You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for October, 2010


Cum sa (nu) folosesti tehnologia

O istorie, foarte pe scurt: am mers la Metro Bacau, sa fac o legitimatie de acces pentru o firma cu sediul in Prahova. Dar surpriza! Legitimatia se poate face doar la magazinul Metro din Ploiesti. Am inceput sa rad si am plecat. Oricum nu mai sunt client Metro de vreo 3-4 ani (de cand un pustiulica cu aere de director m-am lasat sa astept vreo jumatate de ora inainte de a binevoi sa vina pentru a-mi verifica un televizor), asa ca ma descurc bine-mersi si fara ei, cum la fel de bine se descurca si Metro fara a ma avea client.

Ideea e alta: bazele de date sunt comune la toate punctele de vanzare Metro. Dar managementul Metro o considera pe fatuca de la Metro Bacau suficient de idioata incat sa nu ii permita sa faca o legitimatie pentru o firma din Prahova. Prin extensie, fatucile de la toate magazinele Metro sunt competente sa faca legitimatii doar pentru clientii din zona lor de acoperire. Oauuu…

As fi trecut repede peste aceasta istorie, daca n-as fi citit o declaratie (spusa pe un ton grav, de guru) a lui Tiriac cel mic: “acum fac planul pentru urmatorii 20-30 de ani”. Si n-am reusit sa inteleg cum se integreaza in acest plan fatuca de la Metro Bacau, IT-ul si procedurile de la Metro…

Maret viitor, mizer prezent…

Portretul luptatorului la tinerete

Ieri am fost la film. Am vazut Portretul luptatorului la tinerete. A fost aplaudat de catre spectatorii din Londra. Recomand calduros filmul.

Ceea ce nu am inteles din film a fost de unde au iesit oamenii aceia ticalosi pe care s-a bazat noua putere comunista in Romania pentru a teroriza populatia? “De ce atata rautate, ipocrizie, interese, ambitie prosteasca, zgarcenie si mai ales nepasare in Romania?”

Citesc azi stenogramele discutiilor unui patron de presa cu angajatii lui. Si ma intreb din nou: “De ce atata rautate, ipocrizie, interese, ambitie prosteasca, zgarcenie si mai ales nepasare in Romania?” Si, as mai aduaga, de ce lipseste etica, profesionalismul?

Pe aceeasi tema:

Toma Arnautoiu.

Etica si profesionalism

De ce nu dam chiulangiii afara, mai ales ca tot noi ii angajam?

Un cititor mi-a semnalat un interviu dat recent de catre primarul orasului Mizil intr-o gazeta locala, indeosebi acest paragraf:

“Si vine guvernul şi spune: daţi afară atâţia oameni, luaţile celor care rămân 25 la sută din salariu, luaţile bonurile de masă!… Cu alte cuvinte eu îi iau 25 la sută din venituri şi unui chiulangiu şi tot atât unui funcţionar de elită (vă garantez că asemenea oameni încă există).”

Cititorul imi semnaleaza ca primarul este in functie din 1992 (cu o pauza in perioada 2000 – 2004). Asadar, de ce dam vina pe guvern? Cine i-a angajat pe chiulangii si, daca au devenit chiulangii intre timp, de ce nu ii dam afara?

De ce nu ne putem face treaba din 1990 incoace asa cum trebuie? Trebuie sa asteptam sa vina cea mai mare criza economica dupa al doilea razboi mondial ca sa fim profesionisti?

Sa dam cu banul. Articol cu tente panicarde.

Begun, the currency wars have” titreaza un articol al lui Jon Butler, cu referire la faimoasa secventa din Star Wars – Clone Wars, care marcheaza inceputul declinului democratiei. Desi se doreste a fi mai putin dramatic decat expresia originala, acest titlu surprinde bine escaladarea unei tendinte, care poate fi interpretata ca un simptom al progresiei bolii sistemului catre un stadiu agravat.

Startul in aceasta etapa, care fusese de mult prevestita de presiunile politice americane asupra Chinei intru aprecierea yuanului, a fost dat de interventia Bancii Centrale a Japoniei din 16 Septembrie, prin care aceasta a vandut aproape 2 trilioane de yeni pentru a devaloriza yenul de la 83 JPY/USD la 86 JPY/USD intr-o singura zi.

