You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for April, 2009


Descentralizare ca la carte

In aceste zile se discuta mult despre descentralizare si cum trebuie ea facuta.

Am spus in repetate randuri pe acest blog ca mai multa descentralizare inseamna mai multa democratie si mai multa eficienta pentru ca decizia din serviciile publice are loc mai aproape de cetatean in dubla sa calitate de client (pentru ca merge la spitalul din localitate sau isi trimite copii la scoala) si de actionar (pentru ca proprietatea publica este a cetateanului si, in plus, cetateanul plateste taxele).

Din pacate, discutia publica are loc doar in jurul demiterilor si a celor care vor detine painea si cutitul: ministerele de la Bucuresti sau primarii si / sau presedinti de consilii judetene.

Discutia publica insa trebuie sa se indrepte catre modul practic prin care actionarii (adica cetatenii) vor controla insitutiile publice la nivel local.

In domeniul invatamantului, raportul Miclea ofera un model foarte bun si anume un consiliu director al scolii (format din cel putin 30% reprezentanti ai comunitatii – parintii, dar si din reprezentanti ai primariei, al personalului didactic si ai ministerului) care are puterea sa numeasca si sa demita directorul in functie de indeplinirea unor obiective. Deci nu inspectorul judetean sau ministrul sau primarul au acest drept, ci acel consiliu director.

La fel ar trebui sa se intample si in spitale. Si exista exemple in Uniunea Europeana. De exemplu, in Marea Britanie spitalele sunt controlate de asa-numitele trusturi care numesc conducerea spitalelor. Trusturile aleg un Consiliu de Supraveghere in care iau loc reprezentanti ai comunitatii locale (cel putin 51%: atat din partea primariei, dar mai ales reprezentanti alesi de catre “membri”), dar si al personalului spitalului, ministerului, etc. Calitatea de “membru” o poate obtine orice cetatean cu rezidenta in localitatea / regiunea unde functioneaza spitalul si se obtine in mod gratuit si printr-un simplu click pe un formular disponibil pe internet. Orice cetean – “membru” (la spitalul de care apartin sunt cel putin 10.000 de “membri”) poate sa voteze un reprezentant in consiliul de supraveghere sau se poate autopropune. In fiecare an, spitalul face un raport (auditat de auditori independenti) in care explica detaliat cum a raspuns obiectivelor date de catre consiliul de supraveghere si ce a facut cu banii (vezi exemplu – recomand lectura in totalitate). Evident, orice membru este liber sa faca donatii spitalului, la fel cum conducerea spitalului poate atrage fonduri de la firme locale.

Un lucru bun este si descentralizarea altor institutii, precum Metroul la Bucuresti. Scriam intr-un articol precent ca: Metrorex se afla in ograda Ministerului Transporturilor, insa de acest serviciu au parte doar cetatenii din Bucuresti. Cu un Metrorex si un RATB sub acelasi acoperis, al Primariei Bucuresti, se pot realiza sinergii (atat pe costuri cat si pe venituri), politica de transport in Bucuresti va fi mai coerenta, iar eventualele pierderi vor fi acoperite prin cresterea pretului serviciilor si / sau prin cresterea taxelor si impozitelor locale (care oricum sunt, comparativ cu alte tari membre UE, mult mai mici raportate la valoarea proprietatilor).

Evident, si la institutii precum viitoarea Autoritate Metropolitana de Transport Bucuresti trebuie sa existe transparenta fata de cetateni atat prin organizarea companiei (cu consiliu de supraveghere cat se poate de independent) cat si prin raportare auditata independent si profesionist.

In concluzie imi este teama ca in absenta unui control cat mai direct al cetatenilor asupra serviciilor primite de la instituiile pe care le finanteaza, descentralizarea nu va insemna decat un transfer de control politic de la politicienii centrali la baronii locali. Cetatenii trebuie sa se implice, sa ceara. Iar presa trebuie sa-i inteleaga si sa-i sprijine.

Al doilea plic al Domnului Boc

Pe 4 februarie 2009 scriam o postare cu titlul Trei plicuri pentru Domnul Boc:

O mica istorioara: se zice ca o firma isi schimba directorul general la un moment dat. Fostul director il felicita pe noul director si ii da 3 plicuri: “De fiecare data cand ai probleme mari, desfa un plic”.

