You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for January, 2010


Companii – primul lucru ce trebuie facut inainte de a le citi bilantul

M-am ferit pe acest blog sa fac analiza de bilant firmelor romanesti, am facut-o doar rareori.

Motivul este simplu: nu am incredere in datele prezentate. Ce rost are sa analizezi cifrele daca nu esti sigur ca ele reflecta realitatea? Si mi-as dori o atitudine similara si in presa financiara (sau macar sa arate limitarile datelor prezentate).

Primul lucru pe care il fac este sa citesc opinia de audit. Sunt situatiile financiare ale firmei conform cu standardele de contabilitate internationale sau nu? De exemplu, un SIF are o opinie de audit cu rezerve pe motiv ca nu respecta principiul evaluarii activelor financiare. Pai un SIF asta are: active financiare, iar daca nu respecta principiul evaluarii, cum poti sa intelegi daca a facut profit sau pierdere sau cat de mare este profitul sau pierderea, sau cat de mari sunt obligatiile.

Un al doilea lucru la care ma uit este numele firmei de audit care semneaza situatiile financiare. Daca nu este un nume de incredere, nu am incredere in cifre. Am ramas suprins cand o firma cotata la BVB a anuntat ca schimba auditorul, de la un auditor recunoscut la unul necunoscut pe motiv de cost si pe motiv de inflexibilitate a auditorului. Ca investitor m-as feri sa cumpar actiuni la o astfel de firma.

Daca vor sa atraga investitii (prin contractarea de imprumuturi sau prin emisiune de actiuni) si doresc sa aiba un cost mic atasat acestor investitii, atunci firmele ar trebui sa-si pregateasca bilantul ca la carte.

Stat de drept? Economie de piata?

Faptul ca FNSA (Federatia Nationala a Sindicatelor din Administratie) va incepe o greva in domeniul public prin care vor cere una-alta de la stat nu ma mira.

Faptul ca parlamentarii au cerut una-alta in interesul lor politic de la bugetul guvernului pentru 2010 nu ma mira.

Faptul ca Biserica Ortodoxa construieste una-alta cu bani de la buget nu ma mira.

Insa cu scuza crizei financiare au aparut si bizareriile.

Acum cateva saptamani mai multi ziaristi au sarit in sus 3 metri ca statul ii va impozita ca si pe alti salariati. Unii chiar au solicitat sprinjin de la stat pentru mass-media. Acesti domni insa nu si-au pus problema excedentului de capacitate din domeniul mass-media. Acest excedent (prea multe ziare, prea multe televiziuni, prea multe posturi radio, etc.) de pe piata mass-media se poate rezolva prin ajustarea capacitatii fie printr-un volum mai mic (adica mai putine ziare, posturi TV si, implicit, mai putin angajati), fie printr-o reducere de costuri (salarii, chirii, etc), fie printr-o combinatie a acestor doi factori. Daca insitutiile media au de recuperat bani una de la alta, exista contracte, se poate da in judecata pentru neplata (lucru care se intampla deja). Si sa nu uitam ca statul deja risipeste bani pe TVR sau pe Radioul public.

Azi insa am vazut ca firma Impact (firma cotata pe Bursa) cere ajutor de la stat pe motiv ca rezidenti din ansamblurile rezidentiale unde furnizeaza servicii nu isi platesc facturile / intretinerea. Ideea celor de la Intact este ca statul sa plateasca datoriile acestor rezidenti.

Exista, desigur, si o problema de responsabilitate: daca ai consumat curent, plateste-l!. Daca ai fost de acord ca altcineva sa-ti dea zapada din fata portii, plateste! Incet-incet, furnizorii se vor orienta tot mai mult pe plata cu mult timp in avans.

Bancile sunt criticate ca nu dau drumul la robinetul cu bani. Insa daca firmele vor cere din ce in ce mai des plata in avans datorita rau-platnicilor, atunci volumul de servicii va scadea, economia va avea de suferit si, in cele din urma, toti vor avea de suferit.

