You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for December, 2009


Buna Guvernare cu Ionut Popescu

Repet ce am scris de mai multe ori pe acest blog: numirea Consiliului de Supraveghere al Fondului Proprietatea (FP) este o atributie a actionarilor. Datorita faptului ca statul intarzie de 4 ani procesul de distributie a actiunilor, statul a ramas actionarul majoritar. Consiliul de Supraveghere numeste apoi directorul general. Au fost schimbati si directorul economic si directorul juridic.

In ultimii 4 ani s-a numit directorul general in functie de cine era la putere. de PNL, apoi de alianta PNL-PSD, apoi de alianta PSD-PDL, acum de PDL solo.

Nu contest persoana dlui. Ionut Popescu. Contest procesul numirii care este unul politic. Poate ca erau alti candidati mult mai priceputi. S-a facut cumva selectia in urma vreunui anunt in acest sens in Financial Times sau in The Economist? Sau macar in ziare romanesti de specialitate? S-a folosit vreo agentie de headhunting?

Dupa 20 de ani

Se implinesc azi 20 de ani de la rasturnarea regimului comunist. Aveam atunci 14 ani (impliniti), dar parca nu erau 14, ci mult mai multi. Pentru ca a fost o copilarie anormala, cu probleme: caloriferele reci acasa si la scoala, facut teme la lumina lumanarilor, cozi de ore intregi in frig pentru un kilogram de carne. Drumuri la tara, la bunici, in trenuri neincalzite si carat la intoarcere sacose pline cu faina, oua, fructe, carne. Popaganda la TV, propaganda la scoala, frica de vecini ca aveam video si ca ascultam Europa Libera.

Ceausescu a fost impuscat la 3 zile dupa aceea. Meritat. Stiu, a fost o farsa de proces. Un proces care a durat 1 ora, dar care ar fi putut dura doar 7 minute si cu o decizie corecta de genocid daca procurorii puteau sa prezinte ca dovada cel putin inregistrarea teleconferintei din 17 decembrie 1989.

Romanii au avut curajul sa isi apere drepturile. Au iesit in strada. Si, din pacate, mai mult de 1000 de oameni au murit. Au murit pentru ca nu le-a fost teama.

Nu ne-a fost teama atunci, nu ne-a fost teama nici in urmatorii 20 de ani. Am avut lupte interne, de exemplu intre bucuresteni si mineri. Insa, in cele din urma, am avut si schimbare democratica de regim. In 1996. Apoi inca una in 2000, urmata de o alta in 2004. Iar intre 2004 si 2009 am vazut o democratie functionala: alegeri europene, suspendari de presedinte, alegeri prezidentiale exceptional de disputate, referendumuri pe teme politice.

Economic si social ne-am luat destinul in maini. Am trecut de la o economie si societate unde totul era planificat (este adevarat, destul de prost) de la nastere si pana la pensie la o societate unde educatia si priceperea fiecaruia dintre noi sunt mai importante. Am trecut catre o societate unde avem pensii private, unde munca are flexibilitate, atat geografic cat si in ceea ce priveste meseria pe care o alegem. Avem libertati pe care nici nu le-am fi visat in urma cu 20 de ani.

Nu trebuie sa ne uitam trecutul. Caci altfel nu am aprecia ce avem de facut azi: adica sa ne pretuim libertatile castigate: libertatea economica, libertatea de miscare, libertatea de expresie, etc. Aceste libertati sunt atat de pretioase incat multi le considera un dat. Nu este un dat, ci sunt libertati castigate prin sacrificiul nu numai a celor peste 1,000 de revolutionari morti in decembrie 1989, dar si prin sacrificiul direct sau tacut a milioane de oameni in perioada 1945 – 1989.

Sunt niste libertati atat de scumpe incat nu poti sa nu te revolti cand anumiti indivizi, la 20 de ani de la recastigarea acestora, incep sa le conditioneze. Nu poti sa nu te revolti cand vezi ca anumiti indivizi cer limitarea dreptului la vot, de exemplu. Si nici macar nu isi cer scuze.

De fiecare data cand rememoram ziua de 22 decembrie, trebuie sa nu uitam de suferintele parintilor si bunicilor nostri. De cum au fost fortati sa renunte la teren si sa-l dea la CAP. De cum au fost inchisi in inchisoara numita Romania unde au fost privati de orice drept. Chiar si de dreptul de a respira un aer curat. Oare in urma caror dezbateri publice a functionat combinatul de la Copsa Mica?

Desigur, multi spun ca fiecare avea un loc de munca. Dar si azi, daca cineva vrea sa munceasca isi poate gasi de munca. Doar lenea sau dorinta de ceva mai bun ii impiedica pe somerii de azi sa gaseasca ceva de munca. Au aceasta libertate, de a fi lenesi sau de a astepta ceva mai bun. In comunism, aceasta libertate le era negata.

Multi spun ca pe vremea comunismului fiecare avea o casa. Ceea ce uita acesti domni este ca idealul comunismului era ca toata lumea sa stea cu chirie la stat. Casa parintilor mei a fost demolata in ianuarie 1986. Era casa lor, obtinuta cu ani de munca. O casa modesta, la margine de Bucuresti, cu un pic de curte, cu o terasa, cu pod de intins rufele si cu o pivnita de inmagazinat lemne pentru apa calda si caldura. Am fost mutati la bloc, cu chirie. Deja din 1986 nu mai erau alte posibilitati decat chiria. Si se vorbea din ce in ce mai des de desfiintarea bucatariilor caci toti ar fi trebuit sa mancam la cantine populare. Din compensatia pe casa, am stat 3 ani la coada sa ne cumparam o Dacie 1310. Astazi, cine munceste – si toti pot munci – isi poate lua o casa. Exista credite, exista destule case ieftine.