Dupa o vreme, noul director general trece prin clipe grele si isi aminteste de spusele predecesorului sau. Desface primul plic: “DA VINA PE MOSTENIRE”. Ceea ce si face, acuzandu-si predecesorul ca ar fi la originea tuturor problemelor firmei. Lucrurile se mai linistesc o perioada.

Dupa inca o vreme, din nou probleme. Desface al doilea plic: “DA VINA PE COLABORATORI”. Directorul isi acuza colegii responsabili pe diverse domenii pentru problemele firmei. Iarasi lucrurile se linistesc.

Dupa inca o vreme, din nou probleme. Directorul recurge iar la solutia magica si desface si cel de al treilea plic: “SCRIE TREI PLICURI”.

Nu stiu daca dl Tariceanu i-a lasat dlui Boc 3 plicuri. Dar, daca ar fi asa, nu pot decat sa constat ca primul plic a fost foarte repede desfacut…

Iata ca au trecut mai putin de 3 luni si Domnul Boc a deschis si al doilea plic: “DA VINA PE COLABORATORI”. Asa ca Domnul Boc a gasit explicatia pentru care prestatia guvernului domniei sale este penibila: sefii serviciilor deconcentrare nu aplica politica guvernului.

Asteptam cu interes schimbarea directorilor de scoli cu 4 clase din toate colturile tarii pentru “neaplicarea politicii guvernului”. Si a directorilor de la cluburile copiilor. Si a tuturor directorilor de spitale. Si, pentru a inchide cercul, a tuturor femeilor de servici (ca poate gasesc vreo hartie cu informatii confidentiale), a paznicilor din toate institutiile statului din teritoriu (motivul e evident), a secretarelor (au acces la prea multe informatii) si a soferilor (si ei stiu prea multe).

Singura mea intrebarea este cand va deschide Domnul Boc cel de al treilea plic. La cum merg lucrurile, cred ca se va intampla imediat dupa prezidentiale. Pogea, aloca 1 leu din impozitul forfetar pentru a cumpara 3 plicuri Domnului Boc!

Mi-e tot mai greu sa scriu…

Mi-a spus cineva, cu cativa ani in urma, ca cel mai bun simbol al romanilor este coloana infinitului a lui Brancusi. De ce? Pentru ca ea arata cum functioneaza lucrurile la noi: de fiecare data cand un roman se ridica, ceilalti vin si il strang de gat. Si istoria se repeta, iar coloana se inalta spre cer.

Mi-e tot mai greu sa scriu, pentru ca am un acut sentiment al inutilitatii. Oricate bune intentii ai avea, in momentul in care iesi in piata publica (reala sau virtuala) esti acoperit cu noroi de semenii tai. Nu cred ca mai avem prea multe valori comune pe care sa le impartasim, ca membrii ai poporului roman.

Daca totusi mai scriu, o fac pentru doua persoane dragi, ambele plecate dinspre noi. Una este nea Costica Negrea din Gradistea (judetul Prahova), un taran autentic, cum – din pacate – rar mai gasesti azi (un personaj oricum indezirabil pentru UE). A doua persoana este Corneliu Coposu. Persoana de la care am invatat ce inseamna a gandi pe termen lung si a actiona in consecinta.

Din pacate, modelele pozitive nu prea au cautare. Iar de cele negative, chiar nu am chef sa scriu. E plina presa de ele…

Halucinant…

Se pregateste marele jaf national.

Romania, precum boschetarii, a ajuns sa se imprumute pentru a-si lua tigari si rachiu. Bravo Base! Bravo Boc! Si bravo Pogea!

Iar voi, ceilalti muritori, la munca, pentru a plati taxele din care se va returna imprumutul!

G20, FMI si inca un miliard de dolari pe gratis la rezerva BNR

Una dintre deciziile cheie luate la Londra co ocazia G20 a fost ca FMI sa tipareasca 250 de miliarde de dolari (sub forma de DST – drepturi speciale de tragere (eng. SDR)).

