You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for July, 2009


Drobul de sare al legilor

Motto 1: Nimeni nu e mai presus de lege.

Motto 2: Guvernul sa aplice legea sau sa plece.

La crearea guvernului PDL-PSD, argumentul suprem adus de ambele partide si de dl presedinte a fost: “vrem sa creem o majoritate solida in parlament, pentru binele Romaniei”.

Cateva cazuri punctuale:

1. Prin legea 76/2002, se acorda unele subventii si scutiri pentru angajarea unor categorii (absolventi, someri peste 45 de ani etc). De la 1 ianuarie anul acesta, legea nu se aplica din lipsa de fonduri. Si atunci, ma intreb, de ce nu incepe ministerul muncii demersurile pentru a o abroga?

2. Ministerul justitiei taie sporurile magistratilor. Normal, acestia castiga in justitie. Nu era mai simplu ca guvernul sa renunte la aceste sporuri prin modificarea legii care le reglementa?
3. Ministrul turismului se plange la TV ca nu poate promova Romania pe Eurosport si CNN, din cauza unor prevederi din Ordonanta achizitiilor publice. Si atunci, nu e mai simplu de modificat ordonanta, decat de cautat portite pentru evitarea ei?

Orice lege se poate dovedi, la un moment dat, perimata. Sau poate a fost proasta de la inceput. Dar firul logic este abrogarea sau modificarea ei, nu incalcarea sau ignorarea. Mai ales cand ai o majoritate parlamentara de 70%, care nu numai ca poate modifica orice lege, dar poate mandata guvernul sa le modifice prin ordonante. Si atunci, de ce ne plangem de drobul de sare al legilor?

Sunt nenumarate alte legi, din domeniul salarizarii, care nu s-au aplicat nici o data. Si pentru care beneficiarii au obtinut castig in justitie. Aceasta este una din bombele puse la temelia bugetului si care sta sa explodeze.

Si iarasi imi amintesc ce revolutionar era dl Boc in a infiera guvernul Tariceanu… Cum, atunci era in opozitie? Da, asta schimba radical datele problemei…

UPDATE: Pentru punctul 2, Doc si Bascaliosul aduc niste argumente care arata ca problema nu este acolo unde credeam eu. Prin urmare, renunt la punctul 2 din postare, tocmai pentru a nu devia de la subiectul initial.

Un pic de teorie economica: investitiile publice

Scriam intr-un post anterior ca politicile statului trebuie sa fie anti-ciclice, reducand cheltuielile publice in perioadele de boom economic si marindu-le in perioadele de recesiune.

In perioadele de recesiune economica, teoria spune ca statul trebuie sa mareasca cheltuielile publice in vederea cresterii cererii globale, pentru compensarea scaderii cererii private. Guvernul Boc declara, de 6 luni, oricui are timp sa il asculte, ca va relansa investitiile in infrastructura, ca masura de crestere a cererii globale. Nu intentionez sa discut daca aceste investitii chiar s-au facut. Vreau sa pun in discutie un alt aspect: eficienta investitiilor.

La limita, se ne imaginam ca punem 10 miliarde de euro pe un ordin de plata, pe care ii viram unei firme private, iar la explicatie scriem “INVESTITII IN INFRASTRUCTURA”. De acesti bani, firma asfalteaza 100 de metri de ulita comunala la Glodeanu Silistea. Restul e profitul firmei. Se verifica ceea ce spune teoria economica? Pentru ca guvernul, nu-i asa, a investit 10 miliarde de euro in infrastructura. Exemplul pare absurd prin dimensiunile cifrelor, dar s-ar schimba ceva daca in loc de cei 100 de metri de ulita ar fi 100 de km de autostrada, la 100 milioane euro/km?

Mai intai, o istorioara: acum cateva luni, o firma care avea o cladire concesionata de la o primarie primeste o notificare de plata a impozitului pe cladiri, pentru o suma uriasa (de vreo 7 ori mai mare decat cea din anul precedent). Explicatia: cladirea nu a fost reevaluata, conform codului fiscal, in ultimii trei ani, prin urmare impozitul pe cladiri se calculeaza cu o cota de 10%, in locul celei de 1,5% (de unde si diferenta de 7 ori). Firma si primaria cad de acord sa se procedeze la reevaluarea cladirii, cu conditia ca firma sa plateasca valoarea studiului. Primaria pune conditia ca evaluatorul sa fie ales de ea. Primaria transmite cereri de oferta, anunta firma, moment in care are loc urmatorul dialog:
Primaria: avem 2 oferte, une de 2000 de lei, alta de 2500 de lei.
Firma: cat? E enorm… Am platit 400 de lei pentru o evaluare acum 2 luni.
Primaria: asta avem, iata ofertele si discutati dvs cu evaluatorul.

