You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for March, 2009


Guvernul: Hai sa ne batem un pic joc de proprietatea privata!

Cu ocazia alegerilor din noiembrie anul trecut, spuneam ca programele politice ale PDL si PSD sunt similare si ca, printre altele, ambele au alergie la proprietatea privata (link):

Ambele partide sunt promotoarele unui rol extins al statului in economie. Probabil ca vor face anumite privatizari partiale, insa ce este firma de stat in 2009 va fi si in 2013. Si probabil, la fel de prost gestionate.

Ambele partide sunt alergice atunci cand este vorba despre respectul dreptului la proprietate.

Din pacate, am avut din nou dreptate.

Astfel, in ultimele doua zile, noul guvern a dat doua lovituri proprietatii private:

In primul caz, a decis, confrom ZF, sa transfere participatia de 53% la Antibiotice Iasi de la AVAS (adica de la agentia guvernamentala a carei scop este tocmai valorificarea activelor statului) la Ministerul Sanatatii. Ca tot nu avea dl. Bazac, ministrul sanatatii, ce sa faca. Antibiotice Iasi va fi declarata “unitate strategica” si va face parte dintr-o viitoare “Companie Nationala a Medicamentului”. Firma va produce medicamente ieftine pentru toti, iar profiturile vor fi reinvestite in firma.
Evident, actionarii minoritari au luat act de decizie si au inceput sa-si vanda repede actinunile in firma, ca tot era BVB-ul pe verde. In acest fel, actionarii si-au spus parerea in ceea ce priveste viitoarele profituri ale firmei, dar si despre modul in care actionarul stat ii trateaza

Al doilea caz se refera la Fondul Proprietatea (FP). Acest fond a fost constituit in vederea compensarii celor carora le-au fost confiscate proprietatile de catre regimul comunist si nu au putut fi compensati in alt mod. Valoarea activelor fondului trebuie sa corespunda cu valoarea compensatiilor, fostii proprietari detinand actiuni la Fond. Insa de vreo 4 ani, desi are o retea stufoasa de functionari, statul nu a reusit decat sa aloce 30% din actiunile la Fond fostilor proprietari. Restul de 70% il detine statul si, cu siguranta, ne va apunca 2012 si tot statul va fi actionar majoritar.

Oricum, problema la FP este ca, desi activele au scazut datorita scaderii Bursei, totusi firma a reusit, printr-un artificiu contabil, sa fie in pozitia de a distribui dividende. Desigur, statul a luat 70%, adica 40 de milioane de euro. Eu stau si ma intreb: in conditiile in care aceste active sunt destinate fostilor proprietari iar statul nu a reusit sa aloce actiunile FP, nu cumva FP nu ar trebui sa distribuie dividende? Distribuindu-si dividende din activele FP, statul si-a insusit banii actionarilor de drept, adica tot aceiasi (sau urmasii lor) care au avut de suferit acum 60 de ani.

PS. Am urmarit, fascinat, telenovela despre aderarea la PDL a jurnalistului Traian Ungureanu. Desigur, dl. Ungureanu este liber sa faca ceea ce doreste, precum fostul sau coleg de la Cotidianul, Sever Voinescu. Vor lupta ei din interiorul PDL, alaturi de fostul Ministru al Finantelor, Ionut Popescu (actionar la FP, printre altele) si alaturi de alti fosti liberali pentru ca actualul Guvern sa respecte un drept precum cel la proprietate? Pana acum nu am auzit nimic…

Car de 19 miliarde inaintea boilor

Incep cu un anunt: azi s-au implinit 2 ani de cand am inceput acest blog! Desi a plecat de la ideea de club de discutii pe tema bunei guvernari a companiilor, blogul s-a transformat destul de rapid intr-o discutie despre buna guvernare in general. Nu intamplator, colaboratorii blogului (Claudiu, Bogdan, Dragos si Andrei, carora le multumesc) au impins discutia bunei guvernari catre functionarea institutiilor, catre educatie, catre decizia politica si catre sistemul bancar.

Agenda publica a fost dominata in ultimele saptamani de faimosul imprumut pe care Romania l-ar lua de la FMI, imprumut in valoare de 19 miliarde de euro. Sau dolari. Oricum, este o cifra uriasa care se traduce in circa 1.000 de euro pe cap de cetatean sau circa 4.000 de euro pe cap de salariat sau 8.000 de euro pe salariat productiv. Ne permitem asa ceva? Raspunsul este: da, dar doar din punct de vedere teoretic: Romania are un grad de indatorare mic, deci ne-am putea permite sa ne imprumutam.

Sa vedem insa la ce va fi folosit acest imprumut. Sunt cel putin 3 motive principale pentru care Romania nu ar trebui sa-l ceara:

Primul motiv tine de destinatie: vor fi folositi acesti bani pentru infrastructura, pentru educatie? Investitiile in aceste doua domenii duc la crestere economica, deci la cresterea taxelor. In urma cresterii taxelor, imprumutul poate fi rambursat. Raspuns la testul destinatiei este: NU.

Al doilea motiv tine modalitatea sa de functionare: Cele 19 miliarde vor intra direct in rezerva BNR si vor putea fi accesati de catre guvern sau de catre banci (prin reducerea rezervelor minime obligatorii):

In primul rand, institutiile statului nu sunt reformate si nu vor fi reformate, in ciuda declaratiilor – frumoase dealtfel – ale primului ministru, pardon, ale presedintelui Romaniei. Da, l-am aplaudat – si il aplaud inca – pe dl. Basescu pentru declaratiile privind rolul statului in economie si in ceea ce priveste functionarea institutiilor. Insa, concret vorbind, nu s-a facut nimic si nici nu am niciun motiv sa cred ca se va face ceva. Inca de la instalare, guvernul PDL – PSD s-a remarcat printr-o desconsiderare grava a conceptului de buna guvernare. Stiti ce se va intampla cu banii accesati de guvern (datorita deficitului bugetar enorm)? Se vor RISIPI !!

In al doilea rand, desi BNR va pune conditii ca bancile romanesti sa nu-si finanteze bancile mama din Austria sau Italia sau Grecia, etc, totusi, bancile romanesti pot finanta sucursale de multinationale care vor putea transfera usor bani la firmele mama (care nu vor atrage fonduri la centru, ci local).

Al treilea motiv este cel al obiectivului de curs: este destul de clar ca Guvernul si BNR au alergie la un curs de schimb extrem de volatil. Insa nimeni nu a impiedicat si nici nu impiedica autoritatile sa grabeasca procesul de aderare la euro. Desigur, se ridica intrebarea, care ar fi un nivel corect al cursului leu / euro. Este o intrