti intre 31 si 39 de ani (la data la care scriu), au suficienta experienta la nivel micro incat sa inteleaga impactul unei politici. Continue reading →

Multumim, Europa!

La inceputul anilor ’90, vorbind despre viitorul Romaniei, trei tendinte s-au conturat:
-una de apropiere hotarata de structurile economice si diplomatice europene si euroatlantice. Cel mai vizibil exponent al acestei tendinte a fost Corneliu Coposu
-una de ramanere in zona de influenta a Uniunii Sovietice / Rusiei. Exponentul de seama: Ion Iliescu
-una de transformare a Romaniei intr-o Elvetie a estului (neutralitate).

Intre timp apele s-au mai limpezit, optiunea neutralitatii a fost abandonata, iar lupta politica s-a dat intre exponentii apropierii de Uniunea Europeana si adeptii “propriului drum”.

Mai aproape de zilele noastre, pe la mijlocul anilor 2000, alianta nesemnata a oligarhilor (Dinu Patriciu si Ion Tiriac fiind cei mai vocali dintre ei) a avut o calduroasa pledoarie pentru amanarea aderarii la Uniunea Europeana, pana la momentul cand “Romania va fi pregatita”.

Scandalul Severin ne-a aratat, mai clar decat orice altceva, un adevar fundamental: Corneliu Coposu a avut dreptate, toti ceilalti s-au inselat. Sa ma explic.

Fara o continua presiune externa, Romania este incapabila sa se reformeze moral. Fortele interne sunt, deocamdata, prea slabe pentru a avea sorti de izbanda. Toate schimbarile din ultimii 21 de ani s-au facut la presiunea partenerilor europeni. Fara o atitudine transanta a europarlamentarilor, cazul Severin ar fi fost ingropat. Lasati in priopriul nostru ritm, am trai zeci in ani in mediocritate, coruptie, pervertind absolut toate valorile morale.

Europa nu e infailibila la coputie. Dar este intoleranta.

Expluzarea lui Severin din lumea civilizata a Parlamentului European este semnalul asteptat de cei care, in Romania, cred in democratie si in principii. Este semnalul ca nu suntem singuri. Este semnalul ca, indiferent cat de greu va fi procesul inca neterminat al democratizarii Romaniei, “inapoi nu ne intoarcem”.

Multumim, Europa!

Exemplu bun de liberalizare in Romania

Citesc in ZF:

Orice absolvent de studii economice superioare va putea întocmi evidenţa contabilă a firmelor care au cifră de afaceri şi active mai mici de 35.000 de euro, potrivit unui proiect de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea legii contabilităţii.

Acesta este un exemplu bun de liberalizare: sunt mult prea multe meserii si produse unde gradul de certificare este mai mare decat necesar. In cazul de fata, firmele mici nu au nevoie sa arunce sute sau mii de euro pe an pe geam pentru un contabil cu patalama la mana.

Repet, este un exemplu bun si sper ca legea sa fie votata; in acelasi timp sunt convins ca mai este loc si pentru alte meserii, servicii sau produse.

De fapt, o astfel de liberalizare este ceruta de FMI in Grecia si in general in Europa unde pentru tot soiul de profesii de la farmacisiti, la taximetristi si la soferi de camion ai nevoie de licente peste licente acordate in numar limitat. Imi aduc aminte in Italia, la Milano, ca licentele de taxi erau atat de limitate incat ori erau date din tata in fiu ori erau vandute cand iesea taximestristul la pensie pe bani buni (sper sa nu ma insele memoria dar parca era vorba de 100.000 sau 200.000 de euro).

Pericolul public numarul 1

Mai e un an pana la alegeri. Nu ne dam seama, insa a inceput deja campania electorala si riscam sa fim din nou pacaliti.

In acest articol incerc sa ofer un mic ghid de scepticism ce poate fi folosit pentru declaratii politice de acum si pana la alegeri caci, sa nu uitam, mai ales in perioade de crize, pericolul public numarul 1 este populismul. Cele 3 mari partide nu se diferentiaza ca doctrina si nici macar ca grad de onestitate; ele se diferentiaza doar in functie de abilitatea de a fi cat mai populiste.