Asta duce la cresterea rezervelor bancilor centrale, asa cum remarca si Daniel Daianu, in functie de cota la FMI a tarilor membre, in cazul Romaniei: 0.47%.

Deci rezerva BNR va avea automat o crestere de 1,175 miliarde de dolari (in DST), veniti practic din senin si fara obligativitatea de rambursare. Nu e rau.

PS. in zilele acestea (inclusiv saptamana viitoare) sunt mai mult in vacanta. Ceea ce va doresc si voua!

Competiţia corectitudinii universitare

Emil a tot scris despre unele dintre preocupările actorilor din „societatea cunoaşterii” de pe la noi şi despre piruetele economice pe care aceştia le încearcă. Ultima dată, aici… Iar despre intervenţii prioritare la nivelul învăţământului superior românesc am încercat o discuţie tot aici.

Şi am făcut-o pentru că mă aşteptam la ce urma: clasamentul integrităţii universitare şi studiul ce îl fundamentează, despre care media a început să vorbească de ieri.

La o primă vedere, nimic nou: lipsa de transparenţă, scandaluri de corupţie, discriminare, limitarea oportunităţilor de dezvoltare pentru studenţi sau pentru cadre didactice, management neparticipativ şi clientelar, mecanisme de control absente, producţie ştiinţifică slabă, lipsa de viziune, sentiment foarte redus de apartenenţă la o comunitate academică… inexistenţa unei autentice comunităţi academice, abuzuri, incapacitate instituţională etc.

Ai aflat? Ai citit? Ceva nou?

Atunci… poate ceva bun?

Bani pentru Pogea

Doua articole luate de pe net:

Da banu’, ba! – Noua strategie a lui Pogea pentru mediul de afaceri (asemanare frapanta cu taxa de protectie ceruta de interlopi). De aceea, pentru cititorii mai putin informati, facem precizarea ca Pogea este ministrul finantelor, nu membrul vreunui clan de interlopi.

Crearea de noi firme va exploda! – un savuros interviu cu presedintele ANOFM, care are solutia pentru a inlocui firmele inchise de personajul de mai sus: “Una dintre asociatiile de romani de acolo a venit cu niste cifre, potrivit carora in prezent ar fi aproximativ 200.000 de someri in randul romanilor din Spania si in jur de 30.000 ar vrea sa se intoarca. Dar acestia nu vor sa vina sa se inregistreze ca someri la agentia de ocupare, ci vor sa investeasca in Romania intr-o afacere banii pe care i-au strans acolo”. Salutam si colaborarea exceptionala dintre ANOFM si asociatiile de romani din Spania.

Multumim Hotnews si MoneyLine pentru aceste informatii. Si multumim din suflet autoritatilor ca se gandesc la sanatatea mediului de afaceri si la ocuparea fortei de munca.

Pentru cititori, 2 variante: fie stati pe blog si comentati, fie va apucati de treaba sa va platiti impozitul forfetar. In acest al doilea caz (dupa o anumita perioada), va trebui sa comentati doar in timpul liber, pentru ca in rest, dupa ce va inchideti firma asa cum v-a dictat Pogea, va trebui musai sa va angajati la una din firmele create de un roman intors din Spania. Pana nu o inchide Pogea si pe aia. Dar nici asta nu e dramatic: exista o comunitate importanta de romani si in Italia si au si ei asociatii de romani. Ce, cateva zeci de mii dintre ei nu se pot intoarce pentru a crea firme in Romania?

UPDATE: Dl Boc ne anunta (triumfator?!?) ca “guvernul nu a pierdut batalia cu criza economica!” In curand, putem spera ca economia va dudui din nou…

UPDATE 2: Colegul (de scris) Dan Popa – Hymerion abordeaza subiectul intr-o maniera mai metaforica…

UPDATE 3: Iata, foarte rapid, confirmarea ca banii vor veni in valuri la buget. De data asta, ne “linisteste” Domnul Boc. Traducerea: URA SI LA VOT!. Dar, inainte de asta, treceti pe la Registrul Comertului si mai infiintati o firma…

R. Moldova si de ce Romania si UE tac. Solutii de iesire din criza.

Am fost criticat in articolul de ieri ca nu inteleg problemele din R. Moldova pentru ca singura solutie viabila propusa a fost aceea de mai multa democratie.

