Istoric: la inceputul anilor ’90, una din firmele romanesti a avut un succes extraordinar. Apoi a inceput sa se extinda, cumparand 4 fabrici de la stat. Firma privata nu s-a implicat prea mult in managementul fabricilor, numind consilii de administratie si lasand libertate directorilor.

Apoi, la inceput de 1997, principala materie prima s-a scumpit de 3 ori, in timp ce leul s-a devalorizat de 2 ori, exportul devenind nerentabil. In plus, piata interna s-a contractat brusc.

La contractia de cerere, fabricile au raspuns cu o reducere de personal – dar doar direct productiv. Personalul indirect si TESA au ramas aproximativ la acelasi nivel. Structura de costuri s-a modificat semnificativ.

Dupa 6 luni de discutii interminabile intre firma si conducerile fabricilor, concluzia directorilor de fabrica a fost unamina: “nu putem reduce personalul indirect si TESA, suntem pe structura minima si altfel nu ne descurcam. Avem nevoie de toti”.

Cineva a luat 4 foi de hartie, cu organigramele celor 4 fabrici. Si a inceput sa taie. Din birou, fara prea multe calcule. Apoi organigramele ajustate au devenit obligatorii pentru fabrici.

Reactia directorilor? Au inceput sa sune la conducerea firmei pentru a cere derogari. Raspunsul a fost invariabil NU. S-au descurcat? Ba bine ca nu.

Au renuntat la persoanele mai putin productive. Au comasat compartimente. Au renuntat la activitati inutile. Si au implementat, in urmatoarele 3 luni, mai multe module ale sistemului informatic decat o facusera in cei 2 ani precedenti. Nici unul din cei patru directori generali nu a demisionat cu motivatia ca nu mai poate derula activitatea.

Prezent: la sfarsit de 2008, economia romanesca a intrat in criza. O contractie a cerereii globale a dus la reducerea activitatii in sectorul privat. Ajustarea s-a facut fara mult tam-tam. Inevitabil, au scazut si veniturile bugetare. Dar numarul si structura de personal bugetar au ramas identici. “Avem nevoie de toti oamenii”. “Nu ne descurcam, ar trebui de fapt sa mai facem angajari”. Va suna cunoscut?

Iar, daca Basescu sau Boc anunta ca e necesara reducerea personalului bugetar, exact aceleasi persoane care deplang ca statul nu isi reduce personalul vin acum si tipa ca reducerea se face fara calcule. Interminabile evident.

Veniturile la buget au scazut si vor continua sa scada. Nu e nevoie de un milion de calcule pentru a reduce personalul bugetar. E nevoie doar de decizie. Da, de o decizie politica. Va avea Boc taria sa o adopte?

Si o continuare: povestea acelei companii are si o continuare. Dupa ce piata interna si-a revenit, iar la exporturi au fost gasiti alti clienti, fabricile nu au revenit la structura organizatorica de dinainte de criza. Cautarea solutiilor de crestere a productivitatii a continuat. Schimbarea a devenit un mod de viata. Similar, reducerea pesonalului bugetar va trebui continuata si dupa trecerea crizei. Dar asta e o alta discutie, despre libertate… si despre rolul statului… si despre asteptarile noastre de la stat… si despre asumarea propriului destin…