PNL si PSD nu sunt la ciolan, asadar populismul lor doare mai putin.

Din punctul meu de vedere, principalul pericol este la PDL: ei sunt in fruntea bucatelor si, sa fim bine intelesi, nu vor sa se dea jos de acolo.

Iata cateva exemple adunate in ultimele saptamani:

1. Dna Boagiu de la Transporturi stie ca are bani europeni cu care sa faca autostrazi si drumuri bune atat pentru clientela politica, dar si pentru adunat voturi de la oameni multumiti ca in cele din urma se mai face un santier in tara asta. Dna. Boagiu a declarat ieri ca in opinia domniei sale ar fi bine ca managementul firmelor de stat, inclusiv din subordinea ei, sa fie privat. Desigur, a atras aplauze. Insa cine a impiedicat PDL sa faca deja acest pas? Si de ce nu il face AZI?

2. Doi domni parlamentari vor o noua comisie de ancheta pentru Petrom, alfel vor referendum pentru nationalizare. Desigur, cei doi domni populisti uita sa spuna ca problema Petrom a fost ridicata inca de la sfarsitul lui decembrie 2004 de catre castigatorul de atunci al puterii, si el membru PDL. Uita ca in 2008 a mai fost o comisie de ancheta in Parlament care nu a gasit nimic. Unul dintre cei doi chiar uita ca a fost in parlament la inceputul lui decembrie 2004 cand privatizarea Petrom a fost adoptata in unanimitate in Parlament. De 6 ani se tot bate toba pe subiectul asta, daca SRI si DNA nu au gasit nimic, probabil ca nu o sa gaseasca nici de acum incolo, sa fim seriosi.

Acesti doi populisti au primit aplauze: “bravo, sa ne recuperam petrolul tarii de la hotii de straini!”.

Cateva lucruri:

a). am uitat de dreptul la proprietate? Cum poti sa convingi lumea sa investeseasca (atat straini cat si romani). Daca pui sub semnul intrebarii dreptul la proprietate ne putem lua la revedere de la bunastare in Romania.

b). de ce acesti domni nu cer comisie de ancheta cu lipsa de 220 de milioane de euro din veniturile anuale ale Hidroelectrica gasite de catre SAR? De ce nu se intereseaza de Romgaz? Partidul lor se afla la putere, sa inceapa cu lucrurile astea de zi cu zi.

c). guvernul lor poate pune si alte taxe pe energie, insa se pare ca nu ii intereseaza strategia energetica, ii intereseaza doar voturi si faultarea adversarului politic.

3. Domnul Boc, populistul sef, a fost aplaudat atunci cand a declarat ca vrea ca 30% din marfurile din supermarketuri sa fie romanesti. A adaugat ca o astfel de masura va fi luata doar daca va fi permis de legile UE. Asta ne mai lipsea: inca o tona de birocratie (va dati seama cum s-ar fi verificat o astfel de lege), dar mai ales o lipsa crasa de intelegere a economiei de piata. Nu prin mijloace protectioniste iti poti ajuta producatorii, ci prin mijloace de crestere a competitivitatii, de exemplu: reducerea taxelor pe munca, reducerea birocratiei, reducerea coruptiei, investitii in infrastructura (pentru acces mai rapid si mai ieftin la resurse si la piata de desfacere), educatie pentru cresterea productivitatii, o profesionalizare a personalului din consulate si ambasade (si nu indivizi precum prietenul lui EBA) care sa ajute legaturile comerciale, etc.

4. Legea BOR – desi BOR are o avere estimata la 3 miliarde de euro si mai primeste si bani de la stat 100 de milioane de euro pe an, suma alocata de BOR pentru proiecte sociale este de 11 milioane, adica cu 1 milion mai putin decat Biserica Catolica. La o avere de 3 miliarde, ma astept ca printr-o gestionare corecta a averii sa generezi cel putin 5% pe an, adica 150 de milioane. 150 + 100 de milioane de la stat = 250. Unde se duce diferenta pana la 11 milioane de euro pentru proiecte sociale? Statul a decis sa dea, in numele nostru, fara sa ne intrebe, bani catre BOR pentru posibile proiecte sociale. BOR nu este calificata sa o faca, ca dovada doar 11 din 250 de milioane de euro din venituri merg catre astfel de proiecte. Asta ca sa nu mai vorbesc de lipsa de transparenta totala a BOR cand e vorba de bani. Tot caut de ani buni pe site-ul BOR date despre avere, despre venituri si despre cheltuieli: se pare ca aceste date sunt o mare taina…

De ce nu ne lasa statul pe noi sa directionam noi impozitele?