Cu scuza acestei crize financiare uitam ca Romania este un stat de drept si ca ne-am chinuit 20 de ani sa transformam o economie dirijista in economie de piata.

Exista cerere si oferta. Daca cererea este mai mica decat oferta, atunci oferta trebuie sa se ajusteze si nu sa vina statul sa subventioneze.

Contractele sunt contracte. Daca obligatiile nu sunt respectate, partile pot apela la justitie si nu la stat sa plateasca sumele neplatite.

Tot cerand interventia statului, riscam ca la un moment dat sa ne punem problema: de ce sa existe institutii private in mass-media? Nu ar fi mai bine sa controleze statul totul? Sau de ce sa existe furnizori privati de utilitati sau constructori privati? Nu ar fi mai bine sa controleze statul totul? Nu de alta, dar oricum plateste.

Sa fi fost degeaba eforturile din ultimii 20 de ani?

Frigidere de 22.000 de euro. Romania ca un supermarket?

Alex mi-a aratat un frigider de 22.000 de euro. Eu unul nu as cumpara un astfel de produs, dar asta nu inseamna ca altii nu ar avea voie sa-l cumpere. Cu banii lor sau cu bani imprumutati. Daca sunt bani imprumutati, iarasi nu vad unde este problema. Unii isi cumpara masini, altii frigidere, in functie de prioritatile fiecaruia, este dreptul lor. Daca cineva vrea sa plateasca rate pentru un astfel de frigider, sa plateasca. Daca o banca ii acorda un imprumut pentru asa ceva, este riscul bancii (care, la o adica, ramane cu frigiderul).

Multi – inclusiv politicieni sau guvernatorul BNR – au criticat numarul mare de mall-uri, de supermarketuri, de centre comerciale; faptul ca Romania devine o tara de consum, ca devine un supermarket.

Eu nu vad decat avantaje.

In 1990, sectorul de retail din Romania era extrem de slab dezvoltat. Incet-incet, consumul – ca raport din PIB – se apropie de nivelul din occident de circa 70%. Este normal sa apara mall-uri, supermarketuri care inlocuiesc partial si pietele de cartier sau angrourile. Aceste afaceri genereaza locuri de munca si, spre deosebire de un vanzator la piata, pentru un angajat Carrefour se plateste impozit pe venit, CAS, etc; se inregistreaza TVA, iar producatorii romani nu au decat de castigat din cresterea consumului, fie ca el vine prin credite de consum sau nu.

Mamutii energetici, pierderi de valoare si irelevanta proprietatii private in Romania

CSAT a hotarat constituirea a doua companii energetice nationale dintr-o serie de active din domeniul energiei: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Regia Lignitului, cateva CET-uri, etc. Cele doua noi societati vor cuprinde atat active extrem de profitabile (de exemplu Hidroelectica se va imprati in doua) cat si unitati in pierdere structurala. In acest fel, pierderile unor societati vor fi acoperite de profiturile activelor profitabile.

Hotnews a analizat aici temerile in domeniul concurentei iar S.A.R. a analizat in detaliu si alte probleme cum ar fi ajutorul de stat si neconformitatea cu legislatia europeana sau probleme de buna guvernare.

Daca statul ar functiona ca o intreprindere eficienta ar decide inchiderea unitatilor care nu vor fi capabile sa scoata profit (de exemplu daca un activ nu poate genera profit net consolidat pentru stat nici macar intr-un orizont de timp de 5 ani de zile datorita unor probleme structurale) atunci aceste active trebuiesc inchise pentru ca ele consuma resurse, resurse ce pot fi directionate. Aceasta ar fi decizia corecta atat din punct de vedere economic cat si din punct de vedere social.

Aceasta decizie cu subventiile incrucisate este extrem de paguboasa pentru actionarii privati ai celor doua companii. De exemplu, Fondul Proprietatea (FP) detine 20% din Hidroelectrica si 17% din Nuclearelectrica. Prin reorganizarea de azi, valoarea de piata a partii profitabile scade.

