Cam acesta este sloganul sindicalistilor in aceste zile. Nu conteaza ca dreptul la invatatura al copiilor este incalcat, nu conteaza ca drepturile calatorilor bucuresteni sunt incalcate, nu conteaza ca salarii si pensii nesustenabile se vor traduce printr-o datorie enorma ce va fi platita chiar de copiii grevistilor. Si pentru ce anume se face greva? Pentru ca salariile sa nu fie reduse. Nivelul salariului este privit de sindicalisti ca pe un drept castigat, indiferent daca tot prin greve au reusit sa-l mareasca la un nivel nesustenabil.

Cota unica de 16% nu este si ea un drept castigat? Desigur, pozitia sindicatelor nu este greu de inteles, nimanui nu-i place sa-i scada veniturile.

Un singur lucru este cert insa la ora actuala: exista un deficit bugetar de circa 10% din PIB care trebuie sa fie acoperit. Si se poate acoperi prin 3 moduri:
- reducerea cheltuielilor publice sau
- cresterea impozitelor sau
- o combinatie de reduceri de cheltuieli si cresteri de impozite.

Mai exista trei necunoscute:
- valoarea economica a ineficientei cauzate de clientelism si valorea furturilor din banul public
- valoarea economica a lipsei de profesionalism a angajatilor statului
- valoarea evaziunii fiscala

Iar valoarea acestor trei necunoscute depinde chiar de angajatii de la stat: fie ca vorbim de profesionalismul fiecarui angajat care nu ar trebui sa inchida ochii la contracte dubioase sau la nepotism, fie ca vorbim de angajati care folosesc calculatorul numai pentru a tine mileul pe el, fie ca vorbim de inspectorul de la fisc care nu ii prinde pe evazionisti, de politistii care isi adjudeca tigari fara timbru, de la controlorul de RATB sau cel de pe CFR, de doctorul care ia spaga sau de profesorul care nu plateste impozit pe meditatii.

Observam ca grevele anuntate nu se ocupa decat de un singur obiectiv: mentinerea salariilor si a pensiilor. Si banuiesc ca vor sa le mentina la valoarea neta. Sa presupunem ca un bugetar are salariul brut de 2.000 de lei, asta se traduce printr-un salariu net de 1.424 de lei. O reducere cu 25% a salariului brut va conduce la un salariu net de 1.081 de lei. Daca va creste cota unica de la 16% la 33%, atunci un salariu brut de 2.000 de lei va aduce net 1.081 de lei. Nu imi amintesc insa ca sindicatele sa fi facut greva pentru reducerea salariului brut in momentul introducerii cotei unice de 16%. Ar fi ele de acord cu crestera cotei unice la 33%?

Nu vad o greva impotriva clientelismului si nepotismului (cu nume si prenume). Poate pentru ca sute de mii de angajati la stat s-au angajat pe pile, pe relatii sau chiar prin spagi?

Nu vad o miscare sindicala care sa le ceara propriilor membri mai multa eficienta, mai mult profesionalism si chiar mai mult bun simt la ghiseurile pentru relatii cu publicul.

Nu vad o miscare sindicala care sa le ceara politistilor sa-i ridice pe vanzatorii de tigari netimbrate sau sa le ceara inspectorilor fiscali sa-i prinda pe evazionisti (mergeti in orice piata din orice oras si numarati pe vanzatorii care nu emit bon fiscal).

Nu vad o miscare sindicala care sa-i arate cu degetul – si cu dovezi – pe directorii corupti si incapabili.

Nu vad o miscare sindicala care sa ceara eliminarea pierderilor la Tarom, la Metrorex sau la RATB (si sa propuna si solutii).

Cand sindicalistii spun ca ies “sa-si apere drepturile” – cand de fapt nu vor decat salariul – nu vad decat ipocrizie, lene si dispret fata de ceilalti.

Am citit ca angajatii de la Metrorex si de la RATB vor sa fava greva.

De curiozitate am intrat pe site-urile oficiale ale celor doua institutii (Metrorex si RATB/) sa le citesc datele financiare auditate, sa inteleg ce venituri au, ce active si ce cheltuieli, sa inteleg cat de eficiente sunt, intr-un cuvant cum gestioneaza bunurile publice si subventiile de la guvern si primarie.

Pe site-urile lor nu am gasit niciun fel de astfel de informatii. Lipsa de transparenta este totala. Si probabil gaurile neagre din bugetele celor doua institutii sunt mai intunecate decat credem.