Cu aceasta lege, statul ii multumeste si pe multi comentatori de dreapta care se bucura ca niste copii mici ca iata!, se da si religiei un loc in societate. Nimic mai fals: BOR mai are mult de munca (voluntara) pana sa ma convinga ca lucreaza in interesul societatii. Sa nu uitam de relatiile BOR cu PSD (de ex. la Arges), cu Gigi Becali sau cu Iliescu sau cu preotii prinsi dand si luand spaga pentru posturi in parohii bune. Si de curiozitate, se declara undeva banii de botezuri, nunti si inmormantari? Exista o comisie de etica a BOR care verifica asta?

In loc de concluzie.

Populsimul e pericolul public numarul 1. El va veni de la toate partidele politice, dar cel mai periculos populism vine de la PDL, ca ei au painea si cutitul. Recomand mult scepticism.

De urmarit: comisia de etica PSD

Alina Mungiu identifica un punct de cotitura in democratia romaneasca.

Este de urmarit sedinta comisiei de etica a PSD ce va avea loc luni.

Daca Severin va fi dat afara pe baza unor acuzatii clare din presa se va crea un precedent. Chiar si daca si-ar da demisia inainte, tot s-ar crea precedentul. In orice caz, mecanismul bazat pe etica sper sa castige. Cum poti sa-l mai sustii pe penalul din Arges si sa organizezi si manifestatii de sustinere daca si in urma unui articol din ziar ar trebui dat afara din partid? Cum ar mai putea PDL sa amane decizii precum cea in cazul Ridzi? Cum ar mai putea sustine anumiti consilieri de palate ideea de prezumtie de nevinovatie in politica?

Desigur, exista si posibilitatea ca Severin sa nu fie dat afara din PSD. Iar asta ar fi grav pentru democratia romaneasca.

Pozitia oficiala a Institutului Ovidiu Sincai in cazul Severin

Ultima noutate de pe site-ul acestei institutii este ca cere donatii de la fiecare: 2% din impozit.

Ma distreaza obiectivele acestei organizatii:

“Fundatia Institutul “Ovidiu Sincai” este o organizatie non-profit de utilitate publica, care urmareste intarirea si dezvoltarea democratiei in Romania si in lume.

Scopul declarat al Fundatiei este de a sprijini procesul de modernizare a societatii romanesti.

De asemenea, Fundatia ofera asistenta liderilor politici si societatii civile in promovarea valorilor si practicilor democratice.”

Adrian Severin este vicepresedinte. Presedinte, fireste, este Adrian Nastase. Ma gandesc daca fosti invitati de marca a fundatiei, precum Dominique Strauss-Kahn, actualul sef al FMI, vor mai calca vreodata pe la sediul institutiei.

Eu sunt pentru dezvoltarea societatii civile si orice organizatie cu obiectivele de mai sus trebuie sprijinita. Insa atunci cand diferenta dintre obiective si realitate este atat de mare, ma gandesc cu tristete ca pana si ideea de societate civila este murdarita in Romania.

Axioma: Vestul este intotdeauna vinovat

Urmaresc cu multa atentie evolutia situatiei din tarile arabe si, recent, din Libia. Arabii, evident, sunt si ei oameni si isi doresc cam ceea ce ne dorim cu totii, au aceleasi aspiratii: o viata mai buna, in pace si cu aceleasi drepturi de care ne bucuram si noi in Uniunea Europeana.

In cazul Libiei, un dictator cu trecut de terorist, care consiera resursele tarii ca fiind proprii si personale si care isi pregateste copiii sa preia conducerea statului isi impusca proprii cetateni.

Cateva tari occidentale si-au luat inima in dinti si au aratat in cele din urma un pic de leadership, desi poate ar fi preferat un status-quo in cazul Libiei.