Firma se intalneste cu unul din cei doi evaluatori (cel cu 2000 de lei) si…
Firma: avem de reevaluat o cladire.
Evaluatorul: sigur, dureaza o zi.
Firma: cat costa?
Evaluatorul: 300 de lei, cu tva inclus.
Evaluatorul (vazand oferta transmisa primariei): vad ca aveti si raspunsul meu catre primarie.
Firma: da, dar de de e asa de mare diferenta?
Evaluatorul (ridicand din umeri): era pentru primarie

Ce vreau sa spun? Intentiile guvernului Boc pot fi cele mai onorabile din lume. Dar guvernul arunca banii pe fereastra. Vom constata, dupa inca cateva luni, ca Romania s-a indatorat cu cateva miliarde de euro, fara a realiza nimic. De fapt, NIMIC.

Sa va reamintesc ca avem cele mai scumpe autostrazi din lume? Da, sunt facute pentru STATUL ROMAN…

Serviciu clienti la restaurant

In urma cu cateva saptamani cand termometrele aratau temperaturi record pentru ultimii 3 ani, am facut o rezervare pentru 3 persoane la un restaurant pe malul râului, un local unde am mai servit masa si cu o alta ocazie si unde m-am simtit foarte bine.

Cu 90 de minute inainte de ora pentru care aveam rezervarea, am primit un telefon de la restaurant. Ma anuntau cu regret ca nu mai pot servi mancare gatita pentru ca frigiderele nu au mai facut fata caldurii si ca exista riscul ca alimentele sa fie alterate. M-au anuntat ca ma asteapta cu alta ocazie si, drept scuze – dar si pentru a se asigura ca voi veni – mi-au trimis acasa in plic un voucher de 45 de euro (exprimat aproximativ la cursul de schimb de azi).

Mi-am zis: da, asta este un serviciu pe care il apreciez.

PS. de maine dupa-amiaza intru in vacanta pentru 2 saptamani. Concediu placut si voua!

Pasarea Dodescu

In postul anterior ma declaram sceptic cu privire la capacitatea si vointa clasei politice, in intregimea ei, de a putea oferi o solutie pentru un viitor mai bun. Va intrebam pe voi daca ati vazut vreun om politic capabil sa gestioneze interesele alegatorilor sau orice alte interese decat ale sale si ale clicii pe care o reprezinta. Cu o singura exceptie, nu am primit nici un exemplu, semn ca nu eram singurul pesimist.

Postul de ieri, al lui Claudiu Minea, pare – atat prin continut cat si mai ales prin comentariile pe care le-a starnit – sa fi lovit o coarda sensibila. Mai toata lumea care a reactionat la el era de-acord ca aparatul guvernamental este disfunctional iar majoritatea functionarilor ineficienti si nedornici de a schimba aceasta stare. Emil ne vorbea de restrangerea statului, ca solutie imediata, mizand pe capacitatea reprezentantilor societatii civile provenind din sectorul privat de a asigura o functionare eficienta a structurilor statale.

Pentru a nuanta polarizarea budgetar/privat, si a mai adauga o trasatura la portretul robot al omului politic, eu cred ca e nevoie in primul rand de persoane integre. Si fac aceasta mentiune deoarece cred ca nu numai clasa politica actuala nu va lasa fraiele puterii in mana societatii civile… Cred ca si o parte a mediului privat se va opune acestui lucru, in speta acea parte a mediului privat care traieste simbiotic si-si impleteste existenta si interesele cu clasa politica actuala. Acea parte importanta, vezi majoritara, a mediului privat compusa din oameni de afaceri care s-au adaptat la regulile jocului si au redefinit notiunile de avantaj concurential, nisa protejata si bariera la intrare prin filtrele lipsei de transparenta, ale informatiei asimetrice, ale traficului de influenta, ale spagii sub orice forma, ale coruptiei, intr-un cuvant. Parafrazand putin, sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa-mi apar statului actual, ci pe cel care ar trebui sa reprezinte si interesele cetatenilor sai ce nu s-au organizat in corporatii…

Si ca sa fiu mai explicit cred ca ar trebui sa alegem doar pe-acei reprezentanti ai societatii civile, provenind din sectorul privat, care se ghideaza dupa juramantul celor de la Thunderbird School of Global Management: “Ma voi stradui sa actionez cu onestitate si integritate. Voi respecta drepturile si demnitatea tuturor oamenilor. Ma voi stradui sa creez prosperitate sustenabila la scara globala. Ma voi opune tuturor formelor de coruptie si exploatare. Voi fi responsabil pentru actiunile mele. Respectand principiile acestea, sper sa ma bucur de o reputatie onorabila si de o constiinta impacata.

