In postul anterior ma declaram sceptic cu privire la capacitatea si vointa clasei politice, in intregimea ei, de a putea oferi o solutie pentru un viitor mai bun. Va intrebam pe voi daca ati vazut vreun om politic capabil sa gestioneze interesele alegatorilor sau orice alte interese decat ale sale si ale clicii pe care o reprezinta. Cu o singura exceptie, nu am primit nici un exemplu, semn ca nu eram singurul pesimist.

Postul de ieri, al lui Claudiu Minea, pare – atat prin continut cat si mai ales prin comentariile pe care le-a starnit – sa fi lovit o coarda sensibila. Mai toata lumea care a reactionat la el era de-acord ca aparatul guvernamental este disfunctional iar majoritatea functionarilor ineficienti si nedornici de a schimba aceasta stare. Emil ne vorbea de restrangerea statului, ca solutie imediata, mizand pe capacitatea reprezentantilor societatii civile provenind din sectorul privat de a asigura o functionare eficienta a structurilor statale.

Pentru a nuanta polarizarea budgetar/privat, si a mai adauga o trasatura la portretul robot al omului politic, eu cred ca e nevoie in primul rand de persoane integre. Si fac aceasta mentiune deoarece cred ca nu numai clasa politica actuala nu va lasa fraiele puterii in mana societatii civile… Cred ca si o parte a mediului privat se va opune acestui lucru, in speta acea parte a mediului privat care traieste simbiotic si-si impleteste existenta si interesele cu clasa politica actuala. Acea parte importanta, vezi majoritara, a mediului privat compusa din oameni de afaceri care s-au adaptat la regulile jocului si au redefinit notiunile de avantaj concurential, nisa protejata si bariera la intrare prin filtrele lipsei de transparenta, ale informatiei asimetrice, ale traficului de influenta, ale spagii sub orice forma, ale coruptiei, intr-un cuvant. Parafrazand putin, sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa-mi apar statului actual, ci pe cel care ar trebui sa reprezinte si interesele cetatenilor sai ce nu s-au organizat in corporatii…

Si ca sa fiu mai explicit cred ca ar trebui sa alegem doar pe-acei reprezentanti ai societatii civile, provenind din sectorul privat, care se ghideaza dupa juramantul celor de la Thunderbird School of Global Management: “Ma voi stradui sa actionez cu onestitate si integritate. Voi respecta drepturile si demnitatea tuturor oamenilor. Ma voi stradui sa creez prosperitate sustenabila la scara globala. Ma voi opune tuturor formelor de coruptie si exploatare. Voi fi responsabil pentru actiunile mele. Respectand principiile acestea, sper sa ma bucur de o reputatie onorabila si de o constiinta impacata.”

Citind insa mai departele comentariile la postul lui Claudiu, mi-e teama ca ele surprind o stare de fapt: aceste disfunctionalitati n-ar fi posibile si acceptate daca sistemul de valori al majoritatii n-ar fi distorsionat, banii de furat s-au cam terminat, iar, de data asta, iarna s-ar putea sa fie ca vara. Fierbinte…

Mai trist insa m-am simtit citind acel comentariu al lui Joness (caruia ii dau dreptate), legat de faptul ca am ajuns sa platim taxe doar pentru: “... a ni se permite sa traim si sa muncim in tara in care ne-am nascut, sa locuim alaturi de familia si prietenii nostri si sa vorbim peste tot limba noastra natala.”

Si dupa aceea mi-am dat seama ca o parte importanta din cei care comenteaza pe blog sunt romani ce traiesc si muncesc in strainatate, iar dezamagirea fata de situatia de fapt din tara ii impinge, din ce in ce mai mult, pe cei asemenea lor sa ia in considerare ipoteza emigrarii…

E posibil, oare, ca dupa 20 de ani de convietuire cu un sistem de valori diform, clasa de mijloc, educata, participativa, cu opinii proprii si animata de intentii onorabile sa impartaseasca soarta pasarii Dodo, devenind in curand o specie pe cale de disparitie in Romania?

Cateva cazuri:
1. “Fabrica” de permise de la Arges
2. “Fabrica” de diplome de la Universitatea Spiru Haret
3. Clinica Sabyc
4. Voturile multiple de la europarlamentare

Angajatii statului roman nu descopera nici o data nimic (atunci cand nu sunt ei insisi autori ai activitatilor infractionale). Trebuie ca presa sa semnaleze cate o nenorocire, dupa care reactia oficiala este mai degraba de tipul “too big to fail”. Si atunci, pentru ce va platim?

Pentru ce exista serviciul intern al MAI? Pentru ce exista consiliul (sau cum se numeste) pentru acreditare? Pentru ce exista Ministerul Sanatatii? Pentru ce se dadea dl Nica mare cocos in ziua alegerilor (“in 2 saptamani, s-ar putea ca politia sa va bata la usa pentru ca ati votat de mai multe ori”)?

Apoi, cate alte grozavii se mai petrec in sistemul bugetar, pe care nu le-am descoperit inca?

Cat o sa va mai bateti joc de banii contribuabilului roman?