Ceea ce lipseste azi este solidaritatea. Solidaritatea cu cei care au probleme si nu si le pot rezolva singuri. Nu ca ar fi existat solidaritate in comunism, nici vorba (iar orfelinatele descoperite de BBC in 1990 stau marturie). Insa lipsa de solidaritate este o problema uriasa a societatii noastre. Sa nu ne asteptam ca ea trebuie sa vina de la stat. Ea trebuie sa vina din fiecare dintre noi si din organizatii precum Biserica sau diferite ONG-uri. Statul le poate coordona eforturile, este adevarat.

De fiecare data cand ne aducem aminte de cei 45 de ani de comunism, trebuie sa ne intrebam cum a fost posibil? Daca noi, parintii si bunicii nostri eram in inchisoare, cine erau cei care se faceau vinovati? Vinovatii sunt doi: Uniunea Sovietica si nomenclatura din Romania. Ceausescu era un nomenclaturist si a platit. Singurul. Rusia – ca succesoare a Uniunii Sovietice – nu numai ca nu a platit compensatii pentru cei 45 de ani de comunism, dar nici nu si-a cerut scuze. Nomenclatura nici atat, din contra, controleaza buna parte din economie precum si partidele politice. Nici ei nu isi vor cere scuze.

Ca romani, am avut curaj in 1989 si in cei 20 de ani ce au urmat. Cei vinovati pentru cei 45 de ani de comunism nu vor plati. Dar asta e mai putin important. Atata vreme cat ne cunoastem si ne cerem libertatile si drepturile, cei vinovati vor pierde.

Rosia Montana. Referendum? Concentrator Knelson?

Ministrul Economiei, dl. Videanu, a anuntat ca doreste proiectul firmei “Gabriel Resources” de exploatare a aurului de la Rosia Montana.

Am mai scris pe acest subiect aici.

Se pun urmatoare intrebari si incerc sa raspund la ele.

1. Exista avantaje economice? Respunsul meu este, evident: Da. Este o activitate economica, vor fi angajati oameni ce au lucrat in minerit in zona (chiar la aur), se vor plati taxe, statul va avea o cota de profit.

2. Este un proiect transparent? Raspunsul meu este: Nu. Nu imi este clar cum de a fost selectat proiectul firmei respective si de ce nu putea Regia Aurului sa-l exploateze. Contractul nu este public. Cat va castiga statul, cum si cine va verifica datele de explaotare si rezultatele financiare pentru proiect?

3. Impactul asupra mediului: aici nu este clar, caci totul depinde de metoda de exploatare folosita.

Incerc sa raspund la intrebarile de mai sus folosind si parerile mai pertinente ale cititorilor acestui blog.

1. Exista avantaje economice?

bbbb, citand din SFIN:

“Se estimează că de la Rosia Montană s-ar putea extrage 330 de tone de aur si peste 1.600 de tone de argint. Aceasta presupune exploatarea aurului în cariere de suprafaţă, anticipându-se extracţia a circa 13-16 milioane de tone de minereu anual, pe o perioadă de 17 ani. Studiile făcute arată că la o tonă de minereu excavat se obţin în jur de 1-1,5 grame de aur si 7,5 grame de argint”

Vali:

Statul roman ia 20 la suta din profit (fara sa puna un ban la pornirea exploatarii). Plus de asta toate taxele si impozitele se vor plati in Romania si statul roman va avea prioritate la cumpararea aurului de la rosia montana beneficiind de un pret special. Este prevazuta reamenajarea unei parti din galeriile romane si infiintarea unui muzeu al mineritului in aer liber care dupa terminarea exploatarii va trece fie in posesia statului roman fie in administrarea unei fundatii formata in urma unui parteneriat public-privat.

2. Este un proiect transparent?

Aici, in plus fata de ce am scris mai sus, am remarcat si opinia (surprinzatoare, dar posibila) a lui Dedalus:

Compania aia pur si simplu nu exista. Este un joint venture intre fosta societate de exploatare cu capital de stat si un “venture” din Canada, care isi stringe capital prin subscriptie publica. Din raportul lor reies niste sume uriase platite drept “indemnizatii de conducere” intreprinzatorilor respectivi.

Firma canadiana nu are nici 5% din capitalul necesar exploatarii, iar cat are, are prim emisiune de “actiuni” pe o piata (din cate stiu) nereglementata din Canada.

Firma care garanteaza obligatiile de mediu ale firmei care actioneza in zona o face in baza unui contract ale carei clauze fac extrem de incert angajamentul respectiv.

Jmekeria e simpla: stai activ cat poti, iei bani de la subscriptie, daca nu iese nimic, te alegi macar cu indemnizatiile (grase). Daca iese, iar nu faci nimic, cesionezi toata povestea altei firme (e clar cui). Paravanul e un joint-venture, platesti doi trei indivizi sa-ti faca presa buna si inca niste apropiati ai clasei politice sa-ti dea un studiu de impact de mediu…

3. Impactul asupra mediului

Ovidiu:

Exploatarea se poate face în galerie, sau la suprafaţă (în carieră). În primul caz e metoda tradiţională. În al doilea caz se sapă de la suprafaţă în jos, pe un con şi tot pământul scos se trece printr-un lac de decantare, unde se separă minereul de steril. Prima metodă e bună când minereul e concentrat în filoane, al doilea când e răspândit în toată masa versantului.

La Roşia e valabilă a doua situaţie şi singura exploatare profitabilă e cea de suprafaţă. Se poate face şi pe galerie, dar costă mai mult decât scoţi. Planul este să explodeze cei patru versanţi şi să ducă tot pământul într-un lac artificial de decantare pregătit în valea dintre ei (pe-acolo pe unde e acum comuna).