Observ, cu tristete, ca discutiile din ultima vreme se indreapta catre o distinctie intre alb si negru de genul: “guvernul vrea sa taie veniturile saracilor prin reducerea salariilor bugetarilor si reducerea pensiilor si nu doreste cresterea impozitelor pentru bogati”.

Din pacate, Romania este o tara inca saraca unde 2 miloane de romani traiesc acum in afara granitelor, clasa de mijloc inca nu are cheag, in schimb avem cativa protejati politic care prospera datorita statului clientelar sau/ si cativa super-bogati cu conturi in Elvetia care declara cu nonsalanta ca “motivul pentru care exista paradisuri fiscale pe pamant este ca exista si iaduri fiscale”.

Romania nu isi permite sa creasca impozitele si taxele. Din contra, ar trebui sa le reduca, ar trebui sa privatizeze, ar trebui sa introduca mai multe masuri liberale in comert, ar trebui sa flexibilizeze codul muncii (de ex. maxim 3 luni salariu compensatoriu – sau conform intelegerii inre parti – indiferent de motivul concedierii, indiferent daca lucrezi la stat sau la privat).

Toti asipram sa avem o casa, sa conducem o masina cu aer conditionat, sa ne petrecem doua saptamani de concediu prin locuri noi. Si, dupa ce ai muncit ani si ani sa obtii ce ai visat, iti convine sa platesti din munca ta un aparat de stat care nu iti ofera servicii? Iti convine sa platesti pensia cuiva care a mintit ca este invalid si a dat spaga la un doctor sa obtina pensie de invaliditate? Lipsa de oportunitati din Romania a facut ca buna parte din cele doua milioane de romani aflata in strainatate sa plece.

Marirea taxelor nu va face decat ca aspiratiile de mai bine sa se risipeasca, iar Romania sa piarda sansa de a deveni un loc unde munca cinstita este rasplatita.

Intr-un numar recent al The Economist am vazut o reclama pe jumatate de pagina despre programul de privatizari al Poloniei: peste 600 de companii incluse in programul de privatizare 2010 – 2011, in toate domeniile: de la energie la banci si pana la transport aerian. Si planul functioneaza: acum doua saptamani au fost oferite spre vanzare prin bursa 30% dintr-o companie de asigurari unde statul polonez este co-proprietar, fiind obtinuta o suma de 2,7 miliarde de dolari.

In Romania ne chinuim de 20 de ani sa restructuram si sa privatizam CFR Marfa sau Posta Romana (vezi aici eterna poveste a restructurarii Postei), ne incapatanam sa credem ca TAROM este un activ national (cand de fapt produce pierderi), ca CEC este o mare banca (nu este) si ca Hidroelectrica e bine sa ramana la stat pentru ca produce curent ieftin (asa este, insa beneficiaza niste baieti destepti de el), Romgaz are nevoie de investitii caci zacamintele de gaze sunt din ce in ce mai greu de exploatat. De asemenea, in domeniul imobiliar se pot obtine sume frumusele din privatizari, asa cum aratam aici

Fata de unde erau acum 18 luni, bursele si-au revenit, ceea ce inseamna ca frica irationala a trecut iar evaluarile sunt mai corecte.

Privatizarea este o solutie impotriva clientelismului politic. Privatizarea va aduce investitii si know-how. Va reduce deficitele (atat bugetar cat si de cont curent). Privatizarea va elimina subventiile din bani publici catre gauri negre; pentru ca inseamna o alocare mai corecta a resurselor, toti vor avea de castigat: contribuabilii, mediul de afaceri, sistemul concurential si, deci, mediul de afaceri. Iar un mediu de afaceri imbunatatit este o invitatie catre alte investitii.

L-am ascultat ieri pe presedintele Basescu vorbind impotriva clientelismului.

Insa nu e suficient doar sa vorbesti.

Vreau sa aud si nume si prenume. Cel putin 10 nume de la fiecare ministru, de la fiecare parlamentar, de la presedinte. Iar apoi dati afara.

Altfel, doar vorbe ….

Cred ca a venit timpul sa lasam generalitatile si sa mergem direct la persoana. Este prea usor sa spui: jos Boc!, jos Basescu!, jos Parlamentul!, jos Iliescu!, jos Guvernul!

Ei se bazeaza pe sistem, dar sistemul e facut din oameni care sunt platiti din banii nostri sa-si faca treaba. Un rol important o are – in constructia constitutionala din Romania – Curtea de Conturi. Ei trebuie sa vada daca banul public se cheltuieste in mod corect sau nu.

