You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for October, 2009


Daca bulgarele Eximbank s-ar rostogoli

Hotnews a publicat detalii din contractul de director al lui Ionut Costea de la Eximbank. Conform articolului, dl. Costea castiga peste 20.000 de euro lunar.

Problema nu este castigul, ci faptul ca Eximbank este detinuta de stat. In acest fel, un angajat de la stat castiga mult mai bine decat guvernatorul BNR sau decat Presedintele tarii si de peste 10 ori daca este sa comparam cu salariul unui profesor sau medic cu vechime.

Daca Eximbank desfasoara un serviciu de interes public din moment ce este detinut in proportie de 100% de stat, atunci si angajatii acestei banci pot fi considerati functionari publici si ar trebui sa fie platiti in acelasi mod ca ceilalti functionari publici.

Daca motivul pentru care salariile de la Eximbank sunt mari este ca trebuie sa faca concurenta mediului privat, iarasi cred ca abordarea statului este gresita. De ce trebuie ca intr-un mediu ce este in proportie de 95% privat sa concureze si statul? Nu cumva prezenta statului distorsioneaza aceasta piata. Iar daca obiectivul Eximbank este unul de interes public, nu ar fi mai indicat ca pentru fondurile statului destinate sa indeplineasca acel serviciu public sa se bata si alte 30-40 de banci? In acest fel aceste fonduri nu ar fi mai bine folosite?

Un criteriu politic si 10 criterii economice pentru presedintele Basescu

La inceputul lui mai 2007, inainte de referendumul pe tema suspendarii presedintelui ales, dl. Traian Basescu, am scris un articol cu acelasi titlu. Cele 10 criterii economice vor fi aceleasi. Acum 2 ani, presedintele a obtinut 6,5 puncte dintr-un total de 10. Dar era si la mijlocul mandatului. Acum se afla la sfarsit – si la doar 1 luna de alegerile prezidentiale – si, in plus, este si invitat la hotnews.ro, asa ca acum este momentul cel mai oportul pentru un astfel de bilant.

Iata cele 10 criterii:

Primul criteriu este cel al rolului statului in econmie. Discursul presedintelul pe aceasta tema a fost intotdeauna corect. Practica insa ne arata ca in ultimii cinci ani (daca este sa excludem cele cateva privatizari deja angajate de guvernarea Nastase) Romania a dat doi pasi inapoi: primul este ca numarul angajatilor publici a crescut exponential; al doilea tine de pierderea unui moment exceptional de a privatiza in anii 2006 – 2008 cand economia mergea foarte bine iar beneficiile ar fi fost maxime. Se acorda zero puncte pentru acest criteriu.

Al doilea criteriu este cel de a avea cetateanul in prim planul preocuparilor statului. Institutiile nu functioneaza inca si, dupa ce pareau ca fac progrese, odata cu intrarea in UE, institutiile romanesti au continuat sa faca ce faceau si inainte: adica sa fie dezinteresate de preocuparile cetatenilor. Se acorda zero puncte pentru acest criteriu.

Al treilea criteriu este cel al luptei impotriva birocratiei – oarecum se leaga cu ce spuneam la cele doua puncte precedente: numarul angajatilor publici a crescut exponential doar pentru a se dezinteresa de ceteatean. Zero puncte.

Al patrulea criteriu este cel al politicii externe – organizarea summitului NATO precum si normalizarea relatiilor cu Republica Moldova si promovarea ei catre UE sunt in buna parte meritul presedintelui Basescu. Se acorda 1 punct.

Al cincilea criteriu este cel al educatiei – chiar daca noua lege a invatamantului este un compromis fata de raportul Miclea, cred ca este un pas inainte. In orice caz, eforturile au fost sustinute. Un punct.

Al 6-lea criteriu este cel al unui mediu de afaceri atractiv – aici mesajul este mixt: mediul de afaceri nu este neaparat atractiv daca de taxele si impozitele sunt mici (iar mentirea unei cote unice mici este o realizare); mediul de afaceri are nevoie si de mai putina coruptie, de mai putina birocratie, de predictibilitate. Se acorda jumate de punct.

Al 7-lea criteriu este cel din domeniul proprietatii: nu am vazut nicio imbunatatile, nici macar in limbaj. Zero puncte.

Al 8-lea criteriu este cel al pietelor de capital – O piata de capital dezvoltata in Romania va face ca multe servicii de valoare adaugata mare sa ramana in tara (avocati, contabili, manageri, specialisti, etc) cu impact benefic asupra cresterii PIB-ului prin nevoile de consum ale acestor categorii de profesionisti. Poate si multi romani pregatiti din strainatate se vor intoarce mai repede daca au firme puternice unde sa se intoarca sa lucreze. Cu o singura exceptie, in ultimii 5 ani, nicio firma majora de stat nu a fost privatizata (macar partial) prin Bursa. Zero puncte.

