You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for May, 2009


Gaura neagra numita AVAS. 2.

Obiectivul principal al acestui blog este acela de a promova ideile de buna guvernare. Iar AVAS s-a aflat mai mereu printre clientii acestui blog.

Iata ca AVAS loveste din nou, confirmandu-si renumele de gaura neagra.

AVAS este prescurtarea de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, adica acea mega-structura guvernamentala care se ocupa de vreo 10 ani sa vanda anumite active ale statului.

De 10 ani incearca tot felul de proiecte, de restructurari, de analize, angajeaza consultanti, mai se uita pe fereastra, mai vine un boom economic, se mai uita o data, vine si criza. Ca atare, AVAS cere 180 de milioane de euro (pentru 2 ani) pentru ca activele pe care nu reusit sa le vanda timp de 10 ani sa mai aiba o sansa.

Singurul motiv pentru care AVAS exista este unul politic: posturi politice in consilii de administratie si voturi. Cati ani vom mai avea aceasta gaura neagra? Inca 10?

Imperii: stare de spirit si lideri

Imperiile se construiesc pe sinergia a trei factori: stare de spirit, oameni si lideri. “Imperiul” serii este CF Barcelona: spiritul catalan, oamenii (jucatorii) si liderii (Guardiola, Messi). Cand toate cele 3 elemente se unesc, orice obstacol poate fi trecut. Chiar si cand totul pare pierdut, norocul isi face aparitia. Rezultatul? Liga Campionilor, campionatul, Cupa Spaniei. Sportul ne ajuta sa disecam succesul si sa creem conditiile pentru multiplicarea sa.

Ziua de maine va aduce caderea, cauzata nu de factori externi, ci exclusiv de slabiciunile conducatorilor. De seara in care Guardiola isi pierde inspiratia, iar lui Messi nu ii iese nimic. Imperiul se prabuseste.

Dar morala e alta. Spiritul nu se pierde. El mentine vie flacara, astfel incat, poimaine, alti oameni si alti lideri vor putea recladi Imperiul.

In mod brutal, e diferenta dintre succesul replicat al Barcelonei si succesul unic al Stelei. Si poate explicatia (poate nedreapta si poate simplificatoare) pentru care Romania se afla acolo unde se afla.

Spre deosebire de oameni si lideri, spiritul nu se poate cumpara. El se poate eventual construi, prin dedicatie pe termen lung. E imposibil de spus ca ne va lipsi mereu, dar e la fel de improbabil de afirmat ca vom reusi sa il construim vreodata.

Haos in politica energetica. Adriean Videanu trebuie sa-si dea demisia.

Au trecut 6 luni de cand dl. Videanu a depus juramantul ca Ministru al Economiei si deja a lasat aceeasi impresie pe care a lasat-o bucurestenilor la 6 luni dupa ce a fost ales primarul capitalei: domnia sa nu este in stare sa gestioneze.

Iata faptele domniei sale care ma fac sa cred ca nu este omul potrivit la locul potrivit:

1. Nu are inca o politica energetica coerenta, desi exista deja din 2007 un document in acest sens ce a fost in dezbatare publica. Dl. Videanu anunta non-stop tot felul de viitoare si ipotetice initiative energetice fara a pune in dezbatere publica strategia domniei sale si schimbarile celei aflate prezent in vigoare.

2. Este nehotarat in ceea ce priveste Compania Energetica Nationala

3. L-a numit (ulterior schimbat) pe Ionel Mantog la complexul energetic Rovinari

4. Intentioneaza sa steaga datorii de 1,5 miliarde de euro la 3 mamuti energetici fara a avea un plan economic de redresare si fara a convinge ca acesti mamuti nu vor inceta sa fie ceea ce au fost in ultimii 20 de ani: gauri negre finantate de catre contribuabili, gauri negre utilizate in scopuri politice.

