You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for January, 2011


Locul 1 in Europa la viteza medie de acces la internet. Cum folosim acest avantaj?

Uite ca suntem pe primul loc in Europa la ceva, si aunme la viteza medie a conexiunilor la internet.

Cum folosim acest avantaj competitiv? Iar intrebarea asta nu este doar pentru autoritati ci, mai ales, pentru mediul privat.

Deocamdata, doar producatorii de continut (gen TV pe internet, jocuri, aplicatii pentru internet) par sa foloseasca aceasta infrastructura. Producatorii romani de astfel de continut au un avantaj competitiv fata de cei ce provin din tari cu o viteza de acces mai mica. Sunt convins ca nu va trece mult timp pana cand vom auzi de firme de succes pe plan regional provenite din aceasta industrie.

Insa problema este in alta parte.

Statul si firmele au (sau ar trebui sa aiba) cetateanul / clientul in centrul atentiei; in definitiv atat statul cat si firmele ofera servicii. Conexiunea internet ar trebui sa duca la reducerea costurilor pentru stat si pentru firme: nu ar mai fi nevoie atat de mult de magazine in centrul orasului (marfa poate fi livrata si de la depozit direct la client), nu ar mai fi nevoie de asa de multe unitati bancare (platile pot fi facute toate pe internet), la fel directiile financiare, de pasapoarte, de permise auto, etc.

Romania are 20 – 22 milioane de locuitori / clienti si fiecare dintre noi are 24 de ore pe zi. Resursa cea mai importanta pe care o avem este timpul. Prefer sa fac o plata pe internet intr-un minut decat sa pierd 2 ore sa merg la ghiseu pentru asta. Eu economisesc 2 ore, dar si banca / firma / statul economisteste banii cu ghiseul / casierita, caci plata poate fi asigurata (24 din 24) de catre un sistem (care costa, dar mult mai putin).

Fiecare dintre noi isi doreste sa fie cat mai productiv, iar sa petreci un minut in loc de doua ore se cheama ca devenim mai productivi: cele doua ore economisite pot fi folosite in alt mod mai productiv pentru interesul nostru personal. Firmele si statul nu trebuie sa uite asta, cu cat reusesc sa ne ofere serviciile mai rapid, cu atat satisfactia noastra creste, cu atat loialitatea creste si, ca bonus, si costurile lor operationale scad simultan. Statul va avea si un avantaj suplimentar: cu cat productivitatea noastra creste, cu atat va creste activitatea economica si cu atat veniturile la buget.

Sunt trei mari piedici insa ce trebuie rezolvate: doua de catre mediul privat: 1) riscul de frauda ridicat; 2) comisioanele bancare; iar a treia de catre stat: o politica de eliminare a birocratiei.

Sa repetam pana intelegem: statul nu are niciun fond de pensii

Inteleg nemultumirea pensionarilor care isi vad pensiile recalculate in jos sau nemultumirea privind cresterea varstei de pensionare. Sau nemultumirea ca pensiile suna prea mici.

In mod normal, oamenii spun cam asa: “Am contribuit timp de 40 de ani, am drept la pensie; mi-a fost promisa o pensie buna dupa varsta de 55 de ani (sau 60), asa ca statul trebuie sa-mi plateasca pensia din contributiile mele”.

Problema este ca statul a folosit deja aceste contributii ca sa-i plateasca pe cei care erau deja pensionari in momentul platii contributiei. Banii din contributiile deja platite au fost imediat evaporati in pensiile altora in exact momentul platii contributiei, nu merg in niciun fond ce va fi folosit cand actualii contribuabili vor iesi la pensie.

Singurul lucru cu care raman contribuabilii este doar o promisiune, insa o promisiune ce nu este acoperita de bani ramane doar o promisiune. O promisiune facuta de diverse guverne (in ultimii 60 de ani) ce au avut conditii economice si demografice diferite. O promisiune facuta inclusiv in numele copiilor sau a generatiilor ce nu s-au nascut inca (si care, normal, nu au drept de vot!).