Exemplu:

FP detine 20% din Hidroelectrica, firma ce produce 100 de milioane de euro profit pe an. Aplicand un multiplu de 10, valoarea participatiei este de 20% X 100 de milioane X 10 = 200 de milioane de euro.

FP mai detine si 20% intr-un CET ce produce 90 de milioane de euro pierderi. Asadar, valoarea acestui activ in bilantul FP este zero.

Acum insa Hidroelectica + CET vor fuziona, profitul net anual al noii entitati fiind de 10 milioane de euro. Asadar, valoarea participatiilor FP a scazut de la 200 de milioane la doar 20 de milioane de euro prin decizia CSAT de azi. In acest mod simplu, CSAT a aruncat principiul proprietatii private pe geam. Ma intreb ce face noul sef al FP, Ionut Popescu, nu-l intereseaza soarta activelor firmei pe care o conduce?

Supraimpozitarea bancilor: o idee nefericita

Circula prin lume si s-ar putea sa devina lege in Uniunea Europeana ideea unei taxe pe tranzactii financiare. Chiar si la noi, sindicalistii de la “Cartel Alfa” cer guvernului introducerea unei astfel de taxe.

Sa ne intelegem bine: criza economica mondiala a pornit de la sitemul financiar american, insa nu sistemul financiar de unul singur a generat-o asa cum nici America singura si / sau sistemul financiar american ar fi singurii vinovati. Pentru aducere aminte exista articole pe tema crizei economice in partea de dreapta sus a blogului.

In Romania, BNR a tinut sub un control strict sistemul bancar. Lectiile Bancorex au fost invatate. Pot fi aduse critici BNR – precum faptul ca regulile au fost prea stricte sau ca sistemul bancar pe care il supervizeaza actioneaza precum un oligopol. Insa nu am avut niciun caz de banca romaneasca ce a trebuit sa fie nationalizata; nu am avut niciun faliment.

Romania are o mare problema: evaziunea fiscala. In acelasi timp, Romania este slab bancarizata. Exista o relatie direct proportionala intre cresterea gradului de bancarizare in Romania si incasarile bugetare.

Daca dorim reducerea evaziunii fiscale ar trebui sa ne dorim cresterea gradului de bancarizare. O taxa pe tranzactii financiare cu siguranta nu ajuta. Ceea ce ar ajuta in schimb ar fi de exemplu ca in licenta de functionare bancile sa fie obligate sa ofere gratuit conturi curente si gratuit retrageri de numerar de la bancomate pentru clientii bancii.

PS. Oarecum pe aceeasi tema: Sorin Paslaru in ZF.

Romania – o tara a intreprinzatorilor?

Impozitul forfetar in 2009.

In 2010 eliminarea impozitului de 3% pe venitul microintreprinderilor si inlocuirea lui cu 16% pe profit.

Probleme fiscale cu mincro-intreprinderi.

Datorita impozitlor pe forta de munca extrem de mari, multi romani si-au transferat contractul de munca intr-un contract de prestari servicii pe mincrointreprindere.

Astfel, in loc sa platesti impozit de 16% pe venit + CAS, etc atat ca angajat cat si ca angajator, multi au preferat sa aiba salariul minim pe economie intr-o micro-intreprindere si sa plateasca doar 3% pe venit. Desigur, aceasta este o mica evaziune fiscala permisa de lege.

Insa in alte state exista metode de control. Astfel, daca veniturile unei micro-intreprinderi sunt in proportie covarsitoare (sa zicem peste 75%) de la un singur client, atunci contractul de prestari servicii este asimilat unui contract de munca si nu scapi de CAS si nu scapi de impozitul pe venit de 16%.

Avem nevoie de intreprinzatori

Daca Romania doreste sa se dezvolte atunci are nevoie de intreprizatori.

Criza economica va trece, insa Romania va ramane la coada Uniunii Europene in ceea ce priveste dezvoltarea economica.

Dezvoltarea economica nu va fi data de fermieri care asteapta subventia la hectar.