Pentru decantare se folosesc cianuri, este metoada cea mai eficientă şi singura profitabilă. Mai sunt alte substanţe mai puţin toxice, dar cu eficienţă foarte scăzută şi iar nu se scot banii investiţi – nu e vorba de un profit mai mic, ci de pierdere.

Procedeul nu e interzis în Europa, mai exact nu există o reglementare în acest sens – probabil pentru că nu sunt prea multe ţări care au ce aur să exploateze. Precedente sunt în Spania, unde acum 30 de ani au permis folosirea cianurilor şi în Cehia, unde Parlamentul a adoptat o lege care interzice astfel de metode.

Anna:

Din cate stiu, cele mai mari exploatari de aur din lumea asta sunt in America Latina (Chile si Peru) si se foloseste tot cianura; totusi, sunt modele de best practice pe mediu. Din cate mi-a explicat cineva: cianura se poate neutraliza insirand-o pe tapsan si lasand-o la aer liber (formula cianurii e CN, compus instabil, face un compus stabil cu oxigenul; basically te omoara din cauza ca atunci cand o mananci blocheaza oxigenul din sange si te sufoci; dar daca o lasi expusa la aer se combina cu oxigenul din atmosfera si se neutralizeaza). Problema cu accidentul de la Baia Mare e ca pe vremea lui Ceausescu se exploata in mare graba si nu lasau sterilul cu cianura suficient de mult in aer liber. Asa ca haldele de steril contin inca cianura in interior; accidentul a constat in faptul ca s-a prabusit o parte din halda de steril si cianura a intrat in rau.

Pe scurt, nu e neaparat necesar sa se repete experienta de la Baia Mare daca ne apucam sa exploatam Rosia Montana.

Vali, cu mai multe detalii si cu alte variante de exploatare:

Exploatarea se poate face si fara cianuri. Daca la momentul in care s-a realizat studiul de impact, acest lucru nu era posibil pentru ca pretul aurului era destul de scazut, acum se poate face. Dati si voi o cautare pe google dupa metoda concentratorului Knelson. Evident, in comparatie cu cianuratia, metoda Knelson da un randament cu aprox 30 % mai scazut. Dar daca ne gandim ca aurul a crescut cu 100% nu cred ca ar fi asa o mare problema.

Obama egal Bush? Si despre rolul U.E. la Copenhaga.

1. Barack Obama, recent laureat al premiului Nobel pentru Pace (nu pentru ecologie), a venit la Copenhaga, a stat cateva ore, s-a intalnit cu delegatia Chinei si a altor catorva tari in curs de dezvoltare si a plecat. Dar, inainte de a pleca, a declarat ca gata, se va semna un document, dar documentul respectiv nu este obligatoriu. Dezamagirea organizatorilor si a asociatiilor ecologiste este uriasa.

Conferinta de la Copenhaga a fost pregatita de vreo 2 ani de zile de ONU. In timpul asta, SUA nu a avut nicio treaba. Pardon, a luat Al Gore un premiu Nobel pentru Pace (da, pe teme ecologice de data asta).

George Bush (presedintele SUA din 2000 pana in 2008) a fost acuzat de unilateralism. Ca a invadat Irakul fara sa tina cont de opinia ONU. De fapt, s-a dus la ONU dupa ce a vorbit cu 2-3 aliati, a afirmat ca merge in Irak indiferent de opinia celorlalti si asta a facut.

La fel si Barack Obama acum: degeaba s-au chinuit oamenii aia timp de 2 ani sa organizeze conferinta. A venit Obama la Copenhaga, a stat de vorba cu 2-3 noi aliati, a spus ca a hotarat sa dicteze si sa semneze o hartie prin care sa nu angajeze SUA la nimic.

Nu vad, din acest punct de vedere, diferente intre actualul si fostul presedinte SUA.

PS. am urmarit azi, la BBC, atat declaratia lui Barack Obama cat si reactiile altor participanti.

2. Combaterea efectelor schimbarilor climatice este centrala politicii Uniunii Europene. Din pacate, desi UE a forbit pe o singura voce la Copenhaga, nu a reusit sa impuna nimic. UE nu are influenta externa pe care puterea economica ar dicta-o. Leadership zero. Noua constitutie (votata recent sub numele de Tratatul de la Lisabona) si, implicit, noile institutii create ar fi putut ajuta: din pacate noul presedinte al UE si noul ministru de externe au fost inexistenti. Chiar asa, stie cineva sa le scrie corect numele? – fara sa copiati, va rog.

Ca europeni, nu ne ramane decat sa dam exemplu de comportament. Sa sustinem reducerea cu 30% pana in 2020 a emisiilor de CO2. Poate puterea exemplului va avea un efect.

Demiteri dupa doua zile

Radu Berceanu, ministrul Transporturilor,

l-a demis vineri pe Vasile Ionascu, directorul interimar al regionalei de drumuri si poduri Bucuresti, la doar doua zile dupa ce l-a numit in functie.

, confrom hotnews.ro.

Aceasta demitere arata doua lucruri:

Primul ar fi ca dl. Berceanu a facut o numire proasta. Nu poti sa angajezi pe cineva intr-o pozitie de manager pentru a-l da afara dupa doar 2 zile? Cum a decurs procesul de angajare? Nu au fost testati candidatii? Nu exista un contract? Nu a existat o intelegere in care dl. Berceanu sa se asigure ca viitorul manager este angajatul ideal? Si mie mi s-a intamplat de multe ori sa angajez oameni si sa trebuiasca sa ma despart de ei dupa o anumita perioada, desi i-am testat si am avut o intelegere. Insa uneori candidatii nu se pot integra in cultura organizatiei. Insa doar 2 zile, asta este un record. Un record negativ care arata cat de neprofesionist este cel care angajeaza, nu angajatul.