Evident, Occidentul este criticat. Poate ca si pe buna dreptate, dar nu stiu cum se face ca orice se intampla rau in lumea asta, Occidentul este gasit vinovat. Ca l-a tinut in brate pe Gadafi: Occidentul e de vina (desi americanii l-au cautat cu bombele prin anii ’80); ca acum apara cetateni nevinovati in fata tancurilor lui Gadafi: tot occidentul este de vina. Este criticat ca nu intervine in Yemen sau in Bahrain. Foarte bine, insa cine critica de ce nu merge la ONU sa ceara actiuni similare ca in cazul Libiei? Este criticat ca nu intervine impotriva lui Mugabe in Zimbabwe, dar de ce tarine vecine cu Zimbabwe nu sunt de acord cu o astfel de actiune? Iar daca cineva il critica pe Fidel Castro, ne sar in cap tot soiul de indivizi cu portretul teroristului Che Guevara pe tricou si pe sapca.

Si sa vedem cine critica:

1. Rusia. Bineinteles, in urma ororilor din Cecenia (parte a Rusiei) unde armata rusa a omorat peste 200.000 din proprii cetateni. Sa nu uitam, Rusia este inca un imperiu colonial.

2. China – acum considerata un model, care nu s-a stanjenit sa traga in tibetani chiar in anul in care organiza olimpiada. Si China este un imperiu colonial, dar se pare ca nimeni nu e deranjat de asta. In plus, tine in brate cel mai crunt regim dictatorial din lume: Coreea de Nord, acolo unde in urma cu cativa ani milioane de oameni au murit de foame. Si nici asta nu pare sa deranjeze prea multa lume. Din contra, tot SUA e de vina.

3. Tarile arabe si Turcia: nici aceste tari nu sunt un model pentru democratie si libertati, din contra.

4. A intrat in joc si Romania, cu o pozitie lipsita de leadership. Noi am suferit timp de 4 decenii de cea mai crunta dictatura din Europa de Est. Ar fi trebuit sa fim primii in a arata solidaritate cu manifestatiile pro-democratice din Libia si din alte tari arabe. In schimb ne-am codit si inca ne codim, organizam chiar simpozioane. Sa ne fie rusine.

Parteneriatul stat – BOR. Nu dati bani de la buget! Exista alternative mai elegante.

Statul a recunoscut ca politica sa sociala a dat faliment. Cauta solutii, iar implicarea BOR in rezolvarea problemelor sociale nu este o idee rea in aceste conditii: mai bine servicii sociale oferite de BOR decat deloc. Acest blog a sustinut si sutine implicarea societatii civile in asigurarea serviciilor sociale si eliminarea statului clientelar ca intermediar: intermedierea statului mareste costurile tocmai datorita acestui clientelism.

Toate bune si frumoase: este bine ca BOR sa fie implicata in viata cetatii, insa statul va contribui masiv cu finantarea initiativelor sociale ale BOR dupa niste criterii tipice clientelismul balcanic cu parfum de Dambovita.

BOR nu s-a remarcat pana acum ca un exemplu de transparenta, de buna guvernare; din contra: multe actiuni sfideaza chiar bunul simt: fie ca vorbim de parteneriatul BOR – inculpatul PSD de Arges sau de parteneriatul BOR – Gigi Becali. Asadar, ca institutie, BOR nu se califica deocamdata pentru a primi bani de la buget: ca si statul, este o institutie clientelara, lipsita de buna guvernare pentru interesul public.

Daca statul tot isi doreste implicarea societatii civile in asigurarea serviciilor sociale, de ce nu lasa cetatenii sa aloce ei direct – din impozitele platite – bani catre initiative sociale? De ce sa aloce statul in mod netransparent un procent din impozitele platite de cetateni si nu sa aloce cetatenii direct catre un proiect? Scolile, spitalele, etc dintr-o localitate trebuie sa functioneze practic ca fundatii si sa aiba drept “clienti” locuitorii acelei localitatii. Aceste “fundatii” trebuie sa atraga fonduri si cel mai democratic si mai simplu ar fi sa atraga fondurile direct, fara intermediului unui birocrat alfat la mare distanta de locul asigurarii serviciului.

Daca BOR poate sa atraga fonduri direct de la cetateni, foarte bine. Insa trebuie sa fie decizia cetatenilor, nu a statului clientelar.

De ce nu ne intereseaza pierderile de 220 de milioane de euro pe an de la Hidroelectrica?

Se implinesc 4 ani de cand am inceput acest blog dspre buna guvernare si despre corporate governance in mod deosebit. Si nu sunt singurul care ma ocup de tema asta, personal recomand activitatea SAR (Societatea Academica din Romania).

Sa fie un subiect asa de greu de inteles?

Altfel, nu imi explic de ce nu se sesizeaza nimeni de sume fabuloase precum nici mai mult nici mai putin de 220 de milioane de euro pe an pierderi la Hidroelectrica, pierderi calculate de catre SAR in ultimul sau raport. Energia este un subiect cu baieti destepti, stim asta. Insa, desi avem solutii la indemana (repetate in mod obsesiv si de catre SAR sau si aici pe blog), nu se intampla nimic. NIMIC, NIMIC, NIMIC. Politicul nu raspunde, ziarele nu intreaba, lumea nu se agita. Mai degraba ne agitam atunci cand creste benzina cu 9 bani pe litru, facem greve ale soferilor.

Mai degraba ne agitam, in calitate de consilieri pe la diferite palate, sa raspundem pe lung unor opinii cu privire la dezbateri dintr-un partid politic.

Ne ocupam cu voluptate de tot soiul de probleme secundare: “Jos cu X, sus cu Y, cel cu sapca e bun, cel cu palarie nu e bun”.

Doar atata stim?

Mecanismele functionarii democratiei si a controlului publicului asupra banilor la buget sau a resurselor naturale ale tarii, nu ne intereseaza? Eu aveam o parere mai buna despre noi, ca romani.

Benzina la 2 lei

Daorita cresterii pretului benzinei, nemultumirea in randul soferilor (si nu numai) creste expontential. Este adevarat, atunci cand pretul petrolului creste, efectele economice sunt negative: economia creste mai incet (sau se raceste mai repede) pentr ca oamenii si firmele aloca o parte mai mare din venituri pentru costul benzinei in dauna altor cheltuieli; inflatia creste, deficitul comercial creste si el, etc.

Din pacate, s-au inmultit vocile care spun ca daca Petrom ar fi ramas de stat, benzina ar fi fost mai ieftina, poate ar fi costat chiar 2 lei pe litru pentru ca pretul ar fi fost dat de costul de productie si nu de cotatiile internationale.

Pentru ca au apararut din nou aceste idei, si populisti precum dl. Boc nu au ratat ocazia sa puncteze politic.

Sa fim bine intelesi: modul in care s-a facut privatizarea Petrom a fost dezastruos. Pretul de vanzare precum si redeventa fixata pana in 2014 sunt ridicol de mici si asta era clar si in momentul privatizarii. Nu ca Petrom ar fi fost profitabila: era gestionata in mod dezastruos, politicul tradand firma ca pe un borcan de miere.

Insa ideea ca benzina ar fi fost mult mai ieftina daca Petrom ar fi ramas de stat este, din punct de vedere economic, gresita. Iar politicienii care marseaza pe aceasta idee sunt doar niste simpli populisti periculosi.

Sa vedem insa, pas cu pas, de ce.

1. Sa presupunum ca Petrom ar fi ramas de stat si ar fi avut management corect. Sa presupunem ca pretul international al petrolului ar fi de 120 de dolari pe baril iar costul de productie al Petrom ar fi 20 de dolari pe baril. Care ar fi fost o decizie corecta a unui management corect al Petrom: sa vanda benzina catre consumatorul roman folosind cotatia de 120 de dolari sau costul de 20 de dolari? Decizia economica in interesul Petrom este, logic, 120 de dolari.

Diferenta de 100 de dolari ar fi putut fi economisita de stat pentru ca si generatiile viitoare sa beneficieze, nu de alta, dar resursele de petrol sunt limitate. Costul de productie nu tine seama ca petrolul este, din punct de vedere geologic, limitat. la 20 de dolari, ne plimbam ieftin cu masina si nu ne intereseaza ca generatiile viitoare nu vor avea acelasi beneficiu.