Dezvoltarea economica nu va veni de la firmele de stat. Aceste firma mai degraba consuma decat creeaza resurse.

Dezvoltarea economica va fi data doar in parte de subsidiarele multinationalelor. Sa nu uitam ca multinationalele vor dori, intr-o zi, sa-si transfere profiturile catre actionarii din alte tari. Iar daca rata profitului este prea mica in Romania, isi vor inchide afacerile.

Dezvoltarea economica de durata va fi data indeosebi de catre intreprinzatorii care vor ramane in Romania si isi vor reinvesti profiturile in tara.

Iar intreprinzatorii au nevoie de un sistem fiscal simplu, usor de inteles, deschis, predictibil si cu taxe mici. Atat taxe pe profit cat si pe munca. Si au nevoie ca statul sa-si faca datoria: sa aiba scoli bune care sa produca forta de munca pregatita, sa aiba un sistem medical bun care sa asigure sanatatea fortei de munca, sa asigure infrastructura si sa asigure un mediu concurential corect.

Din pacate, statul risca sa esueze pe linie. Romania va avea intreprinzatori, insa doar dintre cei cu cordonul ombilical legat la lumea politica si la bugetul de stat.

Pe aceeasi tema:

Lupii singuratici – de Claudiu Minea

Recesiunea trece, problemele raman

Impozitarea locuintelor – principiu. Sindromul Tamara.

Ideea actualului guvern de a impozita averile, apoi de a impozita locuintele, dar nu oricum, ci in functie de valoarea lor, dar si aici cu reduceri pentru pensionari si oameni saraci, ei bine, ideea asta imi suna a disperare.

Lipseste total viziunea.

Impozitarea locuintelor ar trebui sa fie de competenta autoritatilor locale.

Autoritatile locale au anumite costuri care trebuiesc acoperite. Zona in care se afla locuintele (si deci serviciile din zona), suprafata locuintelor si numarul de persoane dintr-o locuinta ar trebui sa fie criteriile pentru a stabili impozitul local.

Un mod de a creste impozitele locale este de a creste serviciile oferite de primarie. De exemplu, daca scolile generale s-ar afla in administratia primariilor iar primaria trebuie sa contribuie la finantare, cineva trebuie sa finanteze primaria si anume locuitorii.

Insa a pune un impozit pe cladire in functie de valoarea cladirii, asta este un impozit pe avere, nu o taxa locala. Un apartament de 50 mp in centrul Bucurestiului poate costa de 3 ori mai mult decat un apartament de 50 mp dintr-un cartier marginas, insa serviciile oferite de primarie sunt identice.

Apoi: sa scutesti de la plata taxei pe avere pe cei care, desi au locuinte de 500.000 de euro, nu au venituri mari este curata demagogie. Sa luam cazul faimoasei matusi Tamara care locuia intr-o garsoniera si abia ii ajungeau banii de pensie pentru paine si medicamente, insa avea o avere de 1 milion de euro. De ce sa o scutesti de impozit? Sau daca cineva nu contribuie la sistemul de pensii – sa zicem ca a muncit tot timpul la negru – asadar are pensie mica, insa a reusit sa achizitioneze o casa de 500.000 de euro unde locuieste cu copii, de ce sa scutesti o asemenea persoana de impozit?

Daca se doreste o redistribuire de la cei cu venituri mari catre cei cu venituri mici, sa se mareasca impozitul pe venit. Daca se doreste o racire a pietii imobiliare, atunci sa se introduca taxe suficient de mari pe tranzactii.

Pana atunci, sa lase impozitele pe cladiri in responsabilitatea autoritatilor locale.

Iar daca vor sa impoziteze averile, sa se intrebe de ce marile averi ajung in Elvetia si nu raman in Romania.

Mai avem nevoie de 20 de miliarde de euro de la FMI?

Acordul Romaniei cu FMI si UE privind o finantare de 20 de miliarde de euro a fost esential dupa ce in octombrie 2008 – februarie 2009 economiile din Europa de Est au fost considerante drept extrem de riscante si cu perspective proaste de catre investitorii privati.

