Legea 76/2002 prevede acordarea de subventii si scutiri pentru anumite categorii de someri sau persoane in cautare de loc de munca (absolventi, persoane peste 45 de ani, unici intretinatori de familie). Legea nu a fost abrogata, dar nu se aplica. Explicatia? “Lipsa de fonduri”.

Haideti sa vedem cateva calcule. Pentru o persoana angajata cu un salariu minim (600 de lei pe luna), contributiile platite lunar sunt de circa 311 lei (variatii mici pot aparea in functie de contributia la fondul de risc, care difera in functie de domeniul de activitate, si daca sunt sau nu persoane pentru care salariatul beneficiaza de deducere suplimentara). Pentru aceasta persoana, statul acorda o subventie de 500 lei, plus scutire de la plata contributiei pentru somaj angajator (3 lei). In total 503 lei. Efortul net al statului este prin urmare de 192 lei/luna. In cifre mari, 2300 de lei anual. Pentru 100.000 de persoane, efortul bugetar anual este de circa 55 milioane euro (la un curs de 4,2 lei/euro).

Aceasta este cea mai favorabila situatie pentru stat, in care presupunem ca cele 100.000 de persoane nu mai sunt someri-indemnizati. Ajutorul de somaj depaseste lejer cei 192 lei/luna. Daca numai o parte din persoane beneficiaza de ajutor de somaj, prin neplata acestuia in caz de angajare se reduce semnificativ efortul bugetar de 55 milioane de euro. Similar, daca salariul este mai mare de 600 de lei/luna, efortul net scade (la un salariu de 720 lei/luna efortul bugetar scade la 123 lei/luna, adica circa 35 milioane de euro anual pentru 100.000 de persoane).

Ma intreb daca vreuna din persoanele din titlu a facut aceste calcule simple, pentru care nu e necesar sa fi doctor in economie, ci doar sa stapanesti aritmetica. Inainte de a promite marea cu sarea si facilitati pentru creare de locuri de munca, impetuosul domn Boc ar trebui sa aplice ceea ce exista. Dar “da” mult mai bine sa apari la tv si sa pari preocupat de soarta locurilor de munca, decat sa faci munca anonima care produce efecte.

Nu am reusit inca sa ma obisnuiesc cu senzationalismul din presa romaneasca. Din pacate, senzationalismul se pare ca este o boala contagioasa, iar presa economica nu a scapat.

Citim in ziarele economice expresii de genul “piata televizoarelor s-a prabusit cu 15%” sau “pretul petrolului a explodat cu 20%” sau, recent, “economia SUA a explodat cu 5,7% in trimestrul 4″ – desi, in acest caz, este un procent anualizat. Alte titluri: “UE impune conditii dure Greciei”, “indienii vor sa dubleze”, “englezii dau 12 milioane”, “Razboiul cartelelor: Orange, Vodafone si Cosmote se bat in superoferte”.

Sa le luam pe rand:

Cand aud ca ceva “s-a prabusit” ma gandesc, automat, la un dezastru precum un avion care s-a prabusit (si nu a mai ramas nimic din el sau din pasageri) sau ca s-au prabusit casele in Haiti, cu zeci de mii de morti, ma gandesc la o tragedie de proportii. Daca vorbim de piata televizoarelor si vedem ca a scazut cu 15% in 2009, hai sa ne uitam si cu cat a crescut in 2008 si in 2007 si, mai ales, ce se va intampla in 2010. S-a prabusit piata televizoarelor si nu isi mai revine? Nu.

“Pretul petrolul a explodat cu 20%” – da, stiu, e petrol si poate sa explodeze. Insa pretul la petrol a fost si ramane volatil, mai ales in situatia actuala incerta a economiei mondiale. Nu ar trebui sa constituie o surpriza, mai ales pentru cei care urmaresc pretul zi de zi. La fel si cu economia SUA, o crestere de 5,7% nu este nici macar extraordinara. Da, este o veste foarte buna si este un indicator extrem de important, dar nu vad unde este explozia.

Apoi: “UE impune conditii dure Greciei”. In primul rand, se stie care este situatia Greciei. Doi la mana, UE nu se afla intotdeauna in situatia de a putea impune, la o adica, Grecia poate parasi zona euro sau poate parasi chiar UE. In al treilea rand, dupa zeci de ani in care pensiile raportate la salarii sunt cele mai mari din Europa – fapt ce a ajutat la cresterea datoriei public, nu e de mirare ca ar trebui sa se ajusteze pe ici, pe colo. In plus, Grecia a mintit in mod repetat. Nu vad de ce niste masuri logice propuse la nivelul UE ar fi considerate dure. Nu de alta, dar vorbim despre economie.

“Indienii vor sa dubleze investitiile”. Pai firma respectiva a anuntat ca va dubla investitiile. A trecut faza de dorinta, acum se implementeaza deja planul.

“Englezii dau 12 milioane”. Chiar asa, unde dau englezii astia atatia bani, ca vreau si eu!

“Razboiul cartelelor: Orange, Vodafone si Cosmote se bat in superoferte” - normal, in razboi te bati. Insa “razboiul” descris este ceva ce se intampla zi de zi, luna de luna, an de an si anume o competitie pe pret. Iar “superoferta” nu este decat o expresie de marketing folosita chiar de firme. Sau sa intelegem ca autorul articolului respectiv a ajuns singur la conculzia ca sunt superoferte? Iar daca nu a ajuns el la concluzia respectiva, nu ar trebui ca articolul sa fie marcat drept “Publicitate”? Sa remarcam mai degraba ca, iata!, avem o piata unde este concurenta. Inteleg sa fi descris o batalie pentru ceva extraordinar, de exemplu daca Orange si Vodafone ar licita sume din ce in ce mai mari pentru a achizitiona Cosmote.

In loc de concluzie.

Cred ca cititorii ziarelor economice din Romania (produse premium) sunt oameni cititi, extrem de informati si care nu se pierd in fata unor situatii dificile. Sunt oameni care stiu cand o decizie este corecta si cand nu. In plus, sunt oameni care isi doresc informatii si analize de calitate. Sa-i atragi cu titluri de tabloide cred ca e o greseala.