Citind insa mai departele comentariile la postul lui Claudiu, mi-e teama ca ele surprind o stare de fapt: aceste disfunctionalitati n-ar fi posibile si acceptate daca sistemul de valori al majoritatii n-ar fi distorsionat, banii de furat s-au cam terminat, iar, de data asta, iarna s-ar putea sa fie ca vara. Fierbinte…

Mai trist insa m-am simtit citind acel comentariu al lui Joness (caruia ii dau dreptate), legat de faptul ca am ajuns sa platim taxe doar pentru: “... a ni se permite sa traim si sa muncim in tara in care ne-am nascut, sa locuim alaturi de familia si prietenii nostri si sa vorbim peste tot limba noastra natala.

Si dupa aceea mi-am dat seama ca o parte importanta din cei care comenteaza pe blog sunt romani ce traiesc si muncesc in strainatate, iar dezamagirea fata de situatia de fapt din tara ii impinge, din ce in ce mai mult, pe cei asemenea lor sa ia in considerare ipoteza emigrarii…

E posibil, oare, ca dupa 20 de ani de convietuire cu un sistem de valori diform, clasa de mijloc, educata, participativa, cu opinii proprii si animata de intentii onorabile sa impartaseasca soarta pasarii Dodo, devenind in curand o specie pe cale de disparitie in Romania?

Pentru ce va platim?

Cateva cazuri:
1. “Fabrica” de permise de la Arges
2. “Fabrica” de diplome de la Universitatea Spiru Haret
3. Clinica Sabyc
4. Voturile multiple de la europarlamentare

Angajatii statului roman nu descopera nici o data nimic (atunci cand nu sunt ei insisi autori ai activitatilor infractionale). Trebuie ca presa sa semnaleze cate o nenorocire, dupa care reactia oficiala este mai degraba de tipul “too big to fail”. Si atunci, pentru ce va platim?

Pentru ce exista serviciul intern al MAI? Pentru ce exista consiliul (sau cum se numeste) pentru acreditare? Pentru ce exista Ministerul Sanatatii? Pentru ce se dadea dl Nica mare cocos in ziua alegerilor (“in 2 saptamani, s-ar putea ca politia sa va bata la usa pentru ca ati votat de mai multe ori”)?

Apoi, cate alte grozavii se mai petrec in sistemul bugetar, pe care nu le-am descoperit inca?

Cat o sa va mai bateti joc de banii contribuabilului roman?

Programul de la casierie. Solutii la decizia Curtii Constitutionale.

Primele salarii pe care le-am primit in Romania au fost platite la casieria firmei. Pe 25 ale lunii, intre 9.00 si 12.00 era program pentru plata salariilor, unde faceam coada. Daca eram in delegatie, imi ridicam plicul mai tarziu. Ce faceam cu salariul? Imi plateam cateva facturi, imi pastram ceva bani ca sa am de cheltuiala, iar restul il puneam la banca.

Ulterior, prin toamna lui ’97, firma a incetat platile prin casierie si facea absolut toate platile prin transfer bancar in conturile angajatilor.

In felul asta s-a economisit munca casierei (care lucra part – time), s-a economist spatiul de 10 mp din birou, se desfiintase si seiful si nici nu se mai platea transportul banilor de la banca sau asigurarea banilor pe timpul transportului sau asigurarea seifului.

Totul devenise deci mai usor, mai elegant, atat pentru angajator, cat si pentru angajat.

Chiar si statul are de castigat caci este mai usor sa verifici taxele daca plata se face prin transfer bancar decat daca se face prin plic. Economia are de castigat caci bancile mai degraba acorda un credit unui cetatean care are o dovada bancara a castigurilor sale fata de un cetatean care vine cu o adeverinta de salariu.

La mai bine de 10 ani dupa ce firmele private isi facusera un obicei sa plateasca salariile in conturi bancare, iata ca si statul a facut definitiv acest pas. Insa multi angajati publici s-au opus si au castigat la Curtea Constitutionala.

Ceea ce acesti angajati isi doresc este sa aiba acces la bani fara sa plateasca comisioane bancare si sa nu depinda de existenta sau nu a unui bancomat. Curtea Constitutionala le-a dat dreptate.

Care sunt consecintele acestei decizii?

Practic, institutiile publice (in curand, si cele private?) vor trebui sa gaseasca si alte modalitati de plata. Asta va mari birocratia, dar si costurile.

Care ar fi solutiile? Si care ar fi avantajele / dezavantajele.

1. Plata salariilor se poate face si prin cecuri. Practic, in loc de transfer bancar, angajatul primeste un cec. Cheltuielile suplimentare ale institutiilor vor fi destul de mici, insa angajatul nu va avea niciun avantaj fata de transferul bancar.

2. Plata salariilor se face prin numerar, asta inseamna costuri suplimentare cu casieria (salariul angajatului / angajatei de la casierie, transportul si asigurarea banilor, asigurarea seifului, costul cu controalele asupra banilor, calculatorul casieriei, spatiul de birou folosit de casierie, etc).

3. Se poate include in contractele individuale de munca o clauza prin care angajatul lasa la latidunea anjatorului modul in care se va face plata salariului. In cazul in care angajatul doreste o alta modalitate de plata, angajatul trebuie sa plateasca un comision (de ex. comision pentru cheltuieli cu casieria).

4. Statul poate organiza o licitatie cu bancile prin care se angajeaza sa verse milioane de salarii lunare in schimbul unui serviciu de extragere de la bancomat cu comision zero si o a doua conditie: de prezenta a bancomatelor in toate localitatile Romaniei. Ca banca, sa-ti vina o astfel de pleasca in ceea ce priveste transferuri uriase si contante de bani, precum si acces la milioane de clienti, cred ca este o afacere destul de buna. Iar daca bancile private nu inteleg acest avantaj, cu siguranta ca CEC-ul (prin reprezentantii statului in Consiliul de Administratie) il poate intelege.

Partidul Comunist Italian este al naibii de capitalist

Cine si-ar fi inchipuit? Criza bate ideologia!

Vineri am rasfoit Corriere della Sera si am dat peste acest articol in care se spune ca Partidul Comunist Italian (PRC) va concedia 75 din cei 125 de angajati ai sai. Motivul nu este criza economica mondiala actuala ci o criza a acestui partid. Astfel, pentru ca nu a avut rezultate bune la ultimele alegeri europene, veniturile partidului au scazut considerabil. Ca atare, trebuie sa reduca din personal.

Datorita tipului de contract de munca pentru angajatii partidelor politice, este extrem de usor (o raritate in Italia) sa dai oameni afara. Cei 75 vor fi dati afara pana la sfaristul lunii. In plus, desi angajatii revendica plati compensatorii de 20.000 de euro per angajat, PRC va putea sa scape doar cu 1.500 de euro / disponibilizat.

Iata ca atunci cand este vorba sa conduci o organizatie, indiferent daca este vorba de o intreprindere lovita de criza, de un buget de stat care nu mai poate genera taxe sau de un partid politic lovit de o criza de fonduri, solutiile sunt similare.

Cand este vorba de management, ideologia trebuie sa taca. Cam asta este mesajul Partidului Comunist Italian. Este o lectie pentru toti.

Falsele probleme ale învăţământului (universitar) românesc

Mai bine de un deceniu, pe nimeni nu a deranjat patronajul pe care unele dintre personaje politice de prim plan l-au acordat Fundaţiei Universitare „România de Mâine”. Instituţia a eliberat diplome universitare „fără acoperire” dar „în deplină legalitate”. În acelaşi timp, a devenit un angajator respectabil şi un veritabil model de business. Dar nu asta e problema!

Absolvenţii universităţilor publice deplâng slaba pregătire a celor „din privat” sau precaritatea formării lor. Unii dintre cei de la universităţile particulare se plâng că sunt victime ale discriminării. Piaţa este însă cea care decide iar angajatorii sunt categorici: „Toţi sunt slab pregătiţi!” Dar nici asta nu e problema…

Dacă te prinde, îţi las plăcerea comparaţiilor la nivel de curriculum, al evaluării şi examinării studenţilor sau în ce priveşte managementul. Sau „sistemul”, sau funcţionarii, sau mediul academic… Şi nici asta nu e problema!

