You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for March, 2010


De acord cu Victor Ponta: TVR si SRR trebuie sa fie independente

Trebuie sa fiu de acord cu ceea ce spune Victor Ponta, presedintele PSD: TVR si SRR trebuie sa fie independente politic.

Stiu ca depolitizarea acestor institutii nu a fost prioritatea PSD-ului, dar ar fi trebuit sa fie.

Oricum, declaratia dlui. Ponta este un pas inainte. Eu unul il sustin pentru ca asa este normal: TVR si SRR trebuie sa fie independente si sa-si urmareasca obiectivele de servicii publice. In plus, atunci cand PSD-ul va reveni la putere ii va fi mai greu sa o re-politizeze.

Sper ca dl. Ponta sa-si duca pana la capat ideea, sa se bata pentru ea in parlament, insa intr-un mod constructiv: sa propuna cateva nume (si nu din ograda PSD) care ar fi acceptate de societate si sa caute majoritatea parlamentara necesara. Si, de ce nu, poate un fost sef de televiziune publica respectabila din strainatate (de ex. BBC sau vreo televiziune din tarile nordice, dar nu RAI).

Daca ar fi sa fac propuneri: Tudor Giurgiu – regizor si fost presedinte al TVR, perioada in care TVR-ul si-a schimbat imaginea si a adus programe originale si a repozitionat bine TVR2 sau Alina Mungiu care are atat experienta si provine din societatea civila. Evident, un punct important este si cel financiar, TVR si SRR trebuie sa se finanteze doar din taxa radio-TV si din veniturile proprii din publicitate.

Ce spaga a dat Mercedes in Ungaria?

Daimler plati 185 milioane dolari amenda pentru scapa urmarirea penala cazul mitei oferite oficialilor guvernamentali din 22 tari, inclusiv in Ungaria.

Daca imi aduc bine aminte, in 2008 Daimler a ales Ungaria drept destinatie pentru investitia de 1 miliard de euro intr-o noua fabrica din Europa de Est. Romania si Slovacia au pierdut.

Daca Mercedes a dat spaga pentru a obtine anumite facilitati suplimentare de la guvernul maghiar, probabil ca a oferit spaga si unor oficiali romani. In mod sigur, investitia este in Ungaria, nu in Romania.

Cred ca autoritatile romane au datoria sa inceapa doua actiuni: prima impotriva Ungariei la nivelul UE, iar a doua o ancheta in Romania sa vada daca nu cumva oficiali romani au cerut spagi prea mari care au determinat Daimler sa aleaga o alta destinatie pentru investia lor.

Prima zi de dupa criza

Iulian Comanescu descrie prima sa zi de dupa criza si ma roaga sa imi comentez si prima mea zi de dupa criza.

Desigur, Iulian se refera la industria media si o sa incerc sa ma limitez la acest sector.

Criza s-a terminat. Existau semnale inca de la jumatatea anului trecut ca recesiunea se apropie de sfarsit. Polonia nici nu a avut recesiune. Cehia a iesit din recesiune avand crestere economica in ultimele 6 luni din 2009. In Romania recesiunea a inceput mai tarziu decat in Vest si a venit dupa ani la rand de cresteri economice record. In 2010 ma astept sa avem crestere economica.

Se va traduce insa o crestere economica in mod automat in revenirea industriei media?

Probabil ca trebuie sa plecam de la a defini acest sector si as citi din manualul de convergenta media.

In primul rand exista sectorul finantat preponderent din publicitate: TV, Radio si buna parte din ziarele cotidiene, ziarele fiind pe locul 1 la pierderi. Acest sector a suferit cel mai mult si aici s-au vazut cele mai importante miscari structurale: s-au inchis anumite titluri, altele si-au schimbat proprietarul. Daca ne uitam in tarile vecine (Serbia, Bulgaria), vedem si miscari in zona TV, de exemplu grupul care detine in Romania ProTV-ul isi consolideaza activele la sud de Dunare. Faptul ca mai multi oameni s-au uitat la TV in 2009 fata de 2008 (tendinta ce cred ca se va mentine si in 2010) a permis televiziunuilor sa-si reduce preturile si sa aiba campanii de publicitate mai relevante pentru advertiseri. O exceptie notabila este internetul care a ramas relativ la acelasi nivel (este adevarat, mic) ca inainte de criza.