Economiile din Europa de Est sunt relativ mici, dar extrem de deschise fluxurilor de capital si comertului exterior. Asadar, structural vorbind, au fost extrem de fragile in fata crizei financiare cand fluxurile de capital cautau refugiul in obligatiuni emise de guverne ale unor tari puternice.

Dupa ce in perioada 2000 – 2008 investitiile straine si fluxurile de capital inundau Europa de Est, dintr-o data robinetul cu valuta s-a oprit cu impact direct asupra monedelor din zona.

Cursul a fost de 3,50 – 3,60 RON / Euro in August 2008 pentru ca in Octombrie / Noiembrie 2008 sa ajunga la 3,80 – 3,90 iar in Februarie 2009 deja la 4,30. Acordul de 20 de miliarde de euro a ajutat BNR sa stabilizeze cursul si guvernul sa-si acopere parte din deficit.

In acelasi timp, BNR a cautat sa controleze si inflatia, chiar si dupa repetate reduceri, dobanda de politica monetara este astazi de 7,50%.

In acelasi timp cursul de schimb se indreapta catre 4,10 RON / Euro iar multe banci preconizeaza un curs 4,0. Ce s-a intamplat intre timp? Sentimentul de panica a trecut iar multe firme deja si-au luat “la revedere” de la active din tara noastra, cu influenta pozitiva la balanta de plati. In plus, cursul ia in considerare si suma de 20 de miliarde de euro, iar investitiile in lei dau un randament mai bun decat cele in euro.

Si atunci se pune intrebarea: daca presiunea pe moneda nationala a trecut, nu ar trebui ca suma de 20 de miliarde sa fie revizuita? Sau, in conditiile in care inflatia este deja sub 5%, nu ar trebui ca BNR sa reduca si mai mult dobanda de politica monetara?

Romania are o economie deschisa. Insa deficitul de cont curent – raportat la PIB – este semnificativ iar inflatia in Romania este peste cea din zona euro. Ca atare, teoretic vorbind, leul ar trebui sa piarda valoare, nu sa castige. O apreciere ca cea de acum a leului nu este sustenabila.

Cum reducerea drastica a dobanzii de politica monetara este riscanta, optiunea este de a reduce datoria catre FMI. BNR poate interveni pe piata si sa-si consolideze rezervele pana cand leul se va stabiliza la 4,30.

Buna Guvernare cu Ionut Popescu. Episodul 2.

Am criticat acum 3 saptamani numirea pe criterii politice a lui Ionut Popescu la Fondul Proprietatea (FP), miscare care a costat jumatate de milion de euro drept compensatii pentru fostii directori care au fost dati afara (evident, si ei numiti tot pe criterii politice).

Acum, iata ca au loc trei noi numiri in consiliul de supraveghere al FP. Conform ZF:

Fondul Proprietatea a convocat adunarea generala ordinara a actionarilor pentru data de 10 februarie, pe ordinea de zi aflandu-se revocarea membrilor Consiliului de Supraveghere a Fondului si numirea altora.

Astfel, intre persoanele propuse pentru pentru noul Consiliu de Supraveghere se numara si nume cunoscute: Lucian Croitoru, Gheorghe Pogea, Gratiela Iordache.

Oare cum a fost selectat dl. Pogea, de ex.? Au fost consultati macar actionarii de drept? S-a tinut concurs public? S-a anuntat in ziar, in Financial Times sau in The Economist sau intr-un ziar de profil din Romania ca un post atat de important trebuie ocupat? A fost selectat printr-o firma de head-hunting? Ce il recomanda pentru aceasta pozitie? Sau chiar dl. Croitoru. Pot intelege de ce experienta cuiva de la BNR este folositoare pentru un consiliu de supraveghere, dar cum a fost selectat? Reguli elementare de corporate governance sunt incalcate fara a clipi. Apartenenta la un partid politic sau simpatiile pentru un partid politic primeaza. Armata rentierilor creste.

