You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for September, 2009


Un articol care merita citit

Aici, din Moneyexpress.

O voce lucida, intr-o mare zarva politica.

O singura intrebare pentru dl. Patriciu

Profit de prezenta dlui. Patriciu in studioul hotnews.ro pentru a-l intreba un singur lucru: de ce mai sprijina inca PNL in conditiile in care PNL a marit cu 400.000 numarul functionarilor publici in 4 ani de guvernare si nu a reusit sa privatizeze mai nimic?

Traian BASESCU a castigat alegerile prezidentiale

Nu e un titlu de ziar, dar va fi la inceput de decembrie. Puteti considera ca suntem primii care au anuntat acest lucru.

Nu e o predictie. Nici nu citim viitorul. E, pur si simplu, consecinta unei miscari ce a avut loc ieri. Clasa politica s-a dovedit, pentru a cata oara, infantila. Seful ei a fost Crin Antonescu cu ale sale referiri la Marea Adunare Nationala. Marea speranta liberala a fost, din nou, depasit de miscarile din politica mare. Cea facuta la nivel de stat, nu doar sub aripa ocrotitoare a lui Victor Ciorbea sau Emil Constantinescu, la insignifiantul minister al tineretului.

O paranteza mai intai: prin 1994 sau 1995 am avut o seara de discutii intense cu un deputat taranist, plecat intre timp dintre noi. O fraza mi-a ramas intiparita in minte: “in politica, trebuie sa incerci sa aplici maximum din programul TAU politic, pe voturile adversarilor politici, care sunt majoritari in parlament”.

Acum la prezent. Traian Basescu a lansat o idee, parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari. Fara exceptie, inclusiv batranul bolsevic (ale carui instincte politice s-au tocit), politicienii au sarit ca arsi pentru a se opune. Ma intreb daca vreunul din ei a mai iesit in strada in ultimii ani, sa vada starea de spirit a electoratului.

Actualul sistem parlamentar este falimentar din punct de vedere practic. Ca sa treci o lege prin parlament trec luni de zile sau ani. Si atunci, cum isi indeplineste parlamentul principala menire, cea de LEGIUITOR?

Apoi, cum poti cere oamenilor simpli sa stranga cureaua, fara a da un exemplu de la cel mai inalt nivel?

Au iesit legi proaste din parlamentul bicameral. Alternativa preferabila este parlament unicameral PLUS controlul activ al presei si al societatii civile (cu toate tarele ei, presa din Romania a fost un opozant mai eficient al puterii decat opozitia politica in aproape toti anii de la Revolutie incoace). Mecanismul este oricum de preferat legiferarii prin ordonante de urgenta.

A facut Traian Basescu un gest genial ieri? Categoric nu. A facut o mutare, care a devenit geniala exclusiv datorita reactiei opozantilor. O reactie infantila, prosteasca si de Gica Contra.

Daca as fi fost in locul lui Crin Antonescu, as fi fost primul care as fi salutat decizia presedintelui. Mi-as fi declarat sustinerea fata de ea si as fi cerut simpatizantilor liberali sa merga la referendum si sa sustina propunerea. As fi mers prin tara in campanie si as fi facut din ea unul din primele puncte de discutie. In loc de asta, Crin a amintit de Marea Adunare Nationala, sperand ca cei dezamagiti de Basescu sa fie incantati instantaneu.

Traian Basescu e un vulpoi harsait. Dar nu e invincibil. Numai ca adversarii politici nu inteleg, nici in ceasul al 11-lea, ca in 2009 Basescu va fi schimbat nu de cineva care i se opune automat la orice idee, ci de cineva care vine cu un proiect mai bun. Crin Antonescu si-a dovedit limitele. Printul Radu s-a retras. Iar ceea ce propuneam in luna august nu are nici o sansa de a se indeplini.

Pregatiti-va de inca 5 ani cu Traian Basescu.

De ce nu vreau autostrazi de la statul roman

Ce au in comun Sidex, Petrom, Tractorul Brasov si alte mari firme (foste) de stat?

Cat timp au fost in administrarea statului, toate aceste firme au fost puternic capusate. Erau pe pierdere, aveau restante la bugetul statului. Erau adevarate gauri negre ale economiei.