In al doilea rand exista operatori DTH (TV prin satelit) si de cablu sau firme de telefonie mobila si de internet care au suferit mai putin. Este mult mai usor pentru o firma sa-si reduca bugetul de publicitate decat pentru un consumator final sa renunte la cablu sau la mobil.

Insa si intr-un caz si in celalalt, important este cine a reusit sa fie suficient de prudent in perioada de dinainte de criza si a stiut sa taie costuri in mod inteligent la inceputul crizei. Aceia se afla intr-o pozitie de invidiat pentru ca isi pot creste mult mai ieftin si mai rentabil cota de piata.

Miscarile tectonice din industria media nu s-au terminat pentru ca profiturile – daca nu sunt inexistente – sunt extrem de mici. As zice ca ce am vazut pana acum au fost doar miscari periferice. Ma astept sa vad operatiuni mult mai serioase in 2010.

In ceea ce ma priveste, prima zi de dupa criza m-a prins cu cateva planuri de afaceri pe birou.

Where Europe Ends

Centrul Cultural Roman din Londra si Fundatia Ratiu o au ca invitata luni, de la ora 19.00 pe Alina Mungiu Pippidi care va discuta despre problemele celor ce traiesc dincolo de granita estica a Uniunii Europene.

Mai multe despre filmul “Where Europe Ends” (de Alina Mungiu Pippidi si Sinisa Dragin): aici/.

Trei ani de blog si o mica transformare

In urma cu trei ani Hotnews a inceput sa-mi gazduiasca opiniile. Fara cenzura, pentru care le multumesc.

Obiectivul initial al blogului a fost acela de a discuta despre conceptul si problemele de Corporate Governance in firmele romanesti. Prima postare de pe blog o puteti gasi aici, ea analizeaza legea societatilor comerciale.

Ideea de Corporate Governance este destul de simpla: orice firma este o organizatie. Are actionari, are management si are un comportament. Ca organism, o firma intra in contact cu actionari, cu angajati, cu furnizori, cu clienti, cu autoritati, cu mediul inconjurator s.a.m.d.

Actionarii investesc o parte din propriile active in firma comerciala. Ei urmaresc profitul. Au, evident, si optiunea investitiilor in conturi bancare sau in imobiliare, etc.

Investitia in afaceri are pe termen lung, de regula, un randament superior dobanzii de la banci. Caci acesta este rolul bancilor: sa atraga bani de la deponenti si sa-i imprumute mai departe (cu o dobanda mai mare) altora.

Principiile de corporate governance se pot traduce simplu prin urmatoarea structura: actionarii, prin Adunarea Actionarilor, aleg – in functie de cate actiuni are fiecare actionar – un consiliu de administratie care numeste managementul si il trage la raspundere. Pentru asta, consiliul de administratie se organizeaza in diferite comitete consultative: de investitii, de audit (cu membri independenti), de nominalizari (care recruteaza managerii firmei), de remuneratie (care stabilesc salariile si bonusurile managerilor), etc.

In schimb, managementul – nominalizat si a carui remuneratie a fost stabilita in modul de mai sus – trebuie sa aduca rezultate: adica profit an de an si sa creeze valoare pentru actionari, valoarea aceasta este data din suma actualizata a profiturilor viitoare.

Situatia din Romania.
Incet – incet, mi-am dat seama ca ceea ce am invatat despre Corporate Governance se aplica intr-un mod usor diferit in Romania. In primul rand, ea se aplica in general firmelor mari cotate la burse serioase.

In Romania, firmele mari cotate la bursa sunt extrem de putine si in general sunt controlate de catre un om de afaceri. Evident ca pentru a atrage investitori (si deci pentru a-si maximiza valoarea), astfel de firme ar trebui sa urmeze principiile de Corporate Governance. Exemple de firme unde o aplicare mai stricta a principiilor de Corporate Governance ar da roade sunt SIF-urile, firme de care m-am ocupat de atatea ori pe acest blog.