Si cred ca lucrurile nu se vor opri aici. Tot acum trei saptamani am adaugat ca:

Eu cred ca Ionut Popescu va taragana lucrurile dar, si mai important, am banuiala ca va numi apropiati ai PDL in consiliile de administratie la firmele unde FP are participatii.

Imi este teama ca incept sa am dreptate.

Imi pare rau, dar nu prin numiri politice se modernizeaza statul. Cei care au facut o promisiune publica trebuie sa raspunda.

Restructurarea e eterna. Ghiciti Compania!

Ghiciti despre ce companie de stat este vorba (desi Fondul Proprietatea detine acum 25% din capitalul social al acestei companii) in acest articol. Statul incearca sa o restructureze, retehnologizeze, reorganizeze, privatizeze de vreo 20 de ani. Actualul guvern nu mai vrea privatizare, dar vrea sa continue restructurarea. Evident, milioane de euro au fost platiti in acesti 20 de ani pe diferiti consultanti. Incerc o cronologie (atata cat ma poate ajuta o cautare de 10 minute pe internet) a declaratiilor diversilor ministri in a caror gestiune a ajuns aceasta firma.

Asadar, citate din presa vremii:

23.07.1991

Se reorganizeaza patru regii autonome, apare Compania. Compania se comaseaza cu alte companii.

01.07.1998

Compania se reorganizeaza sub o alta forma juridica.

3.08.2000:

Primele unitati de servicii ale Companiei, rezultate in cadrul etapei a doua de restructurare interna, si-au inceput activitatea la 1 august 2000, se arata intr-un comunicat al Companiei.

La finalul procesului de restructurare, Compania va avea sase unitati de afaceri si sapte de servicii.

10.03.2005

Guvernul va angaja un consultant in vederea restructurarii Companiei. Restructurarea va fi un proces complex si va urmari reconfigurarea pe criterii de eficienta a Companiei.

26.10.2005

Actionarii vor aproba saptamana aceasta restructurarea Companiei prin infiintarea a sase firme.

23.08.2005

Guvernul a hotarat măsuri pentru declanşarea procesului de privatizare a Companiei

23.08.2006:

Dupa aprobarea contractului de catre Executiv si semnarea acestuia, consultantul va incepe primele analize in Companie in scopul elaborarii strategiei de restructurare.

Executivul urmareste prin incheierea acestui contract atingerea unuia dintre obiectivele principale ale programului de guvernare in ceea ce priveste Compania – elaborarea unei strategii de restructurare si implementarea acestei strategii in perspectiva privatizarii companiei.

1.10.2007:

Strategia de restructurare a Companiei va fi finalizata in cateva saptamani si va fi prezentata Guvernului spre dezbatere.

4.11.2009:

Ministerul si Consiliul de Administratie al Companiei au hotarat continuarea “in forta” a programului de restructurare propus de compania de consultanta.

22.12.2009

Este exclusa privatizarea Companiei. Reorganizarea Companiei trebuie facuta obligatoriu.

Noi taxe pe platitorii de taxe

2010 va fi un an greu in care guvernantii vor incerca tot soiul de stratageme sa plombeze deficitul bugetar.
Este mult mai greu, politic vorbind, sa faci reforme si sa ai curajul sa iei deciziile corecte. Este mai usor sa maresti pensii, salarii la stat, sa mentii (sau chiar sa maresti) numarul de angajati la stat si la intreprinderile controlate de stat decat sa faci reforma.
Este greu sa impozitezi evazionisti fiscali, mai ales cand acestia au si interese politice. Este mult mai greu sa impozitezi micii evazionisti pentru ca statul este ineficient, neprofesionist si extrem de corupt, stat care, in plus, alimenteaza buzunarele politicienilor.

Si pentru ca a face reforme si a opri robinetul cu bani dinspre stat catre politicieni (inclusiv cei care ii sustin) este extrem de greu, atunci solutia este de a cere mai multe taxe celor care sunt contribuabili onesti.