Aceasta masura, repetata o saptamana mai tarziu, a avut un succes limitat (dolarul s-a intors in apropierea nivelului de 82.6 JPY/USD ieri) si pare a fi avut in spate un alt motiv decat simpla dorinta de a devaloriza yenul, pentru a proteja competitivitatea exporturilor japoneze. Intr-adevar, dupa cum se spune si in acest articol, manevra neinspirata a BoJ pare a fi un semnal clar al unui nou val de quantitative easing , prin care se incearca iesirea dintr-un cerc deflationist. Cu alte cuvinte, banca centrala inunda cu lichiditati piata, la dobanzi zero in cazul Japoniei, in speranta relansarii economiei, prin incurajarea consumului si cresterea preturilor activelor.

Masura BoJ nu este decat o imitatie palida a strategiei FED, care a folosit tiparnita din dotare intr-o prima runda de quantitative easing in valoare de 2 trilioane dolari din 2008 incoace si care da semnale ca este gata sa dea drumul la o a doua baie generalizata de hartie verde. FEDul nutreste aceeasi speranta ca BOJ si anume de a sparge cercul deflationist, de a ridica pretul activelor (in special al caselor) si de a reporni motorul gripat al consumerismului cu manivela fiat currency-ului. Cu toate acestea, se pare, ca odata ce s-a fript in aceasta alba neagra prabusirii valorii activelor imobiliare si a supraindatorarii care isi face simtite efectele de vreo 3 ani incoace, fazanul american se lasa mai greu amagit a doua oara, si nu mai crede in cresteri artificiale ale preturilor activelor. Si nici in patima supraindatorarii, dupa cum speram mai demult.

Din nefericire insa, se pare ca toata forta si marirea dolarului american si potenta FEDului, nu sunt suficiente pentru a fisura zidul chinezesc, greenback-ul si redback-ul dansand fiecare pe ritmul propriu si, mai nou, calcandu-se pe varfuri.

De mult acuzata ca-si tine Yuanul cu 20%-40% mai devalorizat decat trebuie fata de dolar, pentru a-si proteja masinaria exporturilor, China este supusa unor presiuni din ce in ce mai mari de catre guvernul SUA pentru a-si lasa moneda sa se aprecieze rapid astfel incat deficitul comercial american sa-si mai poata reveni din prapastia in care s-a prabusit. Desi au facut pasi mici in aceasta directie, autoritatile  chineze nu doresc nici pe departe sa se plieze cerintelor americane cu riscul limitarii cresterii interne, vitala pentru o pieta de 1.3 mld oameni, al cresterii somajului si al unor tuburari sociale.

UE, care duce o politica mai conservatoare (acuzata a fi prea conservatoare din punct de vedere fiscal), prin vocea lui Trichet, acuza atat devalorizarea accentuata a dolarului, ce favorizeaza exportatorii americani, cat si reticenta Chinei de a accelera aprecierea yuanului, miscari ce au dus la cresterea EUR spre noi maxime fata de cele doua monede (aviz Romaniei care are o economie euroizata).

Vociferarile se intensifica de toate partile, cacofonia creste si deodata, iata ca se face legatura cu etapa urmatoare, americanii amenintand cu posibile tarife protectioniste daca daca subventionarea yuanului continua. Ce-i drept propunerea legislativa nu a fost inca aprobata de senatul american, dar primul pumn a fost dat in ceea ce are potentialul de a se transforma intr-un bar brawl, China amenintand la randu-i cu represalii in cazul in care initiativa devine lege. Temperatura se ridica, complexitatea manevrelor creste iar lucrurile nu mai par a fi chiar atat de bine controlate, escaladarea fiind din ce mai posibila.

Si iata cum se trage semnalul de alarma,  aceste injectii de lichiditate intr-un context de dobanda cvasi zero avand, pe de-o parte, potentialul de a derapa extrem de rapid intr-un scenariu stagflationist (cu potential hiperinflationist daca economia isi revine) si, pe cealalta parte, riscul vizibil de a accentua aceste currency wars precum si de a declansa masuri protectioniste, urmate apoi de trade wars.

Iar daca va intrebati cat de rau pot evolua lucrurile mai departe, ascultati la un scenariu ingrijorator, a la “papa Doom”, evocat de Roubini in filmuletul de-aici, de la min. 8:20s pana la min. 9:00.

