La inceputul lui mai 2007, inainte de referendumul pe tema suspendarii presedintelui ales, dl. Traian Basescu, am scris un articol cu acelasi titlu. Cele 10 criterii economice vor fi aceleasi. Acum 2 ani, presedintele a obtinut 6,5 puncte dintr-un total de 10. Dar era si la mijlocul mandatului. Acum se afla la sfarsit – si la doar 1 luna de alegerile prezidentiale – si, in plus, este si invitat la hotnews.ro, asa ca acum este momentul cel mai oportul pentru un astfel de bilant.

Iata cele 10 criterii:

Primul criteriu este cel al rolului statului in econmie. Discursul presedintelul pe aceasta tema a fost intotdeauna corect. Practica insa ne arata ca in ultimii cinci ani (daca este sa excludem cele cateva privatizari deja angajate de guvernarea Nastase) Romania a dat doi pasi inapoi: primul este ca numarul angajatilor publici a crescut exponential; al doilea tine de pierderea unui moment exceptional de a privatiza in anii 2006 – 2008 cand economia mergea foarte bine iar beneficiile ar fi fost maxime. Se acorda zero puncte pentru acest criteriu.

Al doilea criteriu este cel de a avea cetateanul in prim planul preocuparilor statului. Institutiile nu functioneaza inca si, dupa ce pareau ca fac progrese, odata cu intrarea in UE, institutiile romanesti au continuat sa faca ce faceau si inainte: adica sa fie dezinteresate de preocuparile cetatenilor. Se acorda zero puncte pentru acest criteriu.

Al treilea criteriu este cel al luptei impotriva birocratiei – oarecum se leaga cu ce spuneam la cele doua puncte precedente: numarul angajatilor publici a crescut exponential doar pentru a se dezinteresa de ceteatean. Zero puncte.

Al patrulea criteriu este cel al politicii externe – organizarea summitului NATO precum si normalizarea relatiilor cu Republica Moldova si promovarea ei catre UE sunt in buna parte meritul presedintelui Basescu. Se acorda 1 punct.

Al cincilea criteriu este cel al educatiei – chiar daca noua lege a invatamantului este un compromis fata de raportul Miclea, cred ca este un pas inainte. In orice caz, eforturile au fost sustinute. Un punct.

Al 6-lea criteriu este cel al unui mediu de afaceri atractiv – aici mesajul este mixt: mediul de afaceri nu este neaparat atractiv daca de taxele si impozitele sunt mici (iar mentirea unei cote unice mici este o realizare); mediul de afaceri are nevoie si de mai putina coruptie, de mai putina birocratie, de predictibilitate. Se acorda jumate de punct.

Al 7-lea criteriu este cel din domeniul proprietatii: nu am vazut nicio imbunatatile, nici macar in limbaj. Zero puncte.

Al 8-lea criteriu este cel al pietelor de capital – O piata de capital dezvoltata in Romania va face ca multe servicii de valoare adaugata mare sa ramana in tara (avocati, contabili, manageri, specialisti, etc) cu impact benefic asupra cresterii PIB-ului prin nevoile de consum ale acestor categorii de profesionisti. Poate si multi romani pregatiti din strainatate se vor intoarce mai repede daca au firme puternice unde sa se intoarca sa lucreze. Cu o singura exceptie, in ultimii 5 ani, nicio firma majora de stat nu a fost privatizata (macar partial) prin Bursa. Zero puncte.

Al 9-lea criteriu este cel promovarii descentralizarii – 1 punct, cu indulgenta, pentru cele mai corecte intentii din lumea politica in ceea ce priveste descentralizarea.

Al 10-lea criteriu: cel al infrastructurii. Nu este nimic de comentat: zero puncte.

Asadar, doar 3 puncte si jumatate din 10. In scadere cu 3 puncte fata de acum 2 ani.

Criteriul politic – presedintele Basescu este, poate, cel mai bun politician de la aceasta ora. Insa puterea si talentul sau politic s-au tradus prin guvernul Boc si mai ales in guvernul Boc 2 cand Romania conceptul de buna guvernare in Romania a fost ingropat de PDL-ul sustinut de la Cotroceni: PDL-ul a ramas singur la guvern pentru cateva zile, perioada cand a operat zeci de schimbari pe la agentii si firme de stat; schimbari politice, fara nicio legatura cu profesionalismul necesar acelor pozitii.

Imi este teama, si o spun cu parere de rau, ca si la criteriul politic, dl. presedinte a esuat: i-a criticat pe altii de racolori: PDL-ul drag domniei sale a facut racolari; i-a criticat pe altii ca sunt rentieri: PDL-ul a acordat in octombrie 2009 mai multe rente de secunda decat orice alt guvern post 1989.

L-am votat in 2004 (de 2 ori am stat cate o ora la coada) si in 2007. De data asta, din fericire pentru domnia sa, nu am sa mai votez. Nu pentru ca nu as vrea sa votez, dar pentru ca in localitea in care ma voi afla in ziua votului nu este o sectie de votare pe o raza de 1000 de kilometri. Si pentru ca institutiile statului roman, la 20 de ani de la caderea comunismului, nu sunt in stare sa organizeze votarea prin posta.

Spuneam ca guvernul Boc ar fi trebuit sa-si dea demisia inca din momentul in care a realizat ca nu mai are sprijinul PSD. A preferat sa ramana schiop si, ulterior, sa pice prin motiune de cenzura. Insa, intre timp, a reusit schimbarea a vreo 10 (atatia am numarat, s-ar putea sa fie mai multi) sefi de agentii, firme comerciale de stat, etc. Buna guvernare a ajuns la un punct de minim intr-un timp record; asadar, faptul ca a picat guvernul Boc nu poate fi decat de bun augur. Incercarile disperate ale dlui. Boc de a poza intr-un prim ministru ce se lupta cu criza, cu nedreptatile si cu inegalitatile mi s-au parut de un populism de foarte slaba calitate.

Ceea ce m-a surprins insa a fost reactia partidelor de opozitie (PSD + PC, PNL si UDMR): si nu pentru ca vor un guvern tehnocart si condus de un independent (iar dl. Johannis are cu doua clase de respectabilitate in plus fata de media din Parlament), ci pentru ca guvernul Johannis va avea o durata limitata (de maxim 2 luni pana la alegerea unui nou presedinte al Romaniei) si doar un singur obiectiv – si anume organizarea alegerilor prezindentiale.

O asemenea abordare a tripletei PSD – PNL – UDMR este daunatoare.

Ce sa credem? Ca desi Romania a trecut toate testele democratice de am intrat in Uniunea Europeana acum 3 ani, totusi nu suntem in stare sa organizam niste alegeri libere si corecte?

Ce sa mai credem? Ca prioritatea Romaniei in urmatoarele doua luni este organizarea unor alegeri, fie ele si prezidentiale?

Dar ce se intampla cu planul anticriza? Dar cu bugetul pe 2010? Dar cu reducerea cheltuielilor bugetare? Cu investitiile? Cu invatamantul? Cu reformele din justitie? Cu reformele politice, precum cea privind parlamentul unicameral? Cu depolitizarea si profesionalizarea conducerilor de societati comerciale controlate de stat?

Ce sa inteleg? Punem criza economica deoparte timp de doua luni, marim salarii la stat cu 26%, ca la Metrorexul sindicalistilor PSD? Consumam din banii FMI ca oricum este Bogdan Olteanu la BNR sa-i pazeasca?

Noul prim ministru trebuie sa vina cu un plan pe termen lung, cu un program de guvernare, cu politici, cu viziune. Daca nu, mai bine anticipate.

S-a terminat si cu ideea de buna guvernare.

Iesirea PSD de la guvernare ar fi trebuit, logic, sa se traduca prin demisia guvernului Boc si constructia unui nou guvern (chiar cu dl. Boc in frunte). Insa avem de-a face cu un guvern minoritar care ori nu are sustinere in parlament – si daca nu are ar trebui sa demisioneze – sau are o sustinere netransparenta, adica exact ceea ce a avut PNL-ul in 2007 – 2008 (fapt ce i-a fost reprosat de catre PDL si de catre dl. presedinte).

In plus, au inceput deja demiterile pe criterii politice: la Transgaz, la Posta, la Radiocomunicatii, etc si inlocuirea lor cu membri sau apropiati ai PDL.

Devine din ce in ce mai clar ca vorbele PDL – inclusiv prin liderul sau de la Cotroceni – in ceea ce priveste buna guvernare nu sunt altceva decat vorbe goale. Inteleg ca scopul politic al oricarui partid este puterea, insa exista si o limita ce nu poate fi trecuta. Iar PDL tocmai a demonstrat ca a trecut acea limita: nu poti guverna fara mandat popular si nu poti face schimbari politice in societati comerciale.