5. L-a convins pe premierul Boc sa anunte ca Romania va subventiona pretul la gaz pentru 4-5 luni (pentru ca asta este traducerea faptului ca se va asigura doar gaz romanesc si nu din import). De ce nu subventioneaza si pretul benzinei?

Gazul, petrolul, resursele in general, au un pret international iar consumatorul nu are decat sa-l plateasca. Daca nu este in stare, sa reduca din alte costuri sau sa-i eficientizeze procesele de productie. Daca vrem o economie sanatoasa, este bine ca firmele, consumatorii finali, etc sa caute tot timpul solutii mai avantajoase, care sa consume mai putina energie. Pomana statului nu va duce decat ca aceasta pomana sa fie ceruta si in viitor.

Cum se impaca subventia la gaz cu stergerea datoriilor de 1,5 miliarde de care vorbeam mai sus? Pot deveni acele firme profitanbile in conditiile de concurenta neloiala de la gaz (de ex. pentru producerea de energie electrica)? Care este impactul asupra mediului si asupra conservarii resurselor?

Politica energerica romaneasca este in haos deplin. A venit vremea ca cineva sa raspunda pentru asta. Dl. Videanu trebuie sa-si prezinte demisia.

Fotida suntem noi

In orasul in care dl Nastase si-a obtinut mandatul de deputat (Mizil) exista cu ani in urma un personaj pitoresc: Fotida. Fotida era un cersator, un pic nebun, dar nevinovat. De fiecare data cand te intalnea, te aborda cu aceeasi intrebare: “dai ceva?”. Fie ca ii dadeai sau nu, reactia sa era invariabil aceeasi, un zambet. Doar copii (foarte bine “educati”) il mai suparau.

Mi-am reamintit ieri de Fotida, in timp ce am luat la rand chioscurile de ziare pentru a cumpara pustiului meu primul numar dintr-o colectie de carti pentru copii, editate de Adevarul (colectie careia i s-a facut o publicitate aproape desantata toata saptamana precedenta). Primul numar din aceasta colectie a fost gratuit. Inutil de spus ca, in fapt, produsul nu a existat ieri pe piata. Pur si simplu. As fi platit oricat pe el… nici o sansa.

Si mi-am adus apoi aminte de faimoasele noastre campanii electorale, in care micul si berea (gratuite, evident) bat prin KO orice principiu. Filozofia lui “dai ceva?” nu este monopolul lui Fotida. Este filozofia noastra nationala. “Dai ceva?”. “Mie ce-mi iese?”. E mica ciupeala care ucide orice potentiala constructie pe termen lung.

Ar trebui sa incetam sa ne aratam indignati de calitatea clasei politice din Romania. Noi le-am cerut sa “ne dea ceva” si ei s-au adaptat perfect la cerintele “clientilor”. La limita, un mic pentru un vot. Principii si valori de viata? Poate alta data…

Nu stiu daca adevaratul Fotida mai traieste sau nu. Dar nu conteaza, filozofia sa e mai vie ca niciodata. Fotida suntem noi.

In apararea ideii programului “Prima casa”

Programul “Prima Casa” anuntat de guvern – prin care garanteaza 60.000 de euro pentru credite ipotecare – a starnit multe valuri in presa romaneasca.

Punctele slabe

Guvernul Boc ne-a obisnuit deja prin deciziile haotice si prin limbajul populist – stangaci. De aceea, modul total neclar si incompetent prin care acest program a fost anuntat / comunicat, precum si numeroasele intrebari care au ramas fara raspuns, nu ma surprinde.

Insa ideea in sine nu este rea

Piata imobiliara la ora actuala este in cadere libera, numarul tranzactiilor, precum si preturile pe aceasta piata au scazut semnificativ in ultimele 6 – 12 luni (este adevarat, de la un nivel nesustenabil). Asa cum cresterea din 2007 – 2008 trebuia temperata, la fel si caderea libera trebuie si ea controlata.