Va rog sa nu ridicati din sprancene, v-am spus ca avem si-o tenta panicarda la meniu…Sa speram, cu toate acestea, ca ratiunea va prevala.

Auzi? Atunci mai bine asculta…

Plecand de la ideea ca orice materie reprezinta atomi in vibratie, pe diverse frecvente, inclusiv corpul omenesc, Julian Treasure ne povesteste, pe TED.com, despre modul subtil in care noi interactionam cu mediul sonor de zi cu zi, precum si despre nevoia noastra de armonie.

Fara a discuta prea mult despre rigurozitatea fundamentarii datelor prezentate (care pe alocuri e interpretabila), spicuiesc cateva idei care mi s-au parut interesante precum si cateva fapte pe care le trecem deseori cu vederea:

  • Auzim tot timpul, nu avem un mecanism natural prin care sa putem opri sunetul atunci cand nu vrem sa mai auzim, asa cum pleoapele acopera ochii
  • Majoritatea sunetelor sunt accidentale iar relatia noastra cu ele este subconstienta
  • Sunetele ne afecteaza in 4 feluri principale:
    • Fiziologic: Zgomotele puternice /agresive provoaca cresterea ritmului cardiac, respiratoriu, modifica patternul undelor cerebrale si provoaca secretia cortisolului, un hormon al glandei adrenale. Alternativ sunetul valurilor (12 cicluri / minut) are un efect relaxant
    • Psihologic: Muzica poate induce stari emotionale dar si anumite zgomote din natura. De exemplu cantecul pasarilor are un efect reconfortant deoarece creierul mosteneste de la stramosii nostri informatia conform careia atunci cand pasarile canta in natura totul e ok, nu sunt pradatori prin preajma. Atunci cand se opresc din cantat insa…
    • Cognitiv: Avem o latime de banda linitata pentru a procesa sunetele de jur imprejur ceea ce face ca nu putem sa ascultam decat o singura persoana la un moment dat. De aceea in birourile open space, zgomotul conversatiilor simultane poate duce la o scadere a productivitatii cu pana la 66%.
    • Comportamental. Ex: muzica / sunetul ambiental potrivit poate determina o crestere cu pana la 28% a vanzarilor intr-un magazin, influentand comportamentul cumparatorilor.

  • Urechile sunt facute pentru a asculta insa noi le folosim mai mult pentru a auzi. A asculta presupune o relatie constienta cu sunetul, o indemanare care trebuie educata, spre diferenta de auz care e un simt innascut. Exista mai multe tipuri de ascultare:
    • Ascultarea reductiva: este ascultarea cu un scop predeterminat, cea in care filtram informatia auditiva pentru datele relevante scopului ascultarii si lasam pe dinafara tot ce nu este relevant;
    • Ascultarea expansiva: e acea ascultare fara un scop predeterminat in care doar ne concentram asupra partenerului de discutie si a ceea ce spune. Aceasta ascultare aduce mai multa informatie si permite o legatura mult mai profunda cu partenerul de discutie.
  • Poluarea sonora are un impact foarte puternic asupra sanatatii. In cifre:
    • afecteaza negativ sanatatea a 25% din populatia UE;
    • provoaca tulburari grave ale somnului pentru 2% din populatia UE;
    • omoara 210 mii de oameni pe ani in EU;
  • Oamenii asculta din ce in ce mai des muzica in casti pentru a se izola de zgomotul de fond. Acest obicei duce insa la efecte fiziologice negative, printre care surzenia (Noice Induced Hearing Disorder) de care se pare ca sufera 16% din adolescentii americani si, conform uinui studiu, duce la deteriorarea auzului a aproape 60% din studentii americani;
  • Julian ne sugereaza modalitati de a ne proteja de poluarea sonora, printre care:
    • Zgomotele naturale ale vantului, apelor curgatoare/marii si cantecele pasarilor. Creierul nostru s-a obisnuit de-a lungul timpului cu aceste zgomote ambientale naturale si se simte bine in prezenta lor.
    • Linistea (simplu nu?). Cautati linistea pentru a va relaxa…
  • Deasemenea, ni se dau cateva sfaturi pentru a ne imbunatati sanatatea prin sunete, printre care:
    • Asculta activ/constient;
    • Canta cu vocea, invata sa canti la un instrument. Te ajuta la dezvoltarea cognitiva si-ti permite sa socializezi cu altii ca tine in acest domeniu;
    • Fii activ in relatia cu sunetele. Protejeaza-ti urechile, construieste-ti peisaje muzicale (constructii auditive) si spune-ti parerea celor care te polueaza fonic.