Al doilea lucru pe care il inteleg din aceasta demitere este ca Directia Regionala de Drumuri Bucuresti nu functioeaza bine. Managerul care conduce o organizatie, mai ales daca o conduce de doar doua zile, nu poate sti totul despre cum functioneaza. Institutiile, organizatiile in general, fie ca sunt publice sau private, trebuie sa functioneze bine chiar si in conditiile in care nu au director pentru cateva saptamani. Iar asta trebuie sa fie responsabilitatea dlui. Berceanu: ca acele institutii aflate in subordine sa functioneze. Nu poti sa dai infinit vina doar pe directori si sa pretinzi ca daca ai schimbat directorul, tu, ca ministru, ti-ai facut treaba.

Economia de piata aplicata la Copenhaga

In aceste zile se termina conferinta de la Copenhaga privind schimbarile climatice.

Romania va sustine pozitia ambitioasa a Uniunii Europene de a reduce cu 30% emisiile de carbon pana in 2020.

Multe tari isi vor pune semnatura pe un document final la Copenhaga si se vor angaja ca vor face si vor drege. Insa controlul promisiunilor va fi extrem de greu.

Din cauza asta, personal, sunt adeptul unor masuri mai drastice, mai usor de implementat, mai rapide, in cadrul economiei de piata si, cred, mult mai echitabile.

Sunt doua mari probleme: emisiile de carbon si defrisarile.

1. Emisiile de carbon se pot reduce prin impozitarea drastica a productiei de petrol, gaze sau carbune. Ideal ar fi impozitarea la sursa (de exemplu in Emiratele Arabe Unite) pentru a nu crea avantaje competitive pentru tarile care nu vor sa impoziteze. De ex. daca pretul la petrol este de 80 USD / baril, impozitul sa fie si el de 80 USD / baril, in acest fel, clientul final va plati 160 USD / baril: 80 se vor duce la producator iar impozitul de 80 se vor duce intr-un fond al ONU. Fondul respectiv va fi folosit pentru combaterea efectelor schimbarilor climatice in tarile sarace (de ex. in tari cu un PIB / locuitor de sub 1.000 USD). Dar banii se pot folosi si in alte scopuri, de ex. in programe de educatie sexuala pentru a reduce cresterea populatiei (care pune o presiune suplimentara asupra mediului).

In acest mod simplu, producerea de energie pe baza de carbon, gaze sau pacura va fi mult mai putin rentabila si se vor cauta automat mijloace alternative. De asemenea, va scadea apetitul de transport si poate mult mai multi oameni vor folosi transportul in comun / bicicleta / mersul pe jos in locul masinii personale. In plus, programele de economisire a energiei (de ex. prin folosirea anumitor materiale de constructii sau a unor motoare mai eficiente) vor fi mai rentabile. Rezervele de petrol se vor epuiza in mult mai multi ani.

Cine crede ca doar prin educatie se vor reduce emisiile de carbon cred ca este visator. Pana nu il arzi la buzunar, omul prefera comoditatea.

Desigur, anumite industrii – precum industria auto sau a ingrasamintelor – vor avea de suferit. Insa tarile sarace, cu multa munca manuala, nu vor suferi. Din contra, produsele lor agricole vor avea preturi mai competitive.

2. Defrisarile ar trebui oprite imediat. Desigur, anumite comunitati depind de lemn pentru mancare / apa / caldura. Insa in directia asta se pot folosi banii din fondurile ONU ca ajutor pentru aceste comunitati si trecerea la alte surse energetice. Padurile sunt depozitul natural al emisiilor de carbon. Un program de reimpaduriri ar trebui inceput.

Romania:

Romania si-a redus semnificativ emisiile de carbon in ultimii 20 de ani. Asta in special din cauza restructurarii industriei falimentare si energofage visata de Ceausescu.

Insa si la ora actuala, 50% din casele din Romania se incalzesc pe lemne si carbune. Ar trebui ca acest procent sa fie redus si, in cele din urma, sa ajunga la zero. Un alt indicator important este ca 50% din electricitatea produsa de Romania este pe baza de carbune, gaze sau pacura. De asemenea, acest procent trebuie redus. Programele de reciclare romanesti sunt ultimele in Europa, trebuie sa luam Germania ca exemplu.

Negocierile de la Copenhaga

Din cate am citit in presa straina, SUA, China, India, Rusia si Brazilia sunt principalele piedici in semnarea unui acrod ambitios. Daca de la celelalte tari nu am pretentii, de la SUA am. SUA este cea mai importanta economie din lume. Trebuie sa arate leadership. Iar daca impozitele la producatori sunt imposibile acum, SUA si UE ar trebui sa creasca impozitele pe propriile piete. Sa dea un exemplu. Si sa puna conditii ecologice drastice la import.

In loc de concluzii

Nu trebuie sa ne jucam cu natura. Va trebui sa ne schimbam nivelul sau modul de trai? Probabil. Dar este un pret mic ce merita platit.

Indicii Jeopardy pe 2010: PIB, inflatie, curs

Indicii Jeopardy au ajuns la al 3-lea an. Mai avem pana ajungem la clasicism. 🙂

Indicii Jeopardy sunt pe inflatie, pe curs si pe PIB. Ei sunt alcatuiti prin media aritmetica a previziunilor cititorilor acestui blog.

Insa in primul an, pe 2008, au fost extrem de precisi.

