Circula prin lume si s-ar putea sa devina lege in Uniunea Europeana ideea unei taxe pe tranzactii financiare. Chiar si la noi, sindicalistii de la “Cartel Alfa” cer guvernului introducerea unei astfel de taxe.

Sa ne intelegem bine: criza economica mondiala a pornit de la sitemul financiar american, insa nu sistemul financiar de unul singur a generat-o asa cum nici America singura si / sau sistemul financiar american ar fi singurii vinovati. Pentru aducere aminte exista articole pe tema crizei economice in partea de dreapta sus a blogului.

In Romania, BNR a tinut sub un control strict sistemul bancar. Lectiile Bancorex au fost invatate. Pot fi aduse critici BNR – precum faptul ca regulile au fost prea stricte sau ca sistemul bancar pe care il supervizeaza actioneaza precum un oligopol. Insa nu am avut niciun caz de banca romaneasca ce a trebuit sa fie nationalizata; nu am avut niciun faliment.

Romania are o mare problema: evaziunea fiscala. In acelasi timp, Romania este slab bancarizata. Exista o relatie direct proportionala intre cresterea gradului de bancarizare in Romania si incasarile bugetare.

Daca dorim reducerea evaziunii fiscale ar trebui sa ne dorim cresterea gradului de bancarizare. O taxa pe tranzactii financiare cu siguranta nu ajuta. Ceea ce ar ajuta in schimb ar fi de exemplu ca in licenta de functionare bancile sa fie obligate sa ofere gratuit conturi curente si gratuit retrageri de numerar de la bancomate pentru clientii bancii.

PS. Oarecum pe aceeasi tema: Sorin Paslaru in ZF.

Impozitul forfetar in 2009.

In 2010 eliminarea impozitului de 3% pe venitul microintreprinderilor si inlocuirea lui cu 16% pe profit.

Probleme fiscale cu mincro-intreprinderi.

Datorita impozitlor pe forta de munca extrem de mari, multi romani si-au transferat contractul de munca intr-un contract de prestari servicii pe mincrointreprindere.

Astfel, in loc sa platesti impozit de 16% pe venit + CAS, etc atat ca angajat cat si ca angajator, multi au preferat sa aiba salariul minim pe economie intr-o micro-intreprindere si sa plateasca doar 3% pe venit. Desigur, aceasta este o mica evaziune fiscala permisa de lege.

Insa in alte state exista metode de control. Astfel, daca veniturile unei micro-intreprinderi sunt in proportie covarsitoare (sa zicem peste 75%) de la un singur client, atunci contractul de prestari servicii este asimilat unui contract de munca si nu scapi de CAS si nu scapi de impozitul pe venit de 16%.

Avem nevoie de intreprinzatori

Daca Romania doreste sa se dezvolte atunci are nevoie de intreprizatori.

Criza economica va trece, insa Romania va ramane la coada Uniunii Europene in ceea ce priveste dezvoltarea economica.

Dezvoltarea economica nu va fi data de fermieri care asteapta subventia la hectar.

Dezvoltarea economica nu va veni de la firmele de stat. Aceste firma mai degraba consuma decat creeaza resurse.

Dezvoltarea economica va fi data doar in parte de subsidiarele multinationalelor. Sa nu uitam ca multinationalele vor dori, intr-o zi, sa-si transfere profiturile catre actionarii din alte tari. Iar daca rata profitului este prea mica in Romania, isi vor inchide afacerile.

Dezvoltarea economica de durata va fi data indeosebi de catre intreprinzatorii care vor ramane in Romania si isi vor reinvesti profiturile in tara.

Iar intreprinzatorii au nevoie de un sistem fiscal simplu, usor de inteles, deschis, predictibil si cu taxe mici. Atat taxe pe profit cat si pe munca. Si au nevoie ca statul sa-si faca datoria: sa aiba scoli bune care sa produca forta de munca pregatita, sa aiba un sistem medical bun care sa asigure sanatatea fortei de munca, sa asigure infrastructura si sa asigure un mediu concurential corect.

Din pacate, statul risca sa esueze pe linie. Romania va avea intreprinzatori, insa doar dintre cei cu cordonul ombilical legat la lumea politica si la bugetul de stat.

Pe aceeasi tema:

Lupii singuratici – de Claudiu Minea

Recesiunea trece, problemele raman

Ideea actualului guvern de a impozita averile, apoi de a impozita locuintele, dar nu oricum, ci in functie de valoarea lor, dar si aici cu reduceri pentru pensionari si oameni saraci, ei bine, ideea asta imi suna a disperare.

Lipseste total viziunea.

Impozitarea locuintelor ar trebui sa fie de competenta autoritatilor locale.

Autoritatile locale au anumite costuri care trebuiesc acoperite. Zona in care se afla locuintele (si deci serviciile din zona), suprafata locuintelor si numarul de persoane dintr-o locuinta ar trebui sa fie criteriile pentru a stabili impozitul local.

Un mod de a creste impozitele locale este de a creste serviciile oferite de primarie. De exemplu, daca scolile generale s-ar afla in administratia primariilor iar primaria trebuie sa contribuie la finantare, cineva trebuie sa finanteze primaria si anume locuitorii.

Insa a pune un impozit pe cladire in functie de valoarea cladirii, asta este un impozit pe avere, nu o taxa locala. Un apartament de 50 mp in centrul Bucurestiului poate costa de 3 ori mai mult decat un apartament de 50 mp dintr-un cartier marginas, insa serviciile oferite de primarie sunt identice.

Apoi: sa scutesti de la plata taxei pe avere pe cei care, desi au locuinte de 500.000 de euro, nu au venituri mari este curata demagogie. Sa luam cazul faimoasei matusi Tamara care locuia intr-o garsoniera si abia ii ajungeau banii de pensie pentru paine si medicamente, insa avea o avere de 1 milion de euro. De ce sa o scutesti de impozit? Sau daca cineva nu contribuie la sistemul de pensii – sa zicem ca a muncit tot timpul la negru – asadar are pensie mica, insa a reusit sa achizitioneze o casa de 500.000 de euro unde locuieste cu copii, de ce sa scutesti o asemenea persoana de impozit?

Daca se doreste o redistribuire de la cei cu venituri mari catre cei cu venituri mici, sa se mareasca impozitul pe venit. Daca se doreste o racire a pietii imobiliare, atunci sa se introduca taxe suficient de mari pe tranzactii.

Pana atunci, sa lase impozitele pe cladiri in responsabilitatea autoritatilor locale.

Iar daca vor sa impoziteze averile, sa se intrebe de ce marile averi ajung in Elvetia si nu raman in Romania.