Mai multe date si referinte la sursele de informare folosite gasite pe blogul lui Julian Treasure, aici.

S-auzim de bine! 😉

Manual de impins tancul pe campul de lupta

Dupa cum scrie si intr-un un articol de pe Energy Bulletin,  a aparut un nou raport care recomanda strategii de pregatire ale Ministerul Apararii American (Department of Defense= DoD = US Army+US Air Force+US Navy) pentru o era post petrol. Raportul, pregatit de catre unul dintre cele mai influente think tankuri din domeniul apararii, Center for a New American Security, atinge cateva puncte interesante cu privire la perspectivele uni scenariu “peak oil” pentru fortele armate americane: 

– Combustibilii petrolieri reprezinta 77% din totalul combustibilului utilizat de catre Department of Defense  in prezent (56% din acesta se duce la US Air force) si 94% din combustibilul utilizat pentru transport militar.

– Avand in vedere aceasta dependenta de petrol si probabilitatea unui scenariu in care furnizarea petrolului devine problematica, armata americana trebuie sa fie in stare sa opereze toate sistemele sale pe combustibil non-petrolier pana in 2040. Cu toate acestea, initiativele trebuie demarate mult mai devreme daca se doreste atingerea acestui obiectiv.

– Citim printre randuri (sublinierile de mai jos) ca DoD se asteapta ca pretul petrolului sa creasca si ca acesta sa fie din ce in ce mai greu disponibil in urmatorii 30 de ani:

To ready America’s armed forces for tomorrow’s challenges, DOD should ensure that it can operate all of its systems on non-petroleum fuels by 2040. This 30-year timeframe reflects market indicators pointing toward both higher demand for petroleum and increasing international competition to acquire it. Moreover, the geology and economics of producing petroleum will ensure that the market grows tight long before petroleum reserves are depleted. Some estimates indicate that the current global reserve-to-production (R/P) ratio – how fast the world will produce all currently known recoverable petroleum reserves at the current rate of production – is less than 50 years. Thus, given projected supply and demand, we cannot assume that oil will remain affordable or that supplies will be available to the United States reliably three decades hence.”

–  Clasificate dupa raportul R/P (rezerve dovedite/productie anuala), SUA ar avea cam 11 ani de rezerve iar principalul sau furnizor, Canada, cam 28 de ani (si asta dupa o supraestimare a rezervelor din tar sands). Singurele tari ale caror raporturi R/P sunt mai marei de 75 de ani sunt Venezuela, Iran, Irak, Kuweit si Emiratele Arabe Unite iar Venezuela si Iranul nu sunt tocmai prieteni buni cu americanii. Nota bene: raportul ne considera ca, dupa rata de consum si rezervele dovedite actualmente, intreaga lume ar putea  ramane fara rezerve in 45.7 ani. Calculul e facut dupa BP Statistical Review of World Energy 2010 (impartit total proven reserves – pag 6 la total production- pag 8), adica dupa raportul International Energy Agency…

sursa poza

– Raportul trece prin diversele surse de combustibili alternativi care ar putea inlocui combustibilii petrolieri dar nu reuseste sa deseneze un tablou prea convingator. Doua fraze, preluate mai jos, reliefeaza cat de fragila este situatia prognozata:

“However, meeting DOD’s goal of making a smooth transition away from petroleum will require the
private sector to provide cost-competitive, at-scale renewable fuels that the Defense Logistics Agency can purchase when and where it needs them
. Tis will require DOD to commit to a general direction for its energy future in order to send an efective market signal, and it will require incentives and regulations beyond DOD’s control.

In acest articol gasiti o bibliografie extinsa a zecilor de articole/studii aparute in serviciile militare ale diverselor tari pe tema “peak oil”. Nu sunt deloc putine, semn clar ca acest subiect este tratat foarte serios de catre fortele armate …

Un alt fel de tranzitie

In posturile anterioare am tot discutat despre diverse scenarii legate de peak oil si problematici conexe, iar reactiile au variat de la apreciative, la incredule, trecand prin cele sarcastice.