Judecand dupa articolele din ziare, bloguri, emisiuni TV, de la televiziunile cu angajati la moguli pana la bloguri independente (cum este acesta pe care il cititi), cred ca s-a ajuns deja la un consens ca in Romania statul este furat.

Deci daca statul e furat, cine are responsabilitate in a controla cum anume este furat? Pai institutia cheie de control este Curtea de Conturi.

Iata raportul pe 2009 al Curtii de Conturi: link. Delectati-va cu continutul. Uitati-va la cuvintele frumoase cu obiectivele lor, cum au grija ei sa controleze banul public. In total, in 2009, au gasit 35 de oameni vinovati pe care i-au deferit justitiei. Dintr-un milion si patru sute de mii, ei au gasit 35. Cata eficienta, cat talent.

Delectati-va si cu pozele din raport. Evident, raportul anual are 50 de pagini, din care vreo 4-5 pagini sunt cu poze; cu dl. Vacaroiu cum strange mana unei delegatii din Republica Populara Chineza, inca una cu un reprezentant din Georgia s.a.m.d. Asa e, cand citesc raportul Curtii de Conturi, asta vreau sa vad: pe nea Nicu Vacaroiu dand mana cu un chinez (cu tot respectul pe care il am pentru China).

Si, da, delectati-va si cu pozele si CV-urile membrilor si consiilierilor Curtii de Conturi. In majoritate niste dinozauri, cu experienta indoielnica, dar cu multe calitati, ca membri de partid, fosti deputati si senatori, marea majoritate din opozitia PSD, PNL, PRM, inclusiv sotia lui Ghita Funar, fostul primar PRM de la Cluj.

Nu ar fi mai curat ca toti acesti indivizi sa-si dea demisiile si in locul lor sa ajunga oameni competenti si profesionisti? Caci avem si asa ceva in Romania.

Orice firma are un bilant contabil. Pe de o parte are active, pe partea cealalta are obligatii si capitaluri proprii. In fiecare an are venituri si cheltuieli.

La fel si o familie: are ca active apartamentul, mobila, televizorul, hectarul de la tara mostenit de la bunici, ca obligatii imprumutul la banca si facturile neplatite, are veniturile din salarii iar cheltuielile sunt destul de clare: caldura, curent, mancare, etc.

Guvernul Romaniei insa are doar un buget de venituri si cheltuieli si cunoaste doar o parte din datorii si o parte din active. Nu a facut niciodata un inventar al activelor, desi ar trebui sa stie cum este gestionat fiecare metru patrat din tara asta.

Insa nu are o lista cu toate activele pe care le detine. Nu stim ce terenuri are, ce cladiri, ce resurse (naturale, printre altele) si nici nu stim cum sunt ele folosite: se obtin redevente, chirii, profituri.

Nu ar fi utila o astfel de lista sa vedem cat de eficient gestioneaza guvernul activele statului?
Nu stim nici cum cheltuie statul banii. As vrea sa vad o lista defalcata pana la ultimul leu cu unde se duc banii obtinuti din taxe si impozite. As vrea sa vad o lista cu nume si prenume (persoana fizica – salariati, pensionari, someri – sau societate comerciala) si cu veniturile obtinute de la stat si pentru ce anume. De asemenea, organigrama institutiei si ultimul raport de control de la Curtea de Conturi sau raporturi de audit extern. De asemenea, un CV atasat in dreptul numelui fiecarui salariat sau situatiile financiare auditate in cazul firmelor care primesc bani de la stat. In cazul serviciilor platite furnizorilor, toate contractele ar trebui sa fie si ele facute publice.

Nu ar fi utila o astfel de lista?

Caci a anunta doar cateva masuri dure fara a clarifica modul de gestionare al banilor si al activelor nu este suficient.

Au aparut in presa in ultimele zile, inclusiv pe acest blog, mii si mii de exemple de gestionare proasta – frauduloasa uneori – a activelor statului si a banilor de la buget.

Aceste doua liste complete trebuisc publicate la 1 iunie 2010, concomitent cu reducerea salariilor cu 25%, a pensiilor cu 15% si a reducerii alocatiilor pentru mamici cu 15%. Asa cred eu ca ar fi corect: daca ceri solidaritate si sacrificii, trebuie sa si arati ca nu ai alta solutie de a reduce celelalte cheltuieli, asa ca trebuie sa arati ban cu ban, metru patrat cu metru patrat cum anume gestionezi tara. Daca nu esti in stare, atunci ar trebui sa lasi pe altii sa guverneze.