Insa, in general, firmele romanesti sunt de mici / medii dimensiuni unde actionarii sunt destul de implicati in afaceri, asadar nu au nevoie de o structura de conducere stufoasa.

Ceea ce este prezent in economia romaneasca din belsug este prezenta statului in economie in diferite firme: de la cai ferate, la banci, la energie, la productia de medicamente, la CAP-uri si hoteluri.

Si asa a inceput transformarea blogului.

Pentru ca statul este implicat in economie, de ce sa nu-i aplicam si statului aceleasi principii de Corporate Governance care, daca nu se refera strict la conducerea unei firme, se mai numeste si buna guvernare?

In definitiv, Romania are active: paduri, lacuri, drumuri, scoli, spitale – cum are grija de ele? Actionarii acestei firme, Romania S.A. nu sunt altii decat cetatenii, cu cate o actiune fiecare, folosita la vot, la nivel national sau local.

Cetatenii, prin votul lor, numesc un consiliu de administratie (guvern pe plan national) care prin comitetele lor ar trebui sa aduca valoare actionarilor. Managementul – adica cei care implementeaza strategiile si trebuie sa aduca valoarea ar trebui numiti la fel: pe criterii de competenta, ar trebui remunerati in functie de pregatire si de rezultatele aduse si ar trebui controlati de catre un organism independent.

Din pacate, ceea ce vedem este ca numirile in diferite firme controlate de guvern nu se fac pe criterii de competenta, ci pe criterii de cumetrie, la control ajung personaje precum Nicolae Vacaroiu, care numai independent nu este. Vedem ca aparatul birocratic nu creeaza resurse, dar nu se vrea reformat ci chiar cere sa consume din ce in ce mai multe resurse pentru ca isi permite acest lucru avand monopol pe multe servicii publice.

In astfel de conditii, actionarii isi pierd controlul. Votul pe care si-l exercita ii arata actionariatului ca sunt putine posibilitati de a alege. Unii au patit-o (PNTcd-ul) si nu si-au revenit inca, insa este posibil ca actionarii sa se sature si de cele 3 optiuni de la ora actuala. Totusi, in ultimii 20 de ani, acest sistem de organizare ne-a dus de la o economie planificata si centralizata cu subventii incrucisate si risipitoare de energii la o economie mai competitiva si de cateva ori mai puternica. Societatea a ajuns in organizatii precum NATO sau UE. Nu trebuie sa negam aceste rezultate.

Ce vor actionarii?

Actionarii vor sa le fie respectat votul si sa primeasca dividendele. In cazul statului dividendele sunt date de servicii, de exemplu: sanatate, educatie, ordine publica, aparare, justitie, sistem normativ dar si alimentatie publica, servicii bancare, energie electrica, transport, etc.

Ceea ce isi doreste actionarul cetatean este ca aceste servicii sa fie de cea mai buna calitate la cel mai bun pret. Din cauza asta, competitia din partea privatilor in a genera aceste servicii este de dorit. Competitia asigura posibilitatea de a alege: calitate si pret.

Parerea mea este ca atata timp cat managerii – si functionarii – sunt pregatiti si isi fac treaba, iar competitia este asigurata nu este important daca furnizorul de servicii este public sau privat. Personal, nu tin neaparat la iesirea completa a statului din economie. Este adevarat insa ca in Romania nu prea exista buna guvernare, ceea ce face ca optiunea publica sa fie extrem de scumpa pentru servicii proaste. Din acest motiv, cred ca la ora actuala statul trebuie sa se retraga din economie si din societate. Daca va exista buna guvernare, atunci statul este bine-venit sa concureze cu organizatiile private.

Insa statul nu trebuie sa uite niciodata ceea ce isi doresc actionarii votanti: isi doresc ca dreptul lor la proprietate sa fie respectat, isi doresc libertatile universale (inclusiv libertati economice), isi doresc ca legile de ei votate sa fie respectate, isi doresc ca statul sa nu favorizeze in furnizor de servicii in dauna altuia, isi doresc ca vocea lor exprimata prin vot (sau prin consultari) sa fie luata in considerare in mod egal si nediscriminatoriu si sa fie tratati cu respect. Sau, cel putin, asta imi doresc eu.