De data asta tintele sunt firmele de fast-food si cele de productie de bauturi carbo-gazoase. De obicei, firme serioase, care isi platesc taxele la timp si incearca sa respecte legile tarii, precum McDonalds sau Coca Cola.

Desigur, din punct de vedere medical / nutritionist pot exista argumente contra oricarui produs. In plus, firme precum McDonalds au un PR destul de prost in occident, asa ca sunt o tinta extrem de usoara pentru atacuri de tot soiul. Insa guvernul nu a plecat de la premiza de sanatate publica, ci de la cea de a taxa.

Exista cumva analize / statistici in Romania care sa arate cati bolnavi exista ca urmare a consumului la fast food? In SUA exista 13,389 restaurante McDonalds in timp ce in Romania doar 50 (sursa). Asta inseamna ca exista de aproximativ 20 de ori mai putine restaurante McDonalds pe cap de locuitor in Romania fata de SUA. Ceea ce poate fi o problema in SUA nu neaparat este si in Romania: iata ca romanii merg de 20 de ori mai rar la McDondalds decat americanii.

Un cheesburger de la McDonalds este facut din paine, carne, o felie de branza, castraveciori murati, maioneza. Nu ar trebui cumva puse aceste taxe si pe paine si pe branza si pe carne? Caci, iata, fac rau. Sau taxa pe produse de patiserie / cofetarie. Nu ar trebui pusa taxa si pe zaharul cumparat de la supermarket? Sau pe ulei sau pe sarea de la supermarket? Dar ce ne facem cu cei 40% dintre sateni care consuma preponderent produse din propria gospodarie? De exemplu, 100g de slanina pe zi face bine?

La ce ne mai asteptam?

Eu ma astept la o taxa pe vorbitul la telefon platita de Vodafone, Orange si de catre alti operatori profitabil care isi platesc taxele la timp. Trebuie sa fie pe undeva vreo analiza cum ca vorbitul la telefon face rau. Sau ne putem astepa la o taxa pe mancatul in picioare. Sau ne putem astepta la orice.

In loc de concluzie.

Guvernul este disperat, cauta sa acopere deficitul bugetar. Nu vrea sa faca reforma si nici nu doreste taierea finantarii din partea evazionistilor catre partidele politice sau inchiderea robinetului cu bani publici catre aceleasi partide. Guvernul nu este interesat de politici publice, cum ar fi cea de sanatate. Pentru ca nu stie ce sunt acelea politici publice si chiar daca ar sti, tot nu este in stare sa le implementeze.
In orice caz, mediul economic nu are decat de suferit.

Indicii “Dâmboviţa” — o alta serie de macro-indicatori locali

Este inceput de an si, constiinciosi cum ii/ne stim, economistii – si nu numai – au facut previziuni pe crestere economica, inflatie, etc. Inclusiv aici pe blog, au fost construiti deja traditionalii indici Jeopardy.

Un cititor al acestui blog, Dedalus, propune o serie alternativa de indicatori specifici economiei romesti. Iata propunerile si previziunile pe 2010:

a) Indicele Caltabosh consolidat (procentul din contract alocat ministrului): 4%, in scadere de la 10% in ianurie 2009 si 5% in Decembrie 2009

b) Indicele Udrea -Ridzi ponderat cu coeficientul DNA (raportul dintre valoarea reala a unui contract si valoarea adjudecata): 10:1, in crestere fata de 5:1 in ianurie 2009 si 8:1 in decembrie 2009; nu am mai aplicat totusi corectia DNA, ca nici ei nu o mai aplica…

c)Indicele Agentie/Consiliu (raportul dintre agentiile desfiintate si consiliile infiintate, pe aceeasi problema) 1:2, in crestere fata de 1:1 in decembrie 2009

d) indicele PIB(une) -(raportul dintre cel mai mare salariu din sistemul de stat si cel mai mic, egal cu inversul raportului dintre munca depusa si salariu (denumit neoficial de sindicatele din administratie 3,14zet-DA mamei lor!): 25:1 (ultimele date publicate inainte de arestarea sursei).


Taguri