Am calculat (inainte de recalcularea pensiilor si inainte de marirea varstei de pensionare) ca aceasta promisiune a statului valora la inceputul lui 2010 aproximativ 300 de miliarde de euro. Nu exista niciun fond si nici vorba de 300 de miliarde de euro. Banii astia pur si simplu nu exista.

Cand voi sti ca reforma in educatie a reusit

Dupa mai bine de 4 ani de la lansarea dezbaterii publice in ceea ce priveste reforma in educatie, noua lege a fost adoptata. Am aratat pe blog de mai multe ori ca ideile de reforma le gasesc a fi corecte.

Insa legea trebuie sa fie implementata.

Probabil ca vom auzi politicieni ai puterii care vor declara la sfarsitul acestui an ca 50% din reforma a fost indeplinita iar pana la alegerile viitoare din 2012 ca 99,99% din plan a fost indeplinit. Ii vom crede?

Educatia este esentiala pentru succesul societatii. Stiu, suna banal si stim asta cu totii.

Educatia, asa cum o vad eu este o politica de resurse umane prin care statul se asigura ca are oameni pregatiti care sa faca fata in viata. Cu cat sunt mai bine pregatiti, cu atat succesul va fi mai mare.

Educatia la noi a suferit de lipsa de management. Cu un bun management, scolile pot avea directori mai buni, profesori mai buni, elevi mai bine pregatiti. Cu directori si profesori mai buni care demonstreaza valoarea educatiei, fonduri suplimentare pot fi atrase (finantarea scolilor nu trebuie sa depinda doar de alocarile de la buget).

In SUA, buna parte din fondurile celor mai bune universitati sunt asigurate de donatii ale fostilor elevi care, desi au platit bani buni pentru studii, sunt recunoscatori si doneaza universitatilor si dupa absolvire. Desigur, si unversitatile stiu sa mentina contactul cu fostii studenti, sunt in stare sa le prezinte programe care au nevoie de finantare.

Am terminat ASE-ul in 1997. Stiti cate scrisori am primit de la ASE in acesti 14 ani de la absolvire? Niciuna.

Mi-as dori ca rectorul ASE-ului sa-mi scrie si sa-mi arate noi proiecte (eventual de cercetare) care au nevoie de finantare. As dona cu bucurie. In definitiv, cu un ASE recunoscut international si CV-ul meu ar fi mai valoros. Deci daca melancolia dupa anii studentiei nu functioneaza, interesul personal cu siguranta va functiona.

Acesta este testul meu. Atunci cand ASE-ul ma va contacta si ma va convinge sa fac o donatie pentru un proiect, atunci voi sti ca reforma in educatia a reusit. Inseamna ca incepem sa avem manageri buni in educatie. Inseamna ca resursele umane vor fi pe maini bune. Roadele vor veni apoi de la sine.

De ce sunt optimisit pentru 2011

In primul rand pentru ca in 2010 industria a fost pe crestere si va continua sa creasca semnificativ si in 2011, pe baza capacitatii create pana acum doi ani. Cresterea este in special pentru export si este ajutata si de cursul de schimb.

In al doilea rand, dupa doi ani de investitii reduse (2009 si 2010), cred ca in 2011 vor reveni investitiile in cresterea de capacitate. In definitiv, Romania a devenit mai ieftina in ultimii doi ani, iar numarul de muncitori disponibili este in crestere. In plus, mentinerea cotei unice, flexibilizarea muncii si (sa speram) intrarea in spatiul Schengen vor atrage investitii si comert. Daca proiectele in infrastructura s-ar face cu cap si la timp, atunci investitiile private (in industrie sau servicii) ar creste si mai mult. Cu siguranta, alegerile din 2012 vor accelera lucrarile in infrastructura in 2011.