Sper ca asta isi doresc si cititorii acestui blog. Le multumesc pentru rabdare, asa cum le multumesc si co-autorilor acestui blog: Andrei, Claudiu, Dragos si Bogdan care imi impartasesc (cred) cel putin parte din cele de mai sus.

Toate cele bune tuturor.

Greva studentilor fara tinta

Studentii s-au gasit sa faca greva. Ei cer burse mai mari si bilete de tabara. Cam atat. Nu conteaza calitatea invatamantului superior, nu conteaza dorinta de a cunoaste si de a face si altceva util in timpul studiilor, dar si dupa. Nu conteaza calitatea (sau absenta) cercetarii la nivel universitar. Nu conteaza ca 10-le se da prea usor. Nu, ceea ce ne lipseste este o bursa mai mare sau un bilet in tabara.

Cunosc cazurile unor elevi foarte buni de clasa a 12-a care prefera sa mearga la alte facultati (de stat) in Europa: in Anglia, in Danemarca, etc. Limba nu e o problema, se invata, se testeaza. Apoi se completeaza o cerere pentru universitatile respective. Si, de obicei, elevii foarte buni si cu rezultate bune la bac sunt acceptati. Si nu le este teama de taxa de 3.000 de euro pe an si de alte costuri de 7.000 de euro pe an. Se imprumuta (de ex. Marea Britanie ofera imprumuturi pentru acoperirea taxei) si nu le e teama sa lucreze eventual cate 20 de ore pe saptamana pentru a-si acoperi celelalte cheltuieli.

Referendum pentru stergerea datoriilor

In urma cu o saptamana, islandezii au votat cu peste 90% intr-un referendum in care respingeau conditiile de rambursare a datoriilor Islandei acumulate in urma imploziei sistemului bancar islandez (care s-a intins atat de mult incat datoriile sistemului bancar islandez erau de 5 ori PIB-ul acelei tari).

Zilele trecute, PSD-ul propunea un referendum prin care sa se decida cat de mare o sa fie punctul de pensie. Datorita piramidei demografice precum si faptului ca cei sub 18 ani nu vor vota (cei care vor sustine pensionarii de maine), rezultatul unui astfel de referendum poate fi usor anticipat.

Si daca tot vorbim de o democratie prost inteleasa, de ce nu am face si un referendum prin care vor fi sterse toate datoriile romanilor si firmelor romanesit la banci, da-i incolo de bancheri burtosi!, precum si stergerea datoriilor la fisc, ca oricum aia care fura nu sunt prinsi, nu-i asa?

Personal, cred ca democratia inseamna si responsabilitate. Statul reprezinta suma cetatenilor. Iar daca un stat este iresponsbil, acelasi lucru se poate spune si despre cetatenii sai.

Ghicitoare: cine-i personajul?

Locul intamplarii: Antena 3, “Stirea zilei”, 11.03.2010

Citat: “Eu fac parte din clasa de mijloc, care, de fapt, lipseste cu desavarsire in Romania de azi”.

Cine-i personajul?

Fac multinationalele dumping?

Am intrebat in articolul anterior daca Romania are un sector de afaceri autohton, cu intreprinzatori romani. Concluzia ar fi ca in sectorul privat multinationalele au o pondere extrem de ridicata.

S-a ridicat si o problema interesanta si anume ca motivul pentru care multinationalele sunt dominante in Romania este pentru ca au capital si fac dumping la pret pentru a obtine cota de piata, lucrand, cel putin in primii ani de activitate in pierdere. Acest lucru, desi benefic pentru economie pe motiv de investitii straine, nu ar fi corect / echitabil din punct de vedere al concurentei.

Personal, cand ma gandesc la multinationale si la impactul lor in economia romaneasca, ma gandesc in primul rand la aparitia companiilor de telefonie mobila din 1995 – 1996 si companiile Connex (azi Vodafone) si Dialog (azi Orange). Aceste firme au dezvoltat retele nationale cu investitii masive in infrastructura si in serviciile furnizate. Serviciile au fost la nivel international si la preturi destul de prohibitive. In orice caz, au inventat o industrie noua in Romania. Ulterior, au aparut si alte firme care le concureaza, inclusiv cu capital romanesc.