Sa vedem cum stam pe 2009.

Iata ce am prevazut:

– inflatie: 5,8%

– curs 4,32 RON / Euro la sfarsitul anului

– crestere economica: 1,8%

Rata inflatiei si cursul au fost confirmati. Cresterea PIB insa a fost marele esec. Ma bucur insa sa vad ca indicii au fost mult mai precisi decat previziunile guvernului.

Iata ce cred pentru 2010:

Inflatia va fi de 1%. TVA-ul nu cred ca va creste, cursul de schimb va fi destul de stabil – si deci nu va influenta inflatia, iar o eventuala crestere a pretului la alimente si combustibili va fi compensata de scaderea activitatii din 2009, inclusiv datorita cresterii somajului.

Cursul de schimb va fi de 4,35 ca medie in 2010 iar la sfarsitul anului va fi de 4,40 RON / Euro. Acesta a fost rolul imprumutului de la FMI, de stabilizare a cursului de schimb. Romania trebuie sa intre in zona euro si, in conditiile unei inflatii mici si a unui curs de schimb stabil, ne vom apropia de acest obiectiv. Singura necunoscuta este dimensiunea deficitului bugetar.

Cresterea economica va fi de 2%. Am scazut destul de mult in 2009. In 2010 vom vedea multe investitii guvernamentale (sau de firme de stat) care vor compensa scaderile din mediul privat. Mediul privat isi va reveni. Din pacate, va fi o revenire fragila, datorata multinationalelor. Multinationalele sunt inca extrem de sceptice in ceea ce priveste Europa de Est. Din pacate, firmele cu actionariat romanesc vor duce lipsa de fonduri. Ele sunt slab capitalizate, iar creditele destul de greu de obtinut.

Astept comentariile voastre pana pe 5 ianuarie 2010. Data la care voi face media si voi publica indicii Jeopardy pe 2010.

2 ani pentru Traian Basescu

Primul mandat al presedintelui Basescu a fost marcat de realizari putine: multe proiecte incepute, foarte putine finalizate si un lung sir de scandaluri. Daca as face o sinteza a primului mandat, as spune ca a fost unul ratat.

Traian Basescu a primit un nou mandat. Din pacate pentru domnia sa, daca doreste sa intre cu ceva in istoria acestei tari (altceva decat eticheta de presedinte scandalagiu si incapabil de cooperare), are la dispozitie doar 2 ani (2010 si 2011), in care sa incerce sa realizeze ceea ce si-a propus pentru 10. De ce? Pentru ca 2012 este an electoral si toate actiunile vor fi marcate de acest element. Iar in 2013 si 2014, vocea sa va fi una tot mai fragila, inclusiv (sau mai ales) asupra parlamentarilor PDL, care vor avea in buzunar legitimatia de parlamentar pentru intervalul 2012-2016. Vocile rebele din PDL vor fi tot mai numeroase si mai puternice. Pentru cine se indoieste de asta, e suficient sa vada reactia simpatizantilor PDL de la sediul partidului dupa anuntarea exit-poll-urilor, cand steagurile portocalii s-au rarit ca prin minune la posibilitatea ca vaporul sa intre la apa, fiind practic acoperite de cele galbene ale PNTCD.

Am mai vazut cazuri de demnitari cu un prim mandat modest, dar care au renascut ca prin minune in cel de al doilea. Va fi si cazul dlui Basescu? Ramane de vazut…

Ce am scris despre alegerile prezidentiale

Din timp in timp, trebuie sa recitesti ceea ce ai scris, pentru a vedea ce s-a adeverit si ce nu. Azi, o scurta analiza a postarilor pe care le-am scris in ultimele luni despre alegerile prezidentiale.

30.06.2009: Ne intorcem de unde am plecat

Ce s-a adeverit:
1. Mircea Geoana a ajuns foarte aproape de Traian Basescu, desi la momentul postarii diferenta dintre ei era mare (cred ca de circa 15 puncte procentuale).

Ce a fost fals:
1. Mircea Geoana nu a castigat totusi alegerile prezidentiale.

03.08.2009: Un nou presedinte

Ce s-a adeverit:
1. O parte importanta din electorat a votat pentru o schimbare reala (o alternativa mai buna decat Traian Basescu), multe voturi pro-Geoana fiind de fapt pro-Johannis (nu as putea cuantifica totusi cate)

Ce a fost fals:
1. PSD si PNL au avut luciditatea de a introduce un independent in ecuatie, chiar daca nu sub forma candidatului la presedintie, ci a unei propuneri de prim ministru.

25.09.2009: Traian BASESCU a castigat alegerile prezidentiale

Ce s-a adeverit:
1. Intr-adevar, Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiale (cu adaugirile de mai jos, de la punctul 1 din partea “Ce a fost fals”)
2. Indiferent de cum au votat la prezidentiale, alegatorii tuturor candidatilor au sustinut masiv cele doua propuneri de la referendum. Delimitarea lui Crin Antonescu de propunerile lui Traian Basescu a dovedit inadecvarea de a simti starea de spirit a electoratului.

Ce a fost fals:
1. Victoria lui Traian Basescu nu a fost nici pe departe atat de categorica pe cat lasa sa se inteleaga titlul postarii. Chiar daca, tehnic, titlul postarii s-a adeverit, din punct de vedere al spiritului ei a fost categoric o previziune ce nu s-a adeverit.
2. Crin Antonescu a avut o prestatie peste asteptari in campania electorala, dovedind ca tanarul ministru al tineretului boem a devenit “baiat mare”.
3. Tema referendului a fost una marginala, aportul ei fiind foarte redus fata de asteptarile lui Traian Basescu (in sensul votarii lui Traian Basescu pentru ca electorii agreau cele 2 propuneri de la referendum).