Socurile nu fac bine economiei, nici intr-un sens, nici in celalalt.

Desigur, trebuie sa vina un laureat al premiului Nobel in economie (Stiglitz) in Romania pentru a ne da seama ca iarna nu-i ca vara si ca ar fi fost bine daca l-am fi citit pe La Fontaine, cu furnica lui cu tot.

Masura aceasta de garantare este o masura anticiclica si este bine-venita. Daca economia isi revine, ea va fi modificata sau anulata (sper). Daca economia nu isi revine, alte masuri anticiclice vor fi necesare.

Dl. Boc estimeaza ca prin acest program va creste creditarea cu 1 miliard de euro. Acesti bani vor iesi din sistemul bancar si se vor intoarce tot acolo, caci ma indoiesc ca vanzatorii vor tine 60.000 de euro la ciorap. Incet-incet, vanzatorii vor consuma / investi din acesti bani, dand de lucru altora, iar banii tot in sistemul bancar se vor intoarce, dupa ce s-au plimbat prin economia reala.

Cat costa? Guvernul aloca doar 80 de milioane de euro, deci costul maxim pentru contribuabil este de 80 de milioane de euro, sau sub 0.1% din PIB, insa prin repornirea unor rotite ale economiei, aceasta suma s-ar putea sa fie acoperita prin cresterea veniturilor din diferite impozite, increderea in economia romaneasca sa creasca, iar increderea atrage investitii, etc.

Se poate lua doar o garsoniera sau un aprtament mic intr-un bloc vechi? La preturile actuale, da. Dar sa nu uitam ca tocmai asta este numele programului: “Prima casa”. Unde scrie ca prima casa trebuie sa fie o vila de 300 de metri cu piscina si cu 1000 de metri de gradina? Personal, cred ca un astfel de program de garantare este mai bun decat programele tip ANL.

Pe aceeasi tema:

Greierele si furnica

Analiza in ZF

O deceptie pe aceeasi tema:

Un articol in EvZ de Rodica Culcer

Guvernarea: plusuri si minusuri de primavara

Directia economica a Romaniei este asa de haotica iar fiscalitatea atat de impredictibila, incat este greu sa-ti dai seama la ce se va intampla maine sau saptamana viitoare.

Nu imi ramane decat sa fac un inventar de plusuri si de minusuri (poate chiar o sa creez in indicator in acest sens? 🙂 ) din ultima perioada.

Alergia la proprietate:

1. Nu este un secret ca cele doua partide ale coalitiei actuale, PSD si PDL, au o reactie adevrsa atunci cand aud de proprietate. In acest sens, sper ca intentia actualului ministru al Comunicatiilor, Gabriel Sandu, de a transfera 25% din actiunile de la Posta Romana detinute de Fondul Proprietatea inapoi la minister sa nu se indeplineasca. Explicatia ministrului: sa implementeze strategia consultantulu…. pai strategia asta se tot implementeaza de vreo 20 de ani, iar acum vrem sa nationalizam din nou? Oare ce parere au proprietarii de actiuni (sau de drepturi la actiuni) de o astfel de decizie guvernamentala care se joaca cu proprietatea lor? Au fost ei consultati? Si daca nu vor sa vanda?

2. Pe de alta parte, guvernul a anuntat vanzarea mai rapida a caselor ANL. Asta este un lucru bun, desi imi este teama ca a fost facuta nu din intentia de a avea un stat administrator cat mai mic, ci din lipsa de bani la buget.

Taxe mici inca 10 ani

1. Romania este o tara saraca, alaturi de Bulgaria, cea mai saraca din UE si inca la mare distanta de medie. Asta inseamna si costuri mici pentru investitori, insa investitorii trebuie sa se asigure ca mediul fiscal va ramane neschimbat.

Este nevoie de taxe mici pentru a stimula investitiile, pentru a stimula ocuparea fortei de munca daca vrem sa prindem cat mai repede media europeana. Din cauza asta apar din ce in ce mai des stiri cu multinationale care isi muta productia in Romania.

Economia mondiala este in criza, exista un exces de capacitate productiva, iar asta va insemna inchideri de fabrici si / sau mutarea activitatii in locatii si mai ieftine. Criza este si o sansa, daca vom reusi sa mentinem impozitele mici iar investitorii vor fi asigurati ca aceste impozite nu se vor majora prea curand, atunci vom avea sansa sa revenim din criza pe o pozitie mult mai buna decat alte tari concurente Romaniei.

Din cauza asta cred ca mentinerea cotei unice de impozitare la 16% si ne-majorarea TVA drept un mic succes al actualului guvern.

Eu le-as reduce si mai mult: TVA-ul la 15% iar impozitul pe venit la 0% pentru venituri mai mici de, sa zicem, 500 de lei.

2. Din pacate, anumite impozite au crescut: contributiile la asigurari sociale sau impozitul forfetar. Primul este un impozit pe munca: nu este inteligent sa cresti impozitele pe munca atunci cand somajul creste, al doilea este un impozit pe spiritul intreprinzator: din nou, nu este inteligent sa pui impozit pe activitati economice in perioada de criza, mai ales cand Romania a suferit 45 de comunism in care spiritul intreprinzator a fost complet anihilat.

3. Cum va fi rambursat imprumutul FMI? Prin majorari viitoare de taxe? Prin privatizari? Asta este o intrebare la care actualii guvernanti nu vor sa raspunda. Vor pasa problema, ca de obicei, pe umerii viitorului guvern….

Deci doua plusuri si trei minusuri. Indicatorul pe trimestrul 2 este, asadar, la minus 1.

Inovatia financiara si beneficii pentru risk managementul firmelor

Bancile, mai ales cele de afaceri, sunt mult hulite la ora asta. Exista motive temeinice sa fie criticate insa anumite produse – si ele mult hulite, cum ar fi hedgingul, sunt extrem de utile pentru ca o firma sa-si micsoreze riscurile.

Astfel, conform ZF, Petrom a avut un castig din operatiunile de hedging de circa 50 de milioande de dolari in primul trimestru din 2009.

Sper ca atunci cand criza economica se va fi terminat, sa nu ajungem inapoi in epoca de piatra a serviciilor si produselor financiare.

O saptamana in Romania

Intr-un fel am un avantaj: vin in Romania doar de 2-3 ori pe an asa ca pot sa-mi dau seama daca si ce anume s-a schimbat. Anumite lucurui se schimba, si chiar destul de repede, altele par a nu se schimba niciodata. Cele de mai jos s-ar putea sa nu fie adevarate, ele se bazeaza pe observatii personale in perioada 16 – 23 aprilie:

Drumurile: au ramas la fel ca anul trecut, poate un pic mai proaste. Autostrazi si variante ocolitoare ale localitatilor se construiesc in ritm de melc. Exista drumuri nationale pline de gropi unde mergi cu o viteza de 40-50 km/h. Oamenii inca ies la poarta si se uita la masinile ce trec pe soseaua nationala in fata caselor lor. Stau si ma intreb cu cat este mai scurta viata acestor oameni care nu numai ca respira un aer murdar, dar sunt expusi unui risc ridicat de accidente. Poate nu mai scurta decat a bucurestenilor?

Desi drumurile sunt proaste si multe localitati au strazile neasfaltate iar multe case nu au utilitati, totusi casele sunt din ce in ce mai mari, cat mai mari, cat mai impunatoare, cat mai scumpe. Cu toate astea impozitul pe case este un mizilic, doar o fractiune din cat se plateste in Occident. Nu ar fi oare mai bine ca impozitele locale sa creasca? Daca iti permiti un palat, oare un impozit local de 200 de euro nu este cam mic?