Cred si acum ca solutia problemelor din R. Moldova sta in mai multa democratie in acea tara. Alina Mungiu a explicat foarte bine din ce cauza a explodat revolutia in R. Moldova: datorita lipsurilor democratice, care mie imi aduc aminte de perioada 13 – 15 iunie 1990 din Romania.

Iata care ar fi aceste lipsuri:

1. mass-media controlata de guvernanti
2. lege electorala ce favorizeaza partidele mari (datorita pragului electoral ridicat)
3. acuzatiile de fraudare a votului.

Ar avea insa autoritatile romanesti caderea morala sa dojeneasca Chisinaul pentru aceste lipsuri?

1. TVR-ul este controlat politic (azi, de catre PSD), iar parti bune ale mass-mediei romanesti sunt controlate de oameni cu mare influenta politica (de ex. dl. Voiculescu si dl. Patriciu);
2. Legea electorala la noi s-a schimbat decat acum 1 an de la un sistem asemanator cu cel din R. Moldova, insa cu cate chinuri! si nici acum nu este perfect.
3. Acuzatii de fraudare a votului am auzit in 2004, si chiar si in noiembrie 2008 au fost lipsuri (de ex. datorita noului sistem de vot nu puteai sa votezi decat din circumscriptia in care ai buletinul, caci votul prin posta este inca de domeniul SF pentru autoritati).

La nivel de UE se subintelege ca R. Moldova este sub “sfera de interese” a Rusiei: Transnistria este un protectorat rus folosit pentru destabilizarea si sarcirea R. Moldova, armata a 14-a rusa sta bine-mersi deghizata in “aparatoare a pacii” in interiorul R. Moldova. Dupa ce presedintele SUA, George Bush, a fost inlcouit in ianuarie 2009, marile state din Europa (Germania, Franta, Italia) au fost extrem de bucuroase sa uite de lipsurile democratice ale Rusiei si de invazia din Georgia din august 2008. Din acest punct de vedere, UE este “pragmatica”. “Pragmatismul” UE si “moralitatea” autoritatilor romane nu sunt de bun augur pentru studentii de la Chisinau.

Insa in articolul de ieri am gresit. Am gresit pentru ca am subestimat puterea societatii civile din R. Moldova. Nu credeam ca sunt in stare de o manifestatie asemanatoare cu “Piata Universitatii” din 1990-ul bucurestean. Faptul ca au decis sa manifesteze in modul in care au manifestat arata clar lipsurile democratice profunde din R. Moldova.

Ca atare, nu pot decat sa spun ca cea mai buna solutie este democratia, dar urmand pasii explicati de dna. Mungiu:
1. sprijin occidental neconditionat pentru principiile democratice (de ce tarile Baltice au fost ajutate neconditionat, iar R. Moldova a fost ignorata complet?).
2. libertatea presei
3. impartirea temporara a puterii intre PCRM si partidele de opozitie si o noua lege electorala, in vederea punctului 4:
4. noi alegeri. In conditiile de supraveghere internationala si in conditille 2 si 3 de mai sus, noile alegeri ar fi libere si corecte.

Iar datoria tuturor va fi sa respecte rezultatul noilor alegeri, chiar daca PCRM va castiga.

Noi am vrea, dar nu ne lasa…

“Noi am vrea sa luam aceasta masura, dar nu ne lasa… X” sau “Noi nu am vrea sa luam aceasta masura, dar ne obliga… X”.

Recunoasteti citatul? Nu? E simplu: e citat din guvernul Romaniei. Care guvern? Oricare. De aproape 20 de ani, este argumentul suprem servit pentru luarea unei decizii sau, dimpotriva, pentru refuzul de a lua o decizie.

“Noi nu am vrea sa inchidem intreprinderile nerentabile, dar ne obliga Banca Mondiala”. “Noi nu am vrea sa introducem impozitul forfetar, dar ne obliga FMI”. As putea continua cu sute de exemple – mult mai multe decat aveti dvs rabdarea de a le citi.