Al 9-lea criteriu este cel promovarii descentralizarii – 1 punct, cu indulgenta, pentru cele mai corecte intentii din lumea politica in ceea ce priveste descentralizarea.

Al 10-lea criteriu: cel al infrastructurii. Nu este nimic de comentat: zero puncte.

Asadar, doar 3 puncte si jumatate din 10. In scadere cu 3 puncte fata de acum 2 ani.

Criteriul politic – presedintele Basescu este, poate, cel mai bun politician de la aceasta ora. Insa puterea si talentul sau politic s-au tradus prin guvernul Boc si mai ales in guvernul Boc 2 cand Romania conceptul de buna guvernare in Romania a fost ingropat de PDL-ul sustinut de la Cotroceni: PDL-ul a ramas singur la guvern pentru cateva zile, perioada cand a operat zeci de schimbari pe la agentii si firme de stat; schimbari politice, fara nicio legatura cu profesionalismul necesar acelor pozitii.

Imi este teama, si o spun cu parere de rau, ca si la criteriul politic, dl. presedinte a esuat: i-a criticat pe altii de racolori: PDL-ul drag domniei sale a facut racolari; i-a criticat pe altii ca sunt rentieri: PDL-ul a acordat in octombrie 2009 mai multe rente de secunda decat orice alt guvern post 1989.

L-am votat in 2004 (de 2 ori am stat cate o ora la coada) si in 2007. De data asta, din fericire pentru domnia sa, nu am sa mai votez. Nu pentru ca nu as vrea sa votez, dar pentru ca in localitea in care ma voi afla in ziua votului nu este o sectie de votare pe o raza de 1000 de kilometri. Si pentru ca institutiile statului roman, la 20 de ani de la caderea comunismului, nu sunt in stare sa organizeze votarea prin posta.

Visul unei nopti de toamna

Visam asta vara, intr-o postare pe blog, asa cum incearca fetele mari sa-si viseze ursitii de Sanziene,  sa gasesc  incarnarea in realitate a unui om politic, care sa redea speranta in viitor si care fie un bun gospodar. Cautam un om politic care sa se ingrijeasca de interesele cetatenilor si nu doar de ale sale sau ale clicii de politicieni din care face parte.

Iata ca ironia sortii face ca singura nominalizare pe care cititorii blogului o facusera atunci pentru acel portret robot, in speta Klaus Johannis, sa fie propus zilele astea ca prim ministru. Si zic “ironia sortii” pentru ca nominalizarea sa, asa cum a fost facuta, ca parte a luptei politice dintre coalitia din opozitie pe de-o parte si Traian Basescu+PDL pe de-alta parte, nu face decat sa-l transforme intr-un pion de sacrificiu, o unealta folosita de unii si hulita de ceilalti.

E posibil ca imaginea usor idealizata pe care mi-o fac (si cred ca nu sunt singurul) despre Klaus Johannis sa nu fie neaparat cea reala.  E posibil ca sa nu fie neaparat un bun prim ministru sau sa reuseasca sa-si conserve verticalitatea de-a lungul mandatului, dar tind sa cred ca este o persoana cu mult mai mult bun simt decat cei ce s-au perindat, pana acum, prin pozitia de premier.

Si cum am convingerea ca taria de caracter e cea care conteaza, cred ca s-ar stradui sa faca o treaba mult mai buna decat predecesorii sai recenti. Asta, bineinteles, daca ar avea un mandat adevarat, nu un “stagiu de pregatire” de doua luni de zile si cu conditia ca sa ramana, atat cat se poate, deasupra jocurilor politice…

Dar cum bunul simt te face un politican slab, c-o floare nu se face primavara si cum problema e de fapt cu partidele politice, ma bantuie acum un alt vis…

Visam de cateva zile ca, daca tot s-a propus un prim ministru ce pare a fi o alternativa umana si morala mai buna la ceea ce-am avut pana acum, poate s-o strange si-un partid care sa-l reprezinte cu adevarat si sa-l sprijine.

Visam ca acea clasa medie nehotarata, acea patura electorala imprevizibila pe care partidele vor s-o sunteze concentrandu-se pe inregimentarea mediului rural, sa-si gaseasca un nucleu de coagulare.

Visam ca sa spunem precum reprezentantii minoritatilor nationale din parlament: noi tot pe acest candidat il sustinem si nu acceptam alta propunere, orice-ati spune voi.

Inca mai visez ca, in timp, vom reusi sa scapam de acest circ al absurdului care este politica romaneasca, de acest bestiar ce ne-a confiscat tara si viitorul.

Dar, cu siguranta, visul meu e nascut din naivitate si se va dizolva in griul mohorat si ploios de-afara.

Si totusi…

PS: Ca sa previn orice comentarii in aceasta directie, nu sustin nici un partid, nici un candidat la presedentie, iar parerile enuntate sunt strict personale.

Prioritatile noului prim-ministru

Spuneam ca guvernul Boc ar fi trebuit sa-si dea demisia inca din momentul in care a realizat ca nu mai are sprijinul PSD. A preferat sa ramana schiop si, ulterior, sa pice prin motiune de cenzura. Insa, intre timp, a reusit schimbarea a vreo 10 (atatia am numarat, s-ar putea sa fie mai multi) sefi de agentii, firme comerciale de stat, etc. Buna guvernare a ajuns la un punct de minim intr-un timp record; asadar, faptul ca a picat guvernul Boc nu poate fi decat de bun augur. Incercarile disperate ale dlui. Boc de a poza intr-un prim ministru ce se lupta cu criza, cu nedreptatile si cu inegalitatile mi s-au parut de un populism de foarte slaba calitate.

Ceea ce m-a surprins insa a fost reactia partidelor de opozitie (PSD + PC, PNL si UDMR): si nu pentru ca vor un guvern tehnocart si condus de un independent (iar dl. Johannis are cu doua clase de respectabilitate in plus fata de media din Parlament), ci pentru ca guvernul Johannis va avea o durata limitata (de maxim 2 luni pana la alegerea unui nou presedinte al Romaniei) si doar un singur obiectiv – si anume organizarea alegerilor prezindentiale.

O asemenea abordare a tripletei PSD – PNL – UDMR este daunatoare.

Ce sa credem? Ca desi Romania a trecut toate testele democratice de am intrat in Uniunea Europeana acum 3 ani, totusi nu suntem in stare sa organizam niste alegeri libere si corecte?

Ce sa mai credem? Ca prioritatea Romaniei in urmatoarele doua luni este organizarea unor alegeri, fie ele si prezidentiale?

Dar ce se intampla cu planul anticriza? Dar cu bugetul pe 2010? Dar cu reducerea cheltuielilor bugetare? Cu investitiile? Cu invatamantul? Cu reformele din justitie? Cu reformele politice, precum cea privind parlamentul unicameral? Cu depolitizarea si profesionalizarea conducerilor de societati comerciale controlate de stat?

Ce sa inteleg? Punem criza economica deoparte timp de doua luni, marim salarii la stat cu 26%, ca la Metrorexul sindicalistilor PSD? Consumam din banii FMI ca oricum este Bogdan Olteanu la BNR sa-i pazeasca?

Noul prim ministru trebuie sa vina cu un plan pe termen lung, cu un program de guvernare, cu politici, cu viziune. Daca nu, mai bine anticipate.

Unde plecam de acasa

Spuneam ieri ca voi reveni astazi cu o noua postare. Una referitoare la o alegere majora pe care s-ar putea sa fim obligati sa o facem in viitorul apropiat.

In postarea de azi, nu mai e vorba despre PDL, PSD sau PNL. Nu e vorba nici macar de Dl Basescu. E vorba de NOI, cei din sectorul privat si de ceea ce vom face in continuare.

Cateva fapte pentru inceput, ca sa stabilim contextul:

1. Lumea e in criza de circa 2 ani. “Surprinzator” pentru unii, Romania a fost si ea atinsa, de circa 1 an.

2. In 2009, incasarile la bugetul de stat au scazut (intre 5 si 10% pe cifre mari), in timp ce cheltuielile au scazut crescut (cu 10%, iarasi pe cifre mari).

3. Sectorul privat a reactionat, rapid (uneori chiar preventiv). Iarasi pe cifre mari, circa 200.000 de locuri de munca au disparut, iar pentru altele salariile au inghetat ori s-au redus.

4. Sectorul de stat si-a conservat dimensiunile, iar salariile chiar au crescut in 2009 fata de 2008.

5. Pensiile au fost marite.

6. Pentru a finanta cheltuielile bugetare, statul s-a impumutat masiv, la oricine a avut timp sa il asculte: FMI, CE, banci. Evident, toate aceste imprumuturi vor trebui returnate. Dl Stolojan ne anunta, intr-un interviu, ca doar dobanzile vor ajunge la circa 3% din PIB.

7. Cele mai mari 2 forte politice (PDL si PSD) dovedesc o lipsa de vointa in a restructura statul.

Punand la cap toate aceste informatii, viitorul se anunta inca si mai sumbru pentru sectorul privat: cresteri de taxe si deterioarea mediului de afaceri (“taxarea” prin amenzi).

Putem sa ne lamentam. Sau putem injura guvernul. Sau ii putem ameninta ca nu ii vom vota. Sau ca nu mai platim taxele. Stiti ce? Nimic din toate astea nu ii intereseaza. Eventual, vor rade de noi la intalnirile de partid. Si vor continua sa trateze banul public ca pe propriul avut. Toti, de la politicienii analfabeti-la-economie (gen Boc sau Pogea), pana la sindicalistii-revoltati (gen Nistor si Marica).

Sau putem sa facem ceva. In cazul de fata, pe cat se poate, sa plecam de acasa. Sa ne localizam firmele in zone mai prietenoase pentru afaceri: Bulgaria, Ungaria, Serbia, Polonia, Italia, Franta sau Olanda. Asadar, unde plecam de acasa?

Unde gasim un mediu mai prietenos?

Pentru ce gen de afaceri?

Pe cine contactam?

Cei care ati facut deja acest pas, ce ne puteti impartasi din propria experienta?

Inainte de a ne ajunge cutitul la os, haideti sa cautam solutii si sa schimbam informatii. Pe politicieni si sindicalisti, “sa-i bagam in masa”. Sa-si ia gatul unii altora.

Diferenta intre PDL, PSD si PNL

Nu voi intra acum in analiza programelor politice. Nici nu voi analiza ceea ce au facut pe fiecare domeniu in momentul in care au fost la guvernare. Si in mod sigur nu voi ajunge la o concluzie de genul “unul e alb, celalalt este negru”. Ma voi margini la analiza unui aspect, foarte important pentru mine, ca o persoana care nu asteapta nimic de la stat. La cat de deschisa este societatea promovata de fiecare dintre cele 2 partide.

PSD a promovat o politica de grup si de control cat mai aspru. O politica de sorginte totalitara, invatata in lungii ani de comunism. Sa ne amintim doar de botnita pusa presei in gloriosii ani ai guvernului Nastase. Foarte eficient, nimic de zis.

PDL are aceleasi porniri totalitare, perfect ilustrate de legendara zicere “ciocu mic, ca noi suntem acum la putere”. Sistemul e mai deschis decat cel promovat de PSD, dar imi e teama ca nu din convingere, ci din incapacitatea de institui ordinea, asa cum o facea Cozmanca la PSD.

PNL a promovat de departe cel mai deschis sistem. Usile au fost deschise. Nu era obligatorie apartenenta la un grup liberal pentru a te putea misca. Din pacate, impresia pozitiva pe care PNL ar fi lasat-o a fost in buna masura spulberata de populismul desantat al ultimelor trei sau sase luni ale guvernului Tariceanu.

E mult? E putin?

Fiecare e liber sa aleaga, in conformitate cu propriile convingeri. Dar, per ansamblu, punand in balanta bunele si relele, balanta inclina clar in favoarea PNL. Dar e departe de a fi o alegere dintre bine si rau. E mai aproape de o alegere de genul raului mai mic.

Peste 3 sau 6 luni, s-ar putea sa constatam ca e o falsa problema. Ca alegerea majora este alta. Dar, despre asta, in postarea de maine…

Buna Guvernare la sfarsit

S-a terminat si cu ideea de buna guvernare.

Iesirea PSD de la guvernare ar fi trebuit, logic, sa se traduca prin demisia guvernului Boc si constructia unui nou guvern (chiar cu dl. Boc in frunte). Insa avem de-a face cu un guvern minoritar care ori nu are sustinere in parlament – si daca nu are ar trebui sa demisioneze – sau are o sustinere netransparenta, adica exact ceea ce a avut PNL-ul in 2007 – 2008 (fapt ce i-a fost reprosat de catre PDL si de catre dl. presedinte).

In plus, au inceput deja demiterile pe criterii politice: la Transgaz, la Posta, la Radiocomunicatii, etc si inlocuirea lor cu membri sau apropiati ai PDL.

Devine din ce in ce mai clar ca vorbele PDL – inclusiv prin liderul sau de la Cotroceni – in ceea ce priveste buna guvernare nu sunt altceva decat vorbe goale. Inteleg ca scopul politic al oricarui partid este puterea, insa exista si o limita ce nu poate fi trecuta. Iar PDL tocmai a demonstrat ca a trecut acea limita: nu poti guverna fara mandat popular si nu poti face schimbari politice in societati comerciale.


Taguri