Autostrada Bucuresti – Ploiesti: am vazut din avion ca se lucreaza la aceasta austostrada. Insa nu il cred pe dl. Berceanu ca se va deschide in iunie 2010. Daca se va deschide intr-adevar atunci, probabil ca – asa cum ne-a obisnuit deja prin legatura feroviara dintre Bucuresti si Aeroportul Otopeni – ei bine, probabil ca va fi inchisa in august 2010.

Religia: cred ca am devenit din ce in ce mai bisericosi. Am vazut multe biserici noi si in constructie, in aceleasi localitati fara canalizare si cu drumuri proaste. Am vazut mai multi oameni la biserica iar cateva cunostinte care sunt oameni de afaceri si-au marit donatiile catre biserici.

Cersetori: nu am vazut. Nici macar in metrou. Este adevarat ca nici nu m-am uitat dupa ei si nu am stat decat o saptamana, mai mult cu fundul in masina. Insa nu imi amintesc cersetori. Au disparut?

Parcuri: panourile cu “Nu calcati pe iarba” inca exista. M-am bucurat sa vad ca exista initiative civice pentru a schimba legea in acest sens.

Initiative civice: ca o nota generala am auzit din ce in ce mai multe cazuri de oameni care nu asteapta ca altcineva sa le rezolve problemele. Ba ca este vorba de un parc pe care unii vor sa construiasca, ba ca e vorba de o cetate pe care unii vor sa o transforme, ba ca este vorba de construit inca un etaj care deranjeaza vecinii, ei bine am auzit de initiative civice care au reusit sa-i blocheze pe “intreprinzatori”.

Piste ciclabile: am vazut ca sunt respectate in multe locuri, mai ales acolo unde sunt protejate cu tarusi de fier destul de solizi. In schimb, langa Universitate, masinile foloseau pista ciclabila pe post de parcare. As vrea sa vad insa si o retea ciclabila nationala, sa poti sa mergi linistit cu bicicleta de la Bucuresti la Cluj, de exemplu.

Alte lucruri despre Bucuresti. Este mai curat. Sunt mai multe locuri de parcare, mai ales la marginea strazilor insa exista prea putine parcari construite. Gradinita la care am fost acum 30 de ani arata acum mult mai bine, este curata, colorata, prietenoasa; are asistenta medicala la intrare, fiecare copil are dulapiorul lui, etc, etc. Un pas mare inainte.

Soferii: in cadrul UE cred ca avem cei mai multi pretendenti la rolul de Michael Schumacher, mai ales pe autostrada. Chiar trebuie sa conducem ca niste inconstienti?

Gigi Becali: am fost inundati, mai ales la TV, cu stiri despre si cu Gigi Becali. Nu stiu care a fost intentia realizatorilor, insa mi-a lasat un gust amar.

Despre alegeri

Ajungem uneori in viata la momente de rascruce, cand trebuie sa alegi.

Poti alege drumul pentru care esti impacat cu tine insuti si cu propriile valori. Uneori, nu e cel mai usor, nu e cel mai scurt si nu e nici cel mai profitabil drum.

Sau poti alege celalalt drum, facand un compromis de moment, in speranta unui avantaj imediat. Si poti hoinari fara tinta, ca o frunza in vant, fara sa stii ca ai murit deja.

Pare pura filozofie. Dar, aplicand acest principiu in momentele de rascruce, implicatiile pot fi imense. Si beneficiile pe termen lung.

Uneori, alegem compromisul luati de val. Sau dintr-o ratiune ce pare logica pe moment. Stiti ce? Nu functioneaza.

Am o lista personala lunga cu decizii de compromis. Si o alta lista (poate nu la fel de lunga) cu decizii concordante cu propriile valori (unele par chiar bizare pentru cei din jur).

Tu ce alegeri ai facut?

Viata dupa colectare

Ma bucur sa vad astfel de proiecte.