23.11.2009: Greu de ales

Ce s-a adeverit:
1. A fost, intr-adevar, extraordinar de greu de ales.
2. Mircea Geoana a reusit, in final, sa ii enerveze pe nehotarati.

Ce a fost fals:
1. Masinaria PSD-ului nu a fost atat de performanta pe cat estimam.

Mai departe, cititorii au cuvantul…

Voi reveni zilele urmatoare cu o postare despre ceea ce ne asteapta.

Houston, we have a winner…

In ciuda a ceea ce vedeti de jur imprejur, cred ca Basescu si cu al sau PDL au pierdut.

Nu, nu e vorba de alegeri ci de imagine. E vorba de locul ocupat in subconstientul colectiv, e vorba de dezbinarea cetatenilor, de nemultumirea si frustrarile acumulate impotriva anormalitatii glorificate in cotidian cat si impotriva clasei politice ca sublimare a acestei stari.

Omul providential, politicianul ideal nu exista, insa oponentii sai au reusit performanta sa-l transforme pe Basescu in responsabilul unic pentru marasmul in care ne-am infundat, in paratrasnet pentru toate descarcarile emotionale ale multimilor nemultumite. E Bau Bau-ul, tapul ispasitor al problemelor noastre, efigia pe care trebuie s-o ardem si s-o calcam in picioare pentru ca sa ne simtim vindicati.

Si, trebuie sa recunoastem, n-a fost foarte greu, personalitatea-i grobiana, provocator-distructiva, tarele de caracter, greselile flagrante, nepotismul si oamenii slabi cu care s-a inconjurat, le-au dat multa apa la moara celor din tabara adversa.

Ca poarta o parte din vina, probabil mare, pentru ceea ce se intampla, cred ca e adevarat.

Ca poarta toata vina, asta nu are cum. Asta este in schimb ceea ce se doreste sa credeti. Pur si simplu, pentru ca se doreste ca ceilalti responsabili sa nu fie pedepsiti.

Pentru ca si ceilalti politicieni sunt tot atat de responsabili, daca nu chiar si mai mult, pentru starea de anormalitate in care traim.

Pentru ca nu dorim sa ne recunoastem greselile noastre. Pentru ca toti purtam o parte din responsabilitate pentru ca s-a ajuns aici.

Pentru ca daca nu recunoastem toate acestea si nu facem ceva ca sa indreptam lucrurile, n-am rezolvat nimic.

“Nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, vedem lucrurile asa cum suntem noi” era un citat de Anais Nin. Si noi cum am ajuns sa fim?

Suntem satui pana peste cap de politicienii nostri, de spagi, de ineficienta, de furt, de indiferenta, de imoralitate, de problemele noastre, de ceilalti. Credeti ca daca vom gasi un vinovat pe umerii caruia sa punem aceasta povara, toate aceste lucruri vor disparea de la sine?

Nu credeti ca situatia trebuie privita cu maturitate? Nu credeti ca trebuie sanctionat tot ceea ce contribuie la starea de anormalitate in care am ajuns ? Nu credeti ca trebuie sa ne uitam si in oglinda ?

Vi se pare normal sa ajungem in a contesta legile si fundamentele democratiei atunci cand o situatie de fapt nu ne convine? Vi se pare normal ca sa-i renegam pe romanii din diaspora daca au alte pareri decat ale noastre? Dar pe ceilalti 49% din tara care au votat altfel, doar pentru ca vad lucrurile diferit?

Cine v-ar lua apararea, data viitoare, intr-o lume in care parerile diferite ar fi interzise?

Eu unul cred ca daca nu incepem prin a construi, a coopera, a incuraja, a respecta legea si a sanctiona ilegalitatile- fiecare dintre noi- tot aici vom fi si peste douazeci de ani. Oricine va castiga urmatoarele alegeri.

Eu sper ca sa intelegem cu totii ca, iata, 70.000 de oameni pot schimba fundamental o ecuatie politica. Aceasta este probabil cea mai importanta lectie pe care politicienii dar si noi insine ar trebui s-o invatam.

Ca parerea noastra, a fiecaruia, are greutate si ca oamenii politici ar trebui sa tina cont de ea. Ca e responsabilitatea noastra sa folosim aceasta putere constructiv.

Si da, cred ca noul presedinte trebuie sa se comporte diferit fata de fostul presedinte. Trebuie sa uneasca, trebuie sa-si calce pe orgoliu si personalitate, sa faca sacrificiile si sa ia deciziile ce se impun si, mai ales, sa puna interesul tarii deasupra interesului propriu sau al clicii ce sta in spatele sau.

Altminteri, va fi cu adevarat vinovat de dezastrul in care se afunda tara. Aviz “castigatorului”.

Din diaspora, pentru Victor Ciutacu

Dl. Ciutacu scrie azi asa pe blogul domniei sale:

“(Romania) – o tara care tocmai este pe cale să consfintească triumful suprem al cercopitecilor, al analfabetilor, al hotilor, al securistilor si al curvelor.”; “Dacă mai aud pe cineva cu grija noastră faţă de soarta românilor de la Chişinău, îl scuip între ochi! E valabil şi pentru cei care propăvăduiesc necesitatea democratică de a da unora care tăiesc în afara graniţelor dreptul de a decide soarta celor care trăiesc înlăuntrul aceloraşi graniţe.”

Stiu ca emotiile sunt mari datorita scorului strans la turul 2 de ieri.

Insa nu cred ca e cazul sa ne invrajbim, nu duce nicaieri.

Sunt roman rezident in strainatate si am votat ieri.