Astia sunt politicienii nostri: oameni buni la suflet si apropiati de popor, care ar face ingrozitor de multe lucruri bune – daca ar fi lasati… Dar nu, cineva nu ii lasa “sa faca”. Altminteri, ei ar vrea.

Tare mi-e teama ca nu e un obicei nou. Tare mi-e teama ca vine din istorie. Si comunistii romani ar fi facut lucruri bune – dar nu ii lasa Moscova. Si domnii fanarioti ar fi facut mult mai multe lucruri bune – dar nu ii lasa Stambulul. Si exemplele ar putea continua.

E un blestem istoric, foarte rar contrazis. E, in aceste conditii, uluitor cum, la 1859, o mana de romani a hotarat sa treaca peste “nu ne lasa marile puteri” pentru a crea Romania. Sau, la 1918, o alta mana de romani, la Alba Iulia si la Chisinau, au decis sa treaca peste “nu ne lasa Budapeste/Moscova” si au creat Romania Mare. Dar astea nu sunt decat exceptii. Nu sunt singurele, dar sunt, totusi, foarte putine.

Din aceasta perspectiva, guvernul PDL-PSD este perfect reprezentativ.

Apropo, celor cateva mii de nebuni care sunt in strada la Chisinau, de ce nu le spune nimeni ca CINEVA nu ii va lasa sa schimbe nimic in Basarabia?

Cum poate fi tratat noul izolationism al Republicii Moldova?

Partidul Comunist din Republica Moldova a castigat ieri detasat alegerile parlamentare din acea tara.

1) Desi este cea mai saraca tara din Europa (cu un PIB pe locuitor de doar 1.300 de dolari — in 2007, adica cu un PIB anual de 25 de ori mai mic decat al Romaniei); 2) desi o putere straina (Rusia) se joaca cu foarfeca pe granitele sale rasaritene; 3) desi Uniunea Europeana le-a intins mana prieteniei, ei bine, R. Moldova a decis sa voteze din nou cu comunistii, cei care vor asigura status-quo-ul.

In acest fel, locuitorii R. Moldova au garantia ca vor ramana saraci, ca vor ramane cu conflict militar intern (si cu toate relele ce decurg: trafic de persoane, de arme, etc) si ca nu vor avea un viitor european. Felicitari!

In afara celor 3 probleme de mai sus, in mod voluntar, conducatorii R. Moldova au decis sa mai inventeze o problema: sa-si demonizeze vecinul “imperialist”, Romania si, in loc sa creeze punti de co-operare, a decis sa le distruga si pe cele existente.

In numeroase articole precedente am aratat care ar fi avantajele intrarii R. Moldova in UE, avantaje atat ale R Moldova, cat si ale Romaniei si a UE: institutiile acelui stat s-ar intari, ar exista garantia bunastarii, economia va creste, comertul va creste (inclusiv prin accesul firmelor romanesti si europene pe piata CSI utilizand firme din R. Moldova); iar cu un stat mai dezvoltat ca vecin al Romaniei, si Romania, dar si UE, ar avea de beneficiat.

Insa ce este de facut atunci cand conducatorii unei tari isi izoleaza tara si, in plus, isi injura vecinii de la Vest?

Raspunsul este simplu: trebuie sa punem democratia pe primul loc: alegerile au fost castigate de un partid politic, rezultatul lor trebuie respectat. De asemenea, Romania (si nici UE) nu trebuie sa se amestece in politica interna a R. Moldova. Desigur, daca in R. Moldova au loc abuzuri sau incalcari ale drepturilor omnului, Romania si UE au datoria sa atentioneze autoritatile de la Chisinau.

Insa trebuie sa continuam sa le intindem o mana prieteneasca, indiferent de provocarile dnilor. Voronin & PCRM. Acolo unde putem colabora sa colaboram. Iar daca Romania va deveni un succes economic, acest fapt va invinge orice propaganda mincinoasa a autoritatilor de la Chisinau. Iar prietenii pro-europeni de la Chisinau trebuie sa stie ca daca R. Moldova va decide peste 4 ani sa se uite spre vest, Romania si UE ii vor ajuta.