“Viata dupa colectare” isi propune ca:

În perioada aprilie-septembrie 2009, fiecare dintre noi, cetăţeni responsabili şi preocupaţi de viitorul copiilor noştri, vom pune mâna pe condei şi vom adresa scrisori către autorităţile publice pentru extinderea sistemului de colectare selectivă sau pentru implementarea acestuia pe lângă casele noastre.

Şi pentru că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, iar în cazul nostru nici un deşeu nu va rămîne neselectat, la sfârşitul campaniei rezultatele vor fi centralizate într-un document numit Carta Verde a Voluntarilor de Mediu. Acesta va conţine lista tuturor voluntarilor participanţi, petiţia semnată, lista tuturor localităţilor vizate, precum şi o cerere oficială către Ministerul Mediului, care va fi prezentată public.

Pe scurt, tot ce ai de făcut este să te informezi despre cum stă treaba cu colectarea selectivă în localitatea ta şi apoi să trimiţi la Primărie o scrisoare (după modelul celei oferite de noi)

Videoul initiativei imi pare bine realizat.

Insa mesajul video, in ultimele sale 5 secunde, are doua mici probleme. Care sunt acestea?

Recesiunea trece, problemele rămân

Recesiunea din 2009 nu este prima din Romania. Crizele economice tind sa se repete din 10 in 10 ani. Sfarsitul anilor ’80 a dus la falimentul sistemului comunist. Anii ’90 au fost de ajustare iar la sfarsitul acelei perioade, desi tehnic in recesiune, Romania a reusit transformarea economiei intr-una de piata. Au urmat 10 ani de crestere economica neintrerupta iar acum o ducem de 2 ori mai bine decat in urma cu 10 ani. Ca dovada, de 1 Mai 2009, protestatarii de la cai ferate, invatamant, etc, s-au lasat de manifestatii si s-au apucat de gratare.

In 1989, impozitele (teoretic) erau de 100% din PIB; in acelasi timp, toti erau angajati la stat iar statul se ocupa de fiecare dintre noi de la nivelul de soim al patriei, la invatamant superior, la repartitie, la casa, la pensie. Acel sistem a dat faliment.

Am pus in loc, cu greutate, o economie de piata. Servicii si industrii au trecut in domeniul privat, iar taxele reprezinta acum doar 30% din PIB.

Insa, cu exceptia acestor servicii si industrii (inclusiv multe servicii noi, precum telefonia mobila) aparatul de stat a ramas cam acelasi. Sistemul de invatamant a ramas inert si slab, spitalele raman o problema, iar infrastrucura este tot la pamant. Asistatii din agricultura au ramas asistati, cu exceptia celor care si-au cautat norocul in alte parti, inclusiv in strainatate. Saracia, problemele de integrare a comunitatilor cu probleme au ramas.

Desi au avut loc privatizari si reforme economice, desi economia s-a deschis capitalului strain, totusi majoritatea a ramas dependenta de stat. La aparatul administrativ si la asistatii din agricultura trebuie sa adaugam si angajatii la firme mari precum CFR, Romgaz, Hidroelectrica, s.a.m.d. Reformele la aceste firme nu au dat rezultate, raman 100% de stat, ineficiente, cu conduceri numite politic. Functionarii de stat, care nu dau socoteala decat patronilor lor politici (si nu, asa cum ar trebui, contribuabililor) sunt atat de sufocanti incat controleaza pana si Fondul Proprietatea.

Cu toate progresele facute, economia si societatea romaneasca a ramas una profund clientelara. Personalul din invatamant, sanatate, justitie, etc se opune oricarei incercari de reforma, iar asistatatii par foarte multumiti in incremenirea lor, mai ales daca sumele primite de la buget cresc an de an.

Asta pe de o parte.