Imi este draga tara si familia si prietenii din Romania, multi dintre ei au votat altfel decat am votat eu, iar votul lor il respect si il inteleg. Multi romani au plecat din tara de nevoie, impinsi de saracie si de lipsa de perspective. Au plecat sa munceasca. Altii dintr-un spirit de aventura. Altii pentru a-si urma un vis, o cariera. Altii pentru a calatori, pentru a cunoaste lumea, pentru a cunoaste alte culturi. Multi romani s-au intors deja (si pot sa dau nume si prenume). Alti romani intentioneaza sa se intoarca (si pot sa dau si aici nume si prenume).

Este normal sa te intereseze in ce fel de societate te vei intorace. Este normal sa te intereseze binele familiei si prietenilor tai.

Pasaportul romanesc nu iti aduce prea multe bucurii (desi este mai valoros dupa intrarea in UE), insa atata timp cat il voi avea il voi folosi la maximum. Imi voi folosi toate drepturile, inclusiv cel de vot.

Nu am de gand sa justific prin articolul de fata faptul ca mi-am exercitat un drept. Asta ar fi si culmea.

Sper insa ca cei care incearca sa-i invrajbeasca pe romani sa fie sanctionati. Asta daca vrem sa avem o Romanie normala.

UPDATE: raspunsul dlui. Ciutacu

Un pumn de probleme

Daca ati trecut de titlul usor manipulator, dar la moda, ii rog pe cei dintre voi care pica in categoria “postaci la datorie” sa se linisteasca, n-o sa aiba prea multe motive sa munceasca.

Si acum sa vedem care sunt cateva dintre problemele pe care eu le consider potential importante (si de care nu se face vinovat Basescu :-)) dar care isi gasesc mai greu loc in presa noastra, prea obsedata cu filme proaste de kung-fu :


Peak Oil

Altfel spus, varful productiei de petrol, dincolo de care volumului de petrol extras la nivelul intregii planete intra intr-un declin constant, fara o revenire posibila la nivelele anterioare. Acest varf al productiei, denumit generic Hubbert’s peak fusese prevazut sa survina in 2005, de catre Kenneth Deffeys, si se pare ca doar cateva zecimale in calcule au facut ca acesta sa fie de fapt atins in 2008. Bun, si ce daca, veti spune, e normal ca productia din campurile petroliere existente sa scada, sunt insa campuri descoperite si neutilizate si cine stie cate milioane de barili care asteapta sa fie extrasi.

Asa si este, insa iata ca se pare ca prognozele IEA (International Energy Agency) au fost de fapt umflate cu pompa (de petrol) si ca ar fi foarte greu sa se creasca de la cele 84milioane barili/zi la cele 105 milioane barili/zi prognozate pentru 2030 (Sursa). IEA insasi pare a-si struni optimismul, corectand “a la baisse” productia prognozata de la 121Mbl/zi in forecastul din 2004, la 105Mbl/zi in forecastul din 2009. Aceeasi sursa sustine ca voci din interiorul IEA au dubii si pentru valori de 90-95 Mbl/zi…

Ar trebui sa fim ingrijorati? Cred ca da, deoarece consumul de petrol va fi din ce in ce mai mare din partea unor economii emergente, dar foarte importante, precum China si India, care (conform estimatelor IEA din luna mai 2009) aproape isi dubleaza cererea de petrol in intervalul 2006-2030 (de la 10.9 Mbl/zi la 20Mbl/zi). Cresteri importante ale cererii au loc si in randul celorlalte economii emergente din America Latina si Asia, ducand consumul agregat la 106.5Mbl/zi in 2030. (Sursa)

Si se pare ca ar mai fi un motiv pentru care ar trebui sa nu dormim noaptea, anume ca insasi IEA, in raportul din Noiembrie 2009, prognozeaza ca cererea de petrol in tarile OECD in 2030 va fi in scadere comparativ cu 2008. Adica, cu alte cuvinte, conform IEA, tarile OECD nu prea vor mai iesi din criza (Sursa). Hmmm…cum doi plus doi cam trebuie sa dea patru, ori cererea agregata reala va fi mai mare in 2030 (mai creste si consumul in tarile OECD) si-atunci ar trebui sa fim si mai ingrijorati ca n-o sa mai avem resurse, ori economiile tarilor dezvoltate sunt facute KO si-avem o problema si mai mare.

E sfarsitul lumii, e mai rau ca 2012? Nu, cel putin nu inca. Dar nici bine nu e, caci scaderea resurselor de petrol in contextul cresterii cererii aggregate, ne duce la presiuni pe pretul barilului si la potentiale “shortage” pe termen mediu lung. Cat de rau va fi? Va las sa alegeti singuri intre doomers si debunkers, insa eu cred ca exista si solutii care pot diminua/preveni impactul peak oil, inclusiv electrificarea transporturilor, conservarea energiei si punerea accentului pe energie renuvelabila.

Impactul se va simti insa atat la nivele ce va sar imediat in fata ochilor (cresterea costului transportului-> cresterea generic a pretului tuturor produselor ce trebuie transportate, cresterea facturii la incalzire si la current electric, eventual cozi la benzinarie+rationalizare etc) cat si la nivel indirect, prin necesitatea schimbarii unor modele de productie, de exemplu in agricultura. Cvasi totalitatea produselor pe care le cumparam din supermarket provin din agricultura intensiva, bazata pe utilizarea ineficienta a combustibilor fosili. Imbatati de mitul energiei ieftine si inepuizabile, am ajuns, prin utilizarea ingrasamintelor, pesticidelor ale utilajelor agricole mari consumatoare de motorina precum si a transporturilor la mare distanta, sa consumam 10 calorii de combustibil fosil pentru a produce echivalentul unei singure calorii de hrana (sursa Michael Pollan). Asta ca sa nu mai vorbim de distrugerea terenului arabil, a diversitatii biosistemelor, scaderea calitatii nutritive a plantelor cultivate si alte cate.