2. Pentru ca resursa de petrol este limitata, sa presupunem ca dureaza pana in 2020. Pana atunci, ne plimbam cu 20 de dolari iar dupa aia trecem direct la 120. Oare ar putea absorbi economia si consumatorii un astfel de soc?

3. Chiar si pe plan mondial, petrolul este o resursa limitata. Dragos Popa, co-autor al acestui blog, a facut o analiza perfecta in urma cu ceva timp. Ca recomand sa o recititi: aici. De fapt, ar fi de recitit toate articolele scrise de Dragos pe aceasta tema.

4. Statul ar fi putut impune si alte taxe asupra Petrom, chiar daca redeventa este mica. Si sa nu uitam, in timp, politica de redeventa este importanta pentru nivelul productiei. Daca redeventa este prea mare, chiar si cu petrolul la 120 de dolari, s-ar putea sa fie prea scump sa produci.

5. Petrom s-a comportat corect cu statul de la privatizare si pana acum: si-a platiti taxele, a investit in Romania. Romania a avut mai mult de castigat de la Petrom dupa privatizare decat inainte de privatizare.

6. Problema este ca e mai usor sa arati cu degetul catre straini decat sa rezolvi problemele cu furturile din Romgaz sau Hidroelectrica. De 20 de ani tot facem strategii energetice insa politicul nu lasa din mana decat fortat activele energetice. Sunt borcane cu miere iar politicienii prefera sa marseze pe populism – nationalism decat sa reformeze sectorul. Avem o strategie energetica, analizata in detaliu aici, insa nu este aplicata.

Mesajul pe care il am este unul singur: reforma in sectorul energetic si educatie, de asta avem nevoie. Nu de populism cu benzina la 2 lei.

Extinderea democratiei

Ar trebui sa stim mai bine.

Ca popor, am suferit o dictatura timp de mai bine de 40 de ani. Au fost sute de mii de victime. Nu aveam drepturi, de niciun fel. Am fost tinuti, ca tara, intr-o inchisoare atatia si atatia ani. Ne-am dorit sa fim ajutati de cineva sa scapam de gratii, in cele din urma ajutorul a venit si in 1989 am redevenit liberi.

Ma asteptam ca dupa atatia ani de privatiuni sa avem, ca stat, o tinuta morala care sa nu accepte compromisuri in ceea ce priveste drepturile omului. Ma asteptam sa fim o democratie model, dar sa ne si folosim experienta si libertatea pentru a fi un port-drapel in promovarea drepturilor omului si in alte parti. De ce sa nu se bucure de libertate si arabii? Sau cubanezii? Dar coreenii de nord? Sau rusii, chinezii?

Este, cred, datoria noastra morala sa promovam sistemul democratic peste tot in lume si, ca parte a Uniunii Europene (dar si in calitatea noastra de membri si in alte organizatii precum ONU sau OMC), ar trebui sa facem mai mult. Iar pentru cei care se cred mai pragmatici le amintesc ca istoria ne-a invatat ca exista riscul ca democratia sa fie inlocuita de dictatura in doar cativa ani.

Politica cea mai reusita a Uniunii Europene pana acum a fost cea de extindere. Fara sa traga un glont, Uniunea Europeana a crescut de la 6 la 27 de membri in doar jumatate de secol. A deveni membru al UE este un obiectiv si pentru vecinii nostri mai apropiati sau mai indepartati (Serbia, R. Moldova, Ucraina, dar si Turcia sau Gruzia). Din pacate, desi am facut progrese uriase, suntem departe de a fi acea democratie model. Am exportat in UE o serie de probleme iar politica de extindere a UE s-a oprit. Drept urmare, progresele din Ucraina s-au evaporat iar Turcia nu are probleme in a arunca jurnalisti in inchisoare, desi a promis ca nu mai face.

Ideea de democratie insa a ajuns si in tarile arabe. Se pare ca valorile sunt intr-adevar universale. Sunt insa sceptic ca vor inregistra progrese mai rapide decat in Romania. Daca vrem sa le dam o mana de ajutor, politica de extindere a UE ar trebui sa continue iar tarile arabe sa fie ajutate in constructia institutiilor si, de ce nu, extinderea pietei unice europene si in zona Mediteranei sau chiar si mai departe.


Taguri