Pe partea cealalta este a doua Romanie: una cu oameni intreprinzatori, carora nu le e teama de munca si nu le e teama de riscuri. O Romanie care prefera sa plateasca servicii de invatamant, de sanatate daca serviciile respective sunt de calitate si este dispusa sa contribuie la propria pensie in loc sa astepte pensia de stat. Este o Romanie care este dispusa sa plateasca 1 euro pentru folosirea a 10 km de autostrada, numai autostrada sa fie. Este o Romanie care doreste o continua schimbare. Insa este o Romanie aflata in minoritate.

Probabil ca la sfarsitul lui 2010 recesiunea va trece. Insa Romania va avea un grad de indatorare cu 20% din PIB mai mare. Iar acesti bani nu se vor duce in servicii mai bune de invatamant, de sanatate sau in infrastructura. Acesti bani se vor pierde pe acest sistem clientelar majoritar. Iar aceasta datorie mai mare va trebui platita. Evident, de catre a doua Romanie, prin taxe mai mari in schimbul carora va primi servicii la fel de proaste.

Recesiunea va trece, insa societatea risca sa arate exact ca cea de acum.

Au trecut 20 de ani de la caderea comunismului. Insa guvern dupa guvern, presedinte dupa presedinte, parlamentari dupa parlamentari, nu au reusit sa transfere cu adevarat puterea si decizia in mainile cetatenilor. Poate si din cauza ca cetatenii nu o vor si prefera inca un sistem de asistenta sociala si de neimplicare in societate; in acest sens, imaginile de la petrecerea de 1 Mai a PSD (cu oameni care se bateau pentru pomana) sunt graitoare.

Insa un astfel de sistem, de asistenta sociala, ne va aduce cu siguranta probleme mai mari, taxe mai mari, mai putini intreprinzatori, economii si fonduri mai putine pentru cei care decid sa-si plateasca singuri serviciile de invatamant, de sanatate sau de pensii. Iar asta va genera datorii suplimentare care la randul lor, ca intr-o spirala, vor cere taxe mai mari etc. Este un sistem ce ne va duce pe toti la faliment, ca in 1989.

Solutia este, evident, un rol mai mic al statului in economie si in societate. Sa descentralizam deciziile in invatamant si sanatate, chiar in siguranta publica. Statul sa renunte la controlul firmelor ca ar fi mai eficiente in maini private (sau partial private) cu un managament competent. Statul sa renunte din putere si sa lase mai multa libertate cetateanului si familiilor.

E timpul pentru o schimbare

Motto: “Nu aud ceea ce spui, pentru ca ceea ce esti vorbeste mai tare“.

Domnul Boc si guvernul domniei sale au terminat rezerva de credibilitate. Nimic nu le-o mai poate reda, prin urmare este momentul sa lase locul altora.

Uriasele promisiuni electorale neonorate au ajuns la scadenta. Mai mult, pentru ca situatia sa devina grava, guvernul nu da impresia ca ar stii incotro se indreapta Romania. Se improvizeaza de la o zi la alta si se improvizeaza prost. In loc sa alimentam motoarele care ar putea sa faca criza mai usor de trecut, noi le oprim. In principal, din prostie…

Daca guvernul Boc nu va pleca, lipsa de credibilitate se va extinde asupra presedintelui si asupra celor 2 partide ale majoritatii parlamentare. Si Doamne fereste sa mor de grija lor! Dar istoria arata ca acumularea nemultumirilor sociale duce la situatii instabile (de tipul revolutiilor), in urma carora poate rezulta fie mai multa democratie, fie mai putina. Cel mai adesea, mai putina!

Primii oameni din stat (Domnii Basescu, Boc, Geoana) au ocazia rara de a demonstra ca sunt cu adevarat oameni de stat, nu simpli politicieni. Decizia de bun simt este instalarea unui guvern de manageri de criza, care sa fie sustinut neconditionat in Parlament, indiferent de implicatiile electorale. Un guvern care sa taie fara mila cheltuielile inutile ale statului si care sa redea motoarelor economiei combustibilul necesar repornirii.

E timpul pentru o schimbare.


Taguri