Frapează lipsa discuţiei pe chestiunile de fond. Prima ar fi amploarea studiilor în instituţiile private şi inflaţia unor astfel de furnizori de servicii. Ce anume „vând” universităţile astfel au devenit întreprinderi atât de profitabile? De ce „clienţi” cu performanţe şcolare altminteri serioase au optat din start pentru o universitate privată în condiţiile în care învăţământul public oferă toate răspunsurile necesare dezvoltării lor (sic!)? Şi cum a produs liberalizarea sistemului asemenea efecte sociale corozive?

Pentru că (de fapt) asta e buba iar doamna ministru şi rector o ştie foarte bine: de ce bugetul de stat trebuie să susţină specializări neatractive şi neprofitabile sau instituţii falimentare?! Dar e mai uşor să scoţi ochii concurenţei şi să-i iei la socoteală pe competitorii într-o luptă inegală. O cursă în care unul dintre participanţi e şi arbitru, şi organizator, şi promotor. Şi, fireşte, spectator…

Statul român? Ha… Era şi el undeva în zonă, asistând la proliferarea programelor educaţionale fistichii, a evaluărilor instituţionale sau academice aiuritoare şi la emiterea grămezilor de patalamale. Dar în loc ca atunci să se ia de guler cu furnizorii de formare (pe care tot instituţiile statului le-au validat), (prin reprezentanţii săi) se războieşte acum cu absolvenţi sau candidaţii pe care-i elimină din examene, de exemplu

Există cineva care să conteste nevoia de ordine, de reguli şi de principii asumate, respectate şi funcţionale? Dar oricât de pozitivi am fi, soluţia vine tot de la partid, la pachet cu termene şi condiţii. Şi (cum altfel?!) e tot una politică. Politicile educaţionale şi standardele de calitate pot să mai aştepte!

(Detalii aici, aici şi aici)

Statul de drept trimis un pic la plimbare

Un link pentru inceput: Concursul pentru titularizare: candidatii care absolvit Spiru Haret Deva fost scosi din examen

Faptele, pe scurt: ministrul educatiei, Ecaterina Andronescu (“Cati” pentru girantul “care este”, Abramburica pentru cunoscatori), aflata in razboi cu Universitatea Spiru Haret, decide ca absolventii de Spiru Haret nu pot participa la examenul de titularizare in invatamant. Prin urmare, candidatii respectivi sunt scosi din salile de examen. Pur si simplu.

Abramburica a hotarat, cu de la sine putere, ca diplomele respective nu sunt valabile. Nici nu e de mirare: in Romania, justitia stabileste nivelul salariilor, parlamentul devine instanta de judecata, guvernul da legi. Ca tot romanul, priceput la toate, doamna ministru este intaiul jurist-judecator al tarii. Cu facultate absolvita la Partid.

Evident ca Abramburica nu merge pana la capat: scoaterea din sistemul de educatie a tuturor absolventilor de Spiru Haret. Ce a fost, a fost. Abramburica este “principiala”, dar nu toata ziua.

Statul de drept a fost un pic violat de Abramburica. Iar vigilentii aparatori ai statului de drept erau (tot un pic) ocupati: Dl Boc ascutea coasa pentru o noua demonstratie de virtuozitate, iar Dl Basescu (vanatorul de ministri liberali ilegalisti) isi pregatea munitia pentru a-si etala calitatile de piroman la Tusnad. Statul de drept poate sa mai astepte.

Asteptam cu interes solutia de la CEDO si marimea despagubirilor pe care statul roman le va plati. Ca de suportat, le vei suporta tot tu, nea contribuabilul…

Cum se pot impaca TVR-ul, mogulii media si bugetul de stat

Acest articol propune o solutie simpla si in beneficiul contribuabililor prin care se impaca problema unei gauri negre precum TVR-ul cu nevoia de bani a mogulilor media si cu controlul cheltuielilor publice.

Date de lucru:

1. TVR (dar putem adauga linistit si SRR) a inghitit in 2008, conform raportului de activitate al TVR, nu mai putin de 469 de milioane de lei (adica 120 de milioane de euro la cursul de la sfarsitul anului trecut) din bani publici. Prin lansarea unor noi posturi, probabil ca suma alocata de la buget va fi cu 10-20% mai mare in 2009 fata de 2008.