UPDATE: solutiile Alinei Mungiu aici

NU noilor impozite!

Guvernul Boc este disperat. Nu reuseste sa gestioneze banii, nu reuseste sa faca reforme, nu aplica deloc principiiule de buna guvernare (din contra), nu reuseste sa reduca birocratia, insa se imprumuta de la FMI, in noul sau rol de lup milostiv. Si pentru asta trebuie sa haiduceasca pe cineva. Normal, pe cei care, desi au de-a face cu o criza fara precedent, totusi stau pe picioare.

Deja taxele au fost marite (prin cresterea contributiilor la fondurile de sanatate cu peste 3%). Acum a venit randul microintreprinderilor, de la 1 Mai, micii intreprinzatori vor trebui sa cotizeze cu minim 1.625 de lei pe trimestru, indiferent daca au pierderi sau nu si indiferent daca se afla intr-o zona saraca, cu somaj ridicat, sau in centrul Bucurestiului (nu ca a avea o firma in centrul Bucurestiului ar insemna automat profit ridicat). Cred ca data de 1 Mai, ziua proletariatului, a fost aleasa cu multa ironie de catre guvernanti pentru a mari impozitele micilor intreprinzatori.

Ceea ce guvernul nu intelege este ca Romania este in plina criza, criza ce afecteaza intregul glob. Asadar, firmele ce vor avea de suferit cel mai mult vor fi cele orientate pe export. Apoi, multe firme cu capital strain si orientate catre piata romaneasca se vor retrage iar altele isi vor limita investitiile si, daca sunt profitabile, isi vor repatria profitul. Asadar, singurele activitati economice care ar putea avea un efect compensatoriu sunt firmele de stat (nereformate, cu directori clientelar politic) sau firmele private cu capital romanesc orientate catre piata romaneasca.

Iar aceste din urma firme, in care ne sta speranta revenirii economice, sunt in general mici si mijlocii. Acolo sta spiritul intreprinzator autohton, aflat inca la inceput, caci nu au trecut nici 20 de ani de la caderea comunismului.

Daca vrem ca Romania sa aiba un viitor economic si daca vrem sa iasa din criza cat mai elegant, ei bine este logic ca acest sector al IMM-urilor trebuie incurajat. Insa guvernul tocmai asta nu face: ii pune piedici si il impoziteaza si mai tare.

NU noilor impozite! Din pacate, opozitia parlamentara este slaba iar asociatiile IMM-urilor nu au reflexe nedemocratice precum au sindicatele ce una-doua apeleaza la greve.

Pe aceeasi tema:

Soarta IMM-urilor: sub perfuzie si cu tub de oxigen

Guvernul si BNR: “Dolce far niente”

De ce Turcia nu va intra in UE

Am promovat in mod constant pe acest blog ideea ca Turcia sa devina membra U.E.

Extinderea a fost politica cea mai de succes a Uniunii Europene. Avantajele economice atat pentru noile state membre cat si pentru UE sunt clare. Cu Turcia in UE, Romania ar avea de castigat si mai mult datorita aproprierii geografice. In plus, cu o Turcie in UE, proiecte precum Nabucco ar fi mai usor de finalizat, in folosul independentei energetice a U.E.

Insa m-am inselat. Turcia nu este pregatita sa intre in U.E. Nu impartaseste aceleasi valori, in primul rand libertatea de expresie.

Caci nu este posibil ca, in cadrul NATO, primul ministru turc, Recep Tayyip Erdogan, sa declare despre propunerea ca Anders Fogh Rasmussen, prim-ministru al Danemarcei, sa devina secretar general al NATO (via Hotnews):

Personal, ma opun (…) Ma indoiesc de capacitatea sa de a contribui la pacea mondiala”, a afirmat primul ministru turc.

Erdogan a citat ca exemplu scandalul caricaturilor profetului Mahomed, publicate de un ziar danez in 2005, care au generat o idignare puternica in intreaga lume musulmana.

El i-a mai reprosat premierului danez ca nu a vrut sa interzica un post de televiziune kurd care emite din Danemarca.


Taguri