Poate vom avea ocazia sa vorbim si de chestii precum permacultura lui Bill Mollison sau de forest gardening-ul lui Robert Hart (si mai ales a lui Dave Jacke si Eric Toensmeier). Chestii d’astea “eco”, dar care imita procesele naturale pentru a reduce risipa, a creste randamentul, diversitatea si sustenabilitatea intregului bio-sistem.

Surprinzator, toate astea se pot face si scazand in acelasi timp inputul de munca necesar in sistem. A naibii de eficienta natura asta, domle’…

H1N1 –Gripa Noua

Vestea buna e ca epidemia de gripa si “Influenza Like Illnesses” din Ucraina, care ne speriase tare tare acum vreo luna in urma, se pare ca se mai domoleste, morbiditatea scazand semnificativ in ultima saptamana la toate categoriile de varsta (sursa). Ucraina n-a scapat totusi usor, cu 445decese inregistrate la 1,937 milioane de cazuri, pana in 02.12.09  (sursa), insa ramane de vazut cate dintre acestea au fost efectiv datorate virusului H1N1 (pana la inceputul lunii decembrie fusesera certificate 255 de cazuri pozitive H1N1 si 17 decese associate)

Vestea proasta este virusul pare sa fi intrat in etapa de Hydra Effect, in care incearca diverse mutatii pentru a-si mari viteza si aria de raspandire. Unele dintre aceste mutatii (225G) evidentiate prima oara in Norvegia (sursa) sunt mult mai virulente, atacand in adancime tesutul plamanilor si ducand mai frecvent la decese. Aceasta mutatie, precum si o varianta rezistenta la antivirale (Tamiflu) pare a fi, in ciuda parerii initiale a autoritatilor, destul de raspandita in lume, in aproximativ 16 tari (sursa).

Alte doua vesti si mai proaste sunt ca e posibil ca actualele vaccine anti-H1N1 sa nu fie eficiente impotriva acestei mutatii, desi parerile expertilor sunt inca divergente pe acest subiect, (sursa) si ca persoanele care au avut deja H1N1 se pot imbolnavi si-a doua oara. Deci nici imunitatea naturala nu e infailibila (sursa).

 

 Criza economica + Dubai falls from the sky (scraper)

S-o mai fi potolit ea, criza, da nu se da dusa asa usor. Desi o parte din economiile UE si, parca parca, economia americana dau semne de revenire, sa nu uitam ca intreg globul e inca conectat la aparatele de respirat si pompat cu sume uriase pentru incurajarea consumului, toate acestea din banii contribuabililor.

In SUA, de unde a pornit totul si de unde se asteapta semnale clare cu privire la revenirea economiei, vestile sunt si bune si rele. Avem o usoara crestere a productiei industriale (sursa) si a vanzarilor in sectorul auto, dar consumul intern, care sustine 70% din economia Americana, inca intarzie a-si reveni. Dovada sta in cheltuielile consumatorilor americani, care au scos cu 8% mai putin din buzunar de persoana, decat acum un an in urma, cu ocazia weekendului de Thanksgiving (sursa). In cel mai bun caz, vorbim de o stabilizare si un inceput de crestere fragila, cu o crestere, la cel mai inalt nivel din ultimii trei ani si jumatate, a numarului de case la al doilea proprietar vandute in Octombrie (sursa). In cel mai rau caz vorbim de o reluare a caderii preturilor in 2010, in principal datorita cresterii numarului de executari silite si a somajului (sursa).

In plus sistemul bancar nu sta nici el chiar pe roze si nici nu da semne de relansare a creditarii. FDIC raporteaza ca volumul creditelor acordate de bancile americane a scazut pentru al treilea trimestru consecutiv si cu cel mai mare procentaj trimestrial din 1984. Mai mult, fragilizarea sistemului continua, raportul rezerve/credite neperformante scazand pentru al 14lea trimestru consecutiv si ajungand la 60.1% (sursa).

Despre Dubai ce sa mai zicem, decat ca iata se pare ca guvernul emiratului nu are de gand sa garanteze creditorii pentru cele 59 mld dolari datorate de catre Dubai World, lucru care a lasat cam in ceata pe toti cei care credeau in garantii implicit asumate. Mai mult, Abu Dhabi, emiratul frate si mai bogat in petrol, a indicat ca va acorda un support limitat, sugerand ca va exista si un cost politic (sursa). Intrebarea pe care si-o pune intreaga finanta mondiala este insa daca nu cumva efectul de contagiune va duce la prabusirea unor alte economii emergente cu trasaturi similare, cum ar fi Grecia, Ungaria sau Rusia, riscand sa introduca din nou instabilitate intr-un sistem fragil (sursa).


Incalzirea globala

Pe-asta o stiti cu totii, nu de la mine ci de la Al Gore si-al sau Inconvenient Truth. Urmeaza conferinta de la Copenhaga de pe 12 Decembrie, dar pana atunci ne distram cu scandalul legat de cei de la Solve Climate/University of East Anglia. Domnilor savanti le-au fost hackuite serverele si furate niste mailuri in care ar fi recunoscut ca au manarit datele legate de cresterea temperaturilor si incercat sa puna bete in roate celor sceptici cu privire la incalzirea globala (sursa).

Altminteri, eu nu pot spune decat c-afara nu-i prea cald, dar macar nu ploua inca. Mai vedem cum sta treaba dupa 6 Decembrie.


Taguri