In al treilea rand: Fondul Proprietatea (FP) se va cota peste doar cateva zile. Din fericire, FP este o companie ce este mai independenta de stat pe zi ce trece si, prin participatiile la colosi industriali de stat, poate forta reforma. Declaratii precum cea de azi a FP ma fac sa fiu optimist:

Din punctul nostru de vedere, atat Nuclearelectrica cat si Hidroelectrica, ar trebui listate, pentru ca cele doua companii sunt pregatite pentru asta. (…) In urma listarii, cele doua companii pot beneficia de o transparenta ridicata, o mai buna supervizare. In ceea ce priveste complexurile energetice, credem ca nu este timp de pierdut si trebuie inceputa restructurarea, iar o optiune ulterioara ar fi aducerea companiilor pe piata. Hidroelectrica si Nuclearelectrica ar putea fi potentiali cumparatori

O gura de aer proaspat

Pentru cine are timpul si dispozitia de a citi: aici.

False profetii ale flexibilizarii muncii?

Am citit cu multa placere si atentie articolul documentat al lui Cornel Ban pe contibutors.ro.

Am trei probleme cu articolul.

Prima ar fi ca in ceea ce priveste rigiditatea muncii si actiunea sindicatelor acestea se mainifesta in Romania (si nu numai) in principal in domeniul de stat sau in industrii care au un monopol natural (de ex. in transport). Scade rigiditatea, scad si cheltuielile guvernamentale, mai ales atunci cand au loc restructurari.

A doua problema este de productivitate in caz ca o firma vrea sa-si ia la revedere de la un angajat. Daca este extrem de scump sa renunti la un angajat, atunci multe firme incearca sa-i ofere un alt loc de munca, de obicei la fel de bine platit, dar cu o valoare adaugata mai mica; iar asta reduce productivitatea.

De asemenea, intreruperea contractelor de munca din partea angajatorilor sunt de multe ori atacate in justitie si majoritatea deciziilor instantelor sunt de partea angajatilor pentru ca legea impune un grad de birocratie asa de mare si incalcit incat este uneori aproape imposibil sa desfaci un contract de munca. Stiu de cazuri cu angajati care si-au injurat colegii de fata cu toata lumea, au fost dati afara, au atacat decizia in justitie si au castigat.

In plus, daca munca devine mai flexibila, atunci scad si costurile firmelor cu birocratia interna (la resurse umane, juridic) precum si cu timpul pe care managementul il dedica unor cazuri problema in loc sa se ocupe de vanzari, de exemplu. Eliminarea birocratiei nu poate duce decat la cresterea profiturilor, deci la investitii, deci crestere economica.

Exceptand economille cu reducerea birocratiei, in ceea ce priveste costurile cu angajatii, pe termen lung acestea vor ramane la fel. In definitiv, un angajat care stie ca locul sau de munca nu este atat de sigur, isi va lua o asigurare iar asigurarea asta se traduce intr-un salariu mai mare. Insa in situatia actuala a economiei, cand somajul este ridicat, costurile firmelor cu angajatii se va reduce, ceea ce, repet, duce la cresterea profitabilitatii, deci a investitiillor si o crestere economica. Iar cresterea economica va duce la noi locuri de munca.

In al treilea rand, in conditiile globalizarii, investitiile merg acolo unde este mai usor de facut business, unde atentia managementului nu este deturnata de cazul unor angajati problema. O forta de munca flexibila aduce competitivitate intregii economii.

145.000 de Euro / km de granita pentru EADS in 2011

Conform unor declaratii politice de ieri, am aflat ca bugetul Romaniei pe 2011 include 271 milioane de Euro plati catre EADS pentru securizarea frontierei cu tari ce nu sunt membre UE (Serbia, Ucraina, R Moldova), adica 1.876 km de granita.

Facand un calcul simplu, asta inseamna 145.000 Euro / km de granita si asta doar in 2011, ceea ce inseamna ca lamentarile francezilor referitor la eforturile financiare ale Romaniei (cum ca ar fi prea mici) sunt un pic exagerate.


Taguri