Multinationalele fac investitii in primul rand pentru a obtine profit. Nu se uita sa obtina profit imediat ci pe o perioada mai lunga de timp (5 – 10 – 15 ani). Profitul este cu atat mai mare cu cat cota de piata este mai mare caci poti sa-ti imparti costurile fixe pe un volum mai mare de vanzari. Din cauza asta, in orice plan de afaceri se iau in considerare investitii in primii ani care se traduc in pierderi in primii ani.

Si aici intervine diferenta. Exista perceptia ca multinationalele au buzunare extrem de largi si din cauza asta isi permit sa aiba aceste pierderi. In parte asa este, insa in cazul Connex firma care a inceput afacerea era mica in comparatie cu Vodafone. Iar multinationalele nu folosesc doar fonduri proprii, ci si sume imprumutate de la banci. In plus, de regula platesc anual si dividende consistente actionarilor. Firmele cotate la burse au si alte obligatii, de ex. de raportare, lucru care genereaza costuri suplimentare.

Sa ne punem acum in situatia unei firme private romanesti fara datorii care nu e cotata la bursa si doreste sa concureze pe o anumita piata cu o multinationala cotata si solida financiar. Ambele vor avea nevoie de cam acelas nivel de investitii.

Multinationala cotata poate emite actiuni si se poate finanta. Sau poate obtine un imprumut bancar destul de usor pentru investitii. Multinationala urmareste un profit de – sa zicem – 20% pe 10 ani.

Firma romaneasca nu este cotata. Actionarul nu are suficiente fonduri proprii pentru a mari suficient capitalul social, dar nici nu vrea sa atraga si alti investitori in afacere. Asadar se apeleaza la banca. Dobanda data de banca va depinde de calitatea cifrelor (cifrele unei firme necotate sunt mai putin credibile decat a uneia cotate, in plus se va pune problema garantiilor). Apoi exista riscul de tara care este atasat companiilor. Daca firma cotata este dintr-o tara cu risc mic, atunci au o dobanda cu 2-3 puncte mai mica. Evident ca in aceste conditii, investitia este mult mai scumpa pentru firma romaneasca. Insa firma romaneasca s-ar putea sa se multumeasca si cu un profit de doar 10% pe o perioada de 10 ani. Ceea ce inseamna ca poate absorbi costuri de finantare mai mari.

In loc de concluzie

1. Romania era o tara saraca in 1989, fara capitalisti autohtoni. Doar statul avea capital, dar a avut manageri prosti pe care nu a stiut si nici vrut schimba cu manageri competenti (eventual straini). Solutia rapida de a iesi din saracie a fost o economie deschisa. Asta a atras multinationalele si, prin ele, know-how si capitaluri. Intr-adevar, multinationalele au acces la capital, rapid si ieftin. Insa joaca pe teren strain.

2. Intreprinzatoii romani au aparut si s-au dezvoltat in ultimii 20 de ani. In multe cazuri este remarcabil succesul lor. Insa cred ca a venit momentul de un salt de calitate: mai multa transparenta, mai multa competenta si mai mult efort in idei pe termen lung.

Daca multinationalele au facut dumping si s-au instalat comod pe piata romaneasca a fost din cauza ca Romania a dorit sa scape repede de saracie. Si nu e un lucru rau. De acum inainte insa, la 20 de ani de cand economia s-a deschis, si intreprinzatorii romani au sansa lor, trebuie doar sa faca un salt de calitate.

Are Romania sector de afaceri autohton?

Spuneam in miezul crizei (in urma cu 13 luni, ca sa fiu mai precis) ca solutia de dezvoltare durabila a Romaniei este data de intreprinzatorul roman.

Intrebarea care se pune este daca Romania are / va avea un sector de afaceri autohton?

Dedalus este destul de sceptic:

Un stat modern are si sector de afaceri. Romania nu are asa ceva, are doar nioste corporatii internationale care investesc in Ro, cum investesc si in Camerun, Togo sau in Insulele Kojkomoko (le-am inventat eu de distractie, nu le cautati pe harta).

Nu poti sa inlocuiesti sectorul de afaceri autohton cu nimic.