2. Cota de piata a TVR a scazut constant, acum se afla pe locul 3 dupa grupul CME (Pro-TV, Acasa, etc) si grupul Intact (Antena 1, 2, 3). In plus, conform aceluiasi raport de activitate, TVR recunoaste ca, desi are peste 3.000 de angajati, a achizitionat productii romanesti scumpe de la alte firme.

3. Romania va trece in curand la digitalizare, ceea ce inseamna ca avantajul TVR de a acoperi 100% din suprafata tarii va disparea. Deja, cum spuneam mai sus, este pe locul 3 ca audienta in Romania

4. Desi TVR a primit 120 de miloane de euro de la bugetul de stat, totusi ministere precum cel al Turismului sau cel al Tineretului platesc alte sume importante de bani catre televiziuni private pentru promovarea unor obiective de guvernare. Aceste activitati de promovare sunt insa puse sub semnul intrebarii.

5. TVR nu a convins in acesti ultimi 20 de ani ca informeaza in mod corect sau ca isi indeplineste obiectivele. Problemele recente din directia de stiri de la TVR reprezinta o dovada in plus.

Probleme.

1. Daca statul deja aloca 120 de milioane de euro pe an pentru obiective de informare si culturalizare, etc a populatiei, de ce sa mearga aceste sume la o televiziune ce este pe locul 3?

2. De ce nu se pot centraliza necesitatile de informare de la diferite ministere si incluse in suma de 120 de milioane de mai sus?

Solutii

Obiectivul statului – la ora actuala prin intermediul TVR – este sa informeze populatia, dar si sa ii ofere o serie de programe precum Festivaluri de muzica, competitii sportive, sau emisiuni culturale sau in limbile minoritatilor nationale.

Cred ca este mai eficient ca statul, in loc sa finanteze o institutie cu 3.000 de angajati neproductivi, ar trebui sa subventioneze – in urma unui plan aprobat in parlament si cu colaborarea guvernului – tocmai aceste tranmisiuni, aceste programe. Planul va putea fi urmarit, in conditii de transparenta maxima de un departament de 20-25 de angajati in subordinea unei institutii existente (de ex. CNA) sau prin crearea unei noi institutii independente.

De ex. Festivalul Enescu: el poate fi organizat de Ministerul Culturii, sau de catre Primaria Bucuresti, iar din taxa TV se poate subventiona productia a 20 de ore de transmisii (si de obligatia difuzarii pe un post cu acoperire nationala). La fel, pot fi subventionate productiile de emisiuni in limbile si in comunitatile minoritatilor nationale. Daca Ministerul Turismului are proiect de promovare a Deltei Dunarii, se poate aloca o suma de bani pentru productia si difuzarea unui spot TV, asa cum fac firme precum Coca Cola sau Unilever. In acest fel, nu trebuie sa se mai ocupe dna. Ridzi de strategia de comunicare din ministerul pe care l-a condus.

In acelasi timp TVR-ul poate fi privatizat (impreuna sau separat de cladirile pe care le ocupa). Iar in conditiile de privatizare se poate cere alocarea unui spatiu de 100 de ore pe an pentru transmisia anumitor programe, de exemplu, inclusiv a 20 de ore din Festivalul George Enescu.

Barack Obama si Vestul au uitat de valori. O bila alba pentru Emil Constantinescu.

Scrisoarea celor 22 de personalitati din Europa Centrala si de Est cere noului presedinte american, Barack Obama, precum si Vestului in sens larg, o politica mai ferma in ceea ce priveste Rusia, o politica “bazata pe valori”.

Din pacate, asa cum spuneam si aici, interesul Americii este altul fata de Rusia la ora actuala, un interes bazat pe un asa numit “pragmatism” sau “realism”. Valorile pentru care a luptat si a fost arestat fostul presedinte al Cehiei, Vaclav Havel, ei bine, aceste valori au fost aruncate la cos.

La sfarsitul zilei de ieri am dat pe posturile Euronews, BBC World si CNN sa vad cum reflecta stirea. Am cautat s pe site-urile acestor televiziuni precum si pe site-ul Financial Times ceva care sa aminteasca de scrisoarea celor 22. Nu am vazut si nu am citit nimic.

Anul acesta se implinesc 20 de ani de la caderea comunismului in Europa Centrala si de Est. Aniversarea va fi transmisa pe larg de CNN, evident cu celebrele imagini ale daramarii zidului Berlinului. Probabil Barack Obama va aprinde o lumanare. Probabil tinerii din Romania si din alte tari din aceasta parte a lumii se vor bucura de libertatea castigata si se vor uita la alte programe la TV.