Cu toate acestea, in afara de alarmismul apocaliptic al doomersilor, care asteapta ca intreaga lume sa se transforme peste noapte intr-un mare platou de filmare pentru Mad Max 4 (musai trebuie sa fie difuzat inainte de 2012 🙂 ) si de marea majoritate a cititorilor, pentru care sintagma peak oil e cam in aceeasi zona cu viziunile catastrofice mentionate anterior, exista si o a treia categorie de oameni, care privesc lucid si logic la posibilitatea materializarii unui astfel de scenariu, la posibilele lui consecinte precum si la cum ne putem pregati pentru acestea.

Ca exemplificare a acestei din urma categorii, in 2005, plecand de la un proiect studentesc supervizat de catre Rob Hopkins, apare Transition Movement / Transition Towns, o miscare civic-comunitara care are ca scop sensibilizarea oamenilor la impactul schimbarii climatice,  precum si pregatirea comunitatilor pentru un scenariu peak-oil. Pregatirea se vrea facuta prin participare voluntara, educatie, cresterea autoconsumului, a sustenabilitatii energetice / alimentare si in general prin diminuarea amprentei de carbon a comunitatii. Miscarea s-a extins rapid de la Kinsale la Totnes (orasul lui Rob Hopkins), pentru ca in ziua de astazi,sa numere 321 de initiative oficiale (in tot atatea orase) si 227 initiative “in curs de pornire”.

Il puteti vedea pe Rob Hopkins povestind, el insusi, mai multe despre aceasta initiativa aici:

Miscarea “Transition Networks” a evoluat pentru a deveni, dupa cum o spune si numele, o retea informala internationala care se organizeaza in 12 pasi si in jurul  unui plan pentru diminuarea consumului energetic (Energy Descent Action Plan = EDAP).  Planul trece prin urmatoarele etape:

– Face un inventar al resurselor locale (terenuri arabile, resurse regenerabile, optiuni de transport, sistem de sanatate, materiale de constructii disponibile, etc)

– Deseneaza o imagine in viitor a comunitatii locale, in care aceasta este mult mai auto sustenabila, diminuandu-si amprenta de carbon. Auto sustenabilitatea se poate masura in functie de mai multi indicatori, cum ar fi: procentajul de alimente obtinute pe plan local, procentajul de energie produsa pe plan local, numarul businessurilor detinute de localnici, distanta medie parcursa pana la servici, procentajul de materiale reciclate etc…

– Deruleaza filmul inapoi de la imaginea din viitor pana in prezent, stabilind procesele cheie ce trebuie demarate, pasii ce trebuie urmati, durata in timp a diverselor etape, indicii de masurare e progresului etc;

– Tine cont de planul de dezvoltare a comunitatii si al autoritatilor locale pentru a se putea armoniza cu elementele cheie;

– Creeaza “Povesti din tranzitie”: acestea sunt elemente importante ale vizualizarii transformarilor, articole, poze, reprezentari ale comunitatii in viitor, ce trebuie facut pentru a ajunge acolo si ce transformari implica asta;

– Crearea primului draft al EDAP si revizuirea acestuia

– Versiunea finala EDAP (documentul este de fapt updatat continuu in timp, inglobandu-se feedbackul celor implicati)

Pare complicat, prea structurat, prea rigid? Probabil ca este normal sa para astfel la inceput, insa Transition Initiative se mandreste cu un cadru informal si neierarhizat, o retea de comunitati independente ce se ghideaza dupa principii similare, se sustin reciproc si trec printr-un proces de trial/error iterativ, experimentand cu punerea in practica a obiectivelor principale intr-un context local. Documentul care descrie mult mai in detaliu ce v-am rezumat eu mai sus, “primer”-ul intregii initiative, il gasiti aici.