Noi am vrea sa fim toti slujbasi la stat si sa munceasca altii pentru noi, noi doar lundu-le impozite.

Si am mai vrea sa luam ca impozite tot profitul. Imi spunea cienva odata: “Iti dau un grant, sa poti sa-ti platesti angajatii”. “Bun, si profitul meu?”. “Ce profit, nu-i de ajuns ca-ti platesc angajatii?”

Masurile anti-criza au lovit IMM-urile de 100 de ori mai puternic decat criza. Deja ametite de pumnii in figura luati din alte parti, au mai murit vreo 100,000 IMM uri numai anul trecut.

Cu forfetarul si anticipatul, cu suprabirocratizarea si inchiderea pietei de contracte publice pentru firmele romanesti, anul asta mai crapa si alea de au mai ramas.

Asa ca vorbim de o Romanie fara sector privat.

Nu Constitutia face profit su locuri de munca, ci antrepriza.

Noi reformam sectorul de afaceri care nu mai exista deloc in Romania.

Pana si lumanarea de la capataiul IMM e produsa tot de o corporatie internationala, cu fabrici in China…

Lupta cu evaziunea fiscala

Din datele pe care am reusit sa le adun in ultima perioada, inspectorii de tot soiul (fiscali, pe protectia muncii, etc) au iesit pe teren sa adune bani la buget. Insa, din pacate, tinta lor sunt tot contribuabilii buni si care nu dau spagi. Caci este usor sa mergi la o firma corecta, sa stai la caldurica, sa bei cafeluta si pe urma tot o sa gasesti ceva caci legile sunt voit incalcite.

Cand voi sti daca lupta cu evaziunea fiscala are cat de cat succes? Atunci cand mi se va da chitanta fara sa cer de la frizerie, de la saormaria din colt iar instalatorul emite factura cu TVA.

In cautarea formulei magice

De cand a inceput criza in urma cu aproape 3 ani ne batem capul cu tot soiul de intrebari:

Care este rolul statului in economie? De la salvator in momentele grele ale crizei la un mamut ce este in tot si in toate si, in unele cazuri (Islanda, Dubai, Grecia), aproape de faliment si pune toata economia in pericol.

Cum vom finanta pensiile? Este nevoie de mai multe pensii private? Este nevoie de o crestere a varstei de pensionare? Dar ce ne facem cu relatia dintre rata de economisire si nivelul asigurarilor sociale? Caci, daca taiem din asigurarile sociale (inclusiv pensie), atunci marim rata de economisire si scade consumul, deci scade economia.

Cum sa facem sa reducem somajul? De ce nu se actualizeaza codul muncii sa faca munca mai flexibila? De ce nu se reduc taxele pe munca? De ce nu scade birocratia? De ce se lucreaza atat de mult la negru sau in economia gri?

De cata descentralizare e nevoie? Romania este prea putin descentralizata. Pe de alta parte, daca descentralizam prea mult, consiliile locale pot contracta imprumuturi necontrolabile. Daca sunt garantate de stat, creste datoria publica. Daca nu sunt garantate de stat, creste costul imprumuturilor cu impact negativ asupra cresterii economice. Lucrurile pot fi impinse la extrem (asa cum o face cu eleganta colegul Dan Selaru) si ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva ar fi bine ca fiecare judet sa bata propria moneda. Dar atunci de ce sa mai intram in zona Euro?

Avem nevoie de autostrazi? Da, dar nu la orice pret si nu peste tot.

Care sunt consecintele “peak oil”? Care e impactul cresterii economice asupra mediului si asupra resurselor? Sau este omenirea atat de inteligenta incat sa gaseasca tot timpul o solutie la fiecare problema?

Cum rezolvam problemele demografice: in Romania si – total opuse – pe glob? Cum reformam justitia? Politia? Sistemul politic – o noua Constitutie? Sistemul de invatamant si cel de sanatate? Etc? Etc?

Suntem, cred, in cautarea formulei magice. A echilibrului intre impozite si inititiativa economica, intre stat si privat, intre munca si nepasare.

Si vom gasi aceasta formula: vom incerca, vom gresi, o vom lua de la capat. Dar, in cele din urma, problemele vor fi rezolvate. Si vor aparea altele.


Taguri