In ce situatie ne aflam azi in Estul nostru apropiat si in zona Marii Negre? Ucraina nu este lasata sa-si urmeze aspiratiile europene. In Republica Moldova si Georgia, trupele rusesti raman un pericol. Armenia, sustinuta cu baze rusesti, ocupa o sesime din Azerbaidjan. In Cecenia au murit in ultimii 20 de ani peste 200.000 de oameni fara ca cineva sa fie tras la raspundere. Iar cei care incearca sa afle adevarul acelei tragedii sunt redusi definitiv la tacere. Asa s-a intamplat cu Alexandr Litvinenko (cetatean UE asasinat intr-o tara membra UE), asa s-a intamplat cu Anna Politkvoskaia si asa s-a intamplat recent cu Natalia Estemirova. Reactia SUA? Un comunicat anemic. Reactia unor tineri ziaristi romani la aparitia lui Putin in aprilie 2008 la Bucuresti? Exaltare fata de puterea liderului rus. Reactia multor romani fata de puterea aceluiasi lider rus? Aprobare, cu regret ca nu avem si noi in Romania asa ceva. Tin sa le reamintesc acestor compatrioti ca, recent, un ministru roman banuit de coruptie a fost dat jos in urma unei investigatii jurnalistice.

Daca America si Vestul uita, ma bucur sa vad ca liderii din Europa recent eliberata nu au uitat. Si nu au uitat de lipsa de libertati din cei 45 de ani de comunism cand 3 generatii au avut de suferit. Nu, nu trebuie sa uitam. Si cum altii ne-au ajutat sa scapam in 1989 de dictaturile impuse de la Moscova, avem si noi datoria sa-i ajutam pe cei care inca nu se bucura de libertatile de care acum noi ne bucuram. Dorinta de democratizare a vecinilor nostri de la Est trebuie sprijinita. Cu fermitate.

Felicitari lui Emil Constantinescu, fost presedinte al Romaniei, ca si-a pus semnatura pe document. Este singurul fost lider politic roman printre cei 22. Faptul ca Ion Iliescu nu este printre semnatari cred ca spune multe.

Exista si coruptie de la privat la privat. Cum poti scadea riscurile.

Coruptia institutiilor de stat tine prima pagina a ziarelor. Si este foarte bine ca este asa.

Insa si firmele private sunt expuse coruptiei. Cu cat firma este mai mare si controalele interne mai slabe, cu atat posibilitatea coruptiei exista: cei de la achizitii pot fi corupti de catre furnizori iar cei de la vanzari ii pot corupe pe cei de la achizitii de la clienti. De asemenea, angajatii pot fura din activele societatii sau le pot utiliza in scopuri personale.

Firmele se pot apara printr-o serie de masuri: un cod de bune practici care sa fie insusit de catre angajati, controale interne (prin departamentul financiar si de control intern) sau externe (audit extern) precum si prin urmarirea stricta a unor politici interne: incepand de la politica de angajare (nu angajezi pe postul de casier pe cineva care a facut inchisoare pentru furt sau nu angajezi rude / prieteni in departamentul pe care il conduci) si pana la politici un pic mai complicate precum aceea ce de a fi tot timpul cel putin doi angajati prezenti la negocierile cu furnizori cheie.

Daca astfel de coduri de bune practici si de politici sunt comunicate angajatilor si insusite de acestia, riscurile de coruptie si de alte tipuri de frauda scad. Iar atunci cand si ceilalti parteneri de afaceri, fie ca e vorba de clienti sau furnizori au aceeasi abordare fata de afaceri riscurile scad si mai mult. Astfel, este in interesul oricarei firme sa aiba o cultura puternica, partenerii de afaceri o sa aprecieze.

Cultura unei firme este data de comportamentul angajatilor ei, de la directori si pana la portari. Cu cat cultura unei firme este mai puternica, cu atat firma (dar si economia si societatea in general) are de castigat.

Cum este cultura in firma la care lucrati / o conduceti? Credeti ca valorile firmei coincid de multe ori cu valorile angajatilor? Iar daca firma este onesta si angajatii tind sa fie onesti si invers? Iar daca angajatii au aceleasi valori si in afara firmei sunteti de acord ca societatea nu are decat de castigat?


Taguri