Ca exemple practice aveti studiul de la care a plecat totul, Kinsale 2021 Energy Descent Action Plan precum si Totnes 2009-2030 EDAP. Daca le veti citi, veti vedea cum se stabilesc obiective pe diverse domenii, de genul:

– Alimentatie: Se doreste cresterea ponderii alimentelor organice, cresterea rezilientei producatorilor locali, reducerea utilizarii ingrasamintelor chimice, etc cu obiective de genul “in 2030, 80% din alimentele comunitatii sa fie produse pe o raza de 50 de mile”;

– Sanatate: Se pune accentul pe cresterea activitatii fizice, alimentatie sanatoasa, mers pe jos in defavoarea condusului masinii, recunoasterea rolului spatiilor verzi pentru sanatatea umana, servicii medicale locale usor accesibile etc;

– Protejarea biodiversitatii si a resurselor de apa: Se urmareste cresterea numarului de rezervatii naturale, protejarea ecosistemelor fragile, stocarea apei de ploaie, planificarea pentru inundatii, protectia panzei freatice etc;

– Securitatea si planificarea energetica: cresterea ponderii energiilor regenerabile, a masurilor de conservare si eficienta energetica etc;

– Transport si Constructii: retele de transport in comun imbunatatite, car pooling, favorizarea transportului de marfa feroviar a mersului cu bicicleta sau pe jos pentru oameni, co-housing, case eficiente energetic construite cu materiale locale etc;

– Economie locala si consum: cu accent pe sprijinirea afacerilor locale, pe concentrarea locala a productiei  bunurilor necesare comunitatii, utilizarea mai eficienta a resurselor, servicii de reciclare a deseurilor, waste management si metode de reducere a consumului. Comunitatea urmareste in mod special pastrarea valorii economice sub control local si de aceea implementeaza un Local Exchange Trading System/ Time Bank prin care membrii comunitatii pot face schimb de servicii (de ex: prestezi o ora de gradinarit si poti solicita la nevoie o ora de baby sitting din partea unui membru acreditat), isi tipareste propria-i moneda (Totnes Pound) care e recunoscuta la nivel local (se pot plati si taxe locale in aceasta moneda in anumite cazuri). Moneda locala e neinflationista si acoperita cu moneda reala in banca (1 TP = 1 lira sterlina), mai multe puteti citi aici. Alte cazuri similare aici.

– Arta si spiritualitatea tranzitiei: abordeaza aspectele artistice si spirituale in contextul tranzitiei.

– In final programul se apleaca asupra problematicilor conexe ale educatiei si tineretului, ale comunitatii si autoritatilor/guvernarii locale, cu intentia de a pune la dispozitia membrilor comunitatii a unui set de “skills”uri utile in acest mediu, de a integra problemele tineretului in dinamica miscarii, cu ajutorul unei comunitati mai unite si cu sprijinul unor autoritati locale implicate in problemele tranzitiei.

Dupa cum puteti vedea, miscarea doreste sa ofere o metodologie structurata de abordare a tranzitiei unei comunitati spre un scenariu peak oil, cu o abordare pe multiple planuri, avand insa la baza cateva elemente centrale si anume participarea benevola, decizia la nivel de grup si community work. De remarcat aici ceea ce cred eu ca e un element de succes inca greu de replicat in Romania si anume implicarea autoritatilor locale in astfel de programe. Aceasta implicare merge pana la acordarea unor locuri in consiliile locale pentru reprezentantii miscarii, budgete de co-finantare pentru anumite proiecte, initiative gen “tanarul primar” in care un reprezentant al tineretului are un budget de 10k GBP pentru ducerea la bun sfarsit al unui proiect ales de comunitate etc.

Desi modelul poate fi privit critic tocmai prin perspectivele pe termen lung intr-un context foarte volatil (daca scenariul peak oil se materializeaza acut inainte de 2020-2030?), a relativei ineficiente a “deciziei comunitare” (prea multe comitete si comitii, discutii interminabile,  participarea si interesul scade in timp etc), a “perisabilitatii” benevolatului si a liantului comunitar in fata adversitatii, el are macar meritul de a exista si de putea servi drept experiment in derulare pentru alternative practice la economia de abundenta. Cei sceptici, dar care au citit materialele din articol, isi vor aminti ca exista indicatoare cuantificabile care masoara progresul planurilor de tranzitie pe fiecare domeniu si vor putea urmari evolutia diverselor proiecte aici.

Acestea fiind spuse, in articolul viitor voi incerca sa ating o alta alternativa care pune accent mai mult pe skills-urile individuale.


Taguri