In mod aproape miraculos, FARA investitii majore in tehnologie, Sidex si Petrom au devenit profitabile intr-un timp scurt. Cum? Prin eliminarea capuselor, reorganizarea fluxurilor de fabricatie, ajustarea numarului de personal. Nu prin retehnologizari scumpe. Altele (cum este Tractorul Brasov) nu au mai apucat sa fie privatizate si au falimentat. In sfarsit, a treia categorie (de genul CFR Marfa) se taraie de la o zi la alta, generand plati restante la bugete, furnizori, salariati.

Administrarea statului in economie a generat doar pierderi pentru contribuabil. Firmele statului au fost vaci de muls pentru firmele clientelei politice, care le-au capusat fara jena. Imediat ce au trecut in administrare privata, aceste firme au inceput sa respire.

De aceea NU VREAU AUTOSTRAZI DE LA STATUL ROMAN. pentru ca ele au devenit noua gaura neagra din economie. Desi nu sunt functionale, au devenit deja cele mai scumpe din lume. Nu vreau ca banii platiti de contribuabilul roman sa ajunga, in final, la firmele capusa ale clientelei politice. Da, banii contribuabilului roman: firma care strange cureaua sa plateasca forfetarul lui Pogea sau salariatul care are 2 joburi si ajunge la 11 noapte acasa sau pensionarul care plateste 19% TVA la litrul de lapte pe care il cumpara. Toti sunt jefuiti fara scrupule.

Alternativa e simpla: autostrazi private. Construite si administrate privat.

Romania este tara de tranzit. Exista cerere pentru tranzitarea ei, asa cum exista cerere pentru tranzitarea Ungariei sau a Austriei. Iar pentru romani, cine e dispus sa plateasca o va face. Cine nu, va folosi drumurile nationale.

Bucla se inchide in momentul in care statul va folosi banii alocati autostrazilor pentru intretinerea drumurilor nationale alternative (cum se intampla in Franta de pilda). Asta garanteaza un pret corect pentru utilizarea autostrazilor.

Eu nu am incredere in statul roman de azi. El a devenit vaca de muls a mafiei politice. De aceea, in calitate de contribuabil, ii cer statului sa abandoneze constructia directa de autostrazi si sa o concesioneze. Ca alegator, voi vota in consecinta.

Manageri de companii si nu numai: vom reveni la nivelul lui 2008 abia in 2013?

Criza ne-a adus cu picioarele pe pamant. Pe cine? Pe cei care in Estul European credeau ca vor avea rate de crestere mult superioare celor din Europa de Vest si ca in doar cativa ani ii prindem din urma.

In 2006 discutiile din targ aratau ca gata! de la 1 ianuarie 2007 Romania este in UE deci va fi la fel ca acolo. Ca e vorba de salarii de manageri, de preturi pe metru patrat la apartAmente in centrul Bucurestiului sau de pretul marfurilor din mall-uri, toti propovaduiau o convergenta perfecta la data magaica de 1 ianuarie 2007.

Desigur, era o euforie, o exuberanta a investitiilor si a castigurilor. Dintr-o data ni se cuvenea totul, casa noastra valora prea putin, salariul notru era prea mic. Totul urma sa creasca cu 20 – 30% pe an, fie ca e vorba de un salariu sau de piata bunurilor de consum. In acelasi timp inflatia sa ramana jos, caci trebuie sa intram in euro la un curs mic.

Criza a venit peste noi. Si ne-am dat seama ca, de fapt, euforia din 2006 / 2007 nu are o baza prea solida, ca mult visata convergenta europeana nu se implineste peste noapte, ci intr-un timp un pic mai lung. Am vazut ca avantajele competitive ale economiei au ramas costurile mai mici (inca) pe muncitor fata de media UE, faptul ca Romania este o tara cu 22 de milioane de consumatori si ca suntem mai mari decat vecinii nostri, ca avem ceva resurse naturale, ca suntem membri UE si ca avem o economie deschisa cu taxe (inca) mici. Cam acestea sunt avantajele.

Iar dezavantajele au devenit clare: birocratia s-a amplificat (un plus de 400.000 de angajati la stat in ultimii 5 ani), structura bugetara lasa de dorit cu singura salvare venind de la FMI, iar alte avantaje competitive nu avem si nici strategii concrete de revitalizare (de ex. turismul vrea sa fie revitalizat doar prin reclame la TV). Riscul cel mare este ca taxele vor creste semnificativ.

Cam acestea sunt premizele.

Ce fac managerii companiilor cand isi definitiveaza bugetul pe 2010 si isi fac planul pe urmatorii 3-5 ani si isi analizeaza piata pe care opereaza?

Primul lucru pe care il fac multi manageri este sa spuna ca 2010 va fi la fel ca 2009. O stagnare. Si, cu siguranta, pentru ca economia Romaniei are avantajele competitive de mai sus, mai ales faptul ca suntem o economie deschisa pe piata UE (cu 500 de milioane de consumatori), pietele isi vor reveni destul de rapid, dar nu prea rapid totusi. “Cu siguranta 2013 va fi la nivelul lui 2008” – cam asta este noul crez, mai ales al celor care au mizat pe cota de piata. Si, evident, continuarea: “dupa 2013 totul va fi mai mult decat roz, va creste totul cu vreo 15-20% pe an, trebuie sa mentinem costurile unde sunt pentru inca 3-4 ani, sa ne mentinem cota de piata pentru momentul cand piata isi va reveni si sa culegem roadele”. Adica actionarii sa accepte cote mici de profit sau pierderi pana in 2013 caci iata ce plan maret avem dupa aceea… Un fel de pica para malaiata….

Eu cred ca este o greseala ca managerii sa puna pe hartie un plan atat de simplist care sa ajunga pana in 2013 cu explicatia standard ca toti managerii din piata cred acelasi lucru. Pentru ca apoi sa ia o pauza de tigara caci, nu-i asa?, au obosit tot lucrand la planul asta pe urmatorii 5 ani.

Acum, catre sfarsitul crizei, cred ca este momentul ca managerii sa arate ca sunt mai buni decat managerii de la alte firme. Sa gandeasca lateral, sa fie creativi, sa gaseasca solutii unice unor noi probleme, sa gaseasca noi servicii, noi produse, noi competente pentru a fi cu un pas in fata competitorilor.

Avem insa un astfel de talent managerial in Romania? Chiar daca e platit, la ora actuala, la fel de bine ca in Vest?

De ce m-am suparat

Am scris zilele trecute singurul articol negativist din acesti doi ani jumate de cand Hotnews imi gazduieste, cu amabilitate, opiniile.

Pentru prima data in ultimii ani nu am o solutie (teoretica macar) pentru lipsa de etica, de profesionalism sau de valori din societatea romaneasca.

Modelul de comportament promovat la ora asta in presa noastra mogulista, inclusiv in gazeta condusa de dl. Tolontan, este aceea de analfabet care a dat spaga pentru a-si mari averea. An de an. Si asta vedem de 20 de ani. Este simplu sa ne ascundem in urma unor episoade de jurnalism exemplar cand, pe fond, averea, banii si smecheria sunt in prim plan.

Lucrez, ca si co-autorii acestui blog, in cu totul si cu totul alt domeniu decat al jurnalismului. Avem alte responsabilitati in viata de zi cu zi. Si, poate, nivelul de stres este de 20 ori mai mare decat al unui judecator care cere 65% spor de stres. Oare un intreprinzator cu 20 de angajati si unde firma este intre “a fi” sau “a nu fi” nu este cumva mai stresat decat un functionar care merge de la noua la cinci si se plange ca afara ploua? A avea responsabilitatea a 20 de familii nu e stresant? Nu merita si acesti oameni un spor de stres? Cat ar trebui sa fie? 65%? sau 1.300%?

M-am saturat sa vad cat ne chinuim sa facem bugete in firmele private cu control la sange al costurilor, fara cresteri de salarii si cu un numar egal sau mai mic de angajati doar pentru a vedea ca taxele vor creste… Pentru ce? Unde vor merge taxele? Catre plata unor datorii cauzate de gauri negre din domeniul de stat?

Si pentru ce? Ca sa vedem ca unii fura? Ca unii cer spaga pentru a-si face datoria sau – in propriile lor cuvinte – vocatia? Pentru ce? Sa vedem tot felul de rentieri?

Am vazut la ce a dus recesiunea din 1929. Sa speram ca de data asta va fi diferit. Dar de ce sa ne racim gura daca pe oamenii din sistem ii doare fix undeva? Daca jurnalisti scriu in functie de cat de mare e salariul? Pentru ce? Pentru ei comunismul, fascismul, dictatura sau democratia au aceeasi valoare. Ei scriu acum la Jurnalul National asa cum in 1989 scriau din Phenian din postura de “cercetatori stiintifici”. Daca se va intoarce dictatura ii vom vedea pe aceiasi indivizi scriind in acelasi Jurnal, sau vorbind la TVR, dandu-ne lectii. Acesti indivizi nu au nicio problema sa declare ca daca Romania ar fi ramas o dictatura, azi ei ar fi fost securisti. Lor nu le e rusine. Lor le e rusine daca nu-si bat joc de semenii lor.

Si cu toata experienta noastra, totusi suntem indiferenti. Ne este indiferent daca altii se joaca cu soarta noastra. Noi sa ne facem grataru’…. micu’, bericica. Sa fim si noi smecheri. Sau mini-smecheri. Iar altii fraieri. Ei sa munceasca si noi sa-i taxam. Sau sa-i incarceram si sa-i surghiunuim, in functie de regimul politic aflat la indemana.

Etica si profesionalism

Bani, bani si iar bani.

Avere si iar bani. Bonusuri si sporuri pentru orice minunatie…

Judecatori care judeca stramb si iau spaga. Medici care te consulta dupa ce consulta plicul. Directori de gradinite care iau spaga pentru a accepta un copil, da, un copil. Jurnalisti care produc stiri contra bani. Preoti care sunt mai corupti decat enoriasii. Chelneri care umfla nota de plata. Constructori care subtiaza formula la asfalt. Politisti. Politicieni. Functionari publici. Bancheri care ascund comisioanele de clienti.

Lista este lunga.

Incotro ne indreptam?

Ce valoare mai are etica? Dar profesionalismul?

Intotdeauna imi spun: avem o problema, trebuie sa aiba si o rezolvare. Si incerc sa-mi dau un raspuns. Insa la intrebarile de mai sus chiar nu vad solutia. Sa fie doar trecerea timpului? Sa mai vorbim peste 20 de ani? Sa fie radicalizarea societatii? Sa fie, Doamne fereste!, dictatura militara? Sa fie natalitatea scazuta si emigratia? Ce e de facut?

Companii. Cum sa faci bugetul pe 2010.

Majoritatea companiilor isi fac bugetul pe 2010 in aceasta perioada: septembrie – octombrie.

Si nu este usor.

Orice buget, in mod normal, trebuie sa porneasca de la vanzari.

Insa cum nu se stie nici macar cum se va termina anul curent, a face predictii pentru 2010 este destul de greu. In plus, firmele tind sa-si faca si bugete multianuale (pe 3 sau 5 ani) si, si in acest caz, previzionarea vanzarilor este foarte grea. Multe firme au intocmit (si chiar au aplicat) programe de reducere a costurilor in 2009. Aceste programe vor continua si in 2010, indiferent daca vanzarile isi vor reveni.

Exista si firme care, desi au facut programe de reduceri de cheltuieli, tot se afla intr-o situatie de pierdere. Aceste firme depind de actionari pentru finantare. In multe cazuri, actionarii vor decide inchiderea activitatii sau a fuzionarii cu alte firme. Insa si intr-un caz si in celalalt, firmele ce vor ramane in picioare vor fi mai puternice: cu cote de piata mai ridicate si cu o profitabilitate mai mare.

In acelasi timp, actionarii anumitor firme care desi se afla pe pierdere ar putea decide continuarea investitiilor, acest lucru este posibil in cazul in care cota de piata este semnificativa. La o adica se poate astepta 1 an – 2 pentru o selectie naturala sau se poate incerca majorarea preturilor de vanzare (prin sacrificarea cotei de piata).

Bugetul pe 2010, repet, nu este un lucru usor. Insa ma astept la o re-asezare a anumitor piete, la inchiderea unor activitati, la fuziuni. Ca atare, costurile isi vor continua tendinta de scadere, dar si Consiliul Concurentei va avea mai mult de lucru, inclusiv prin a asigura reguli de joc egale (si nu cum s-a intamplat in acest caz in care unii au fost amanati la plata TVA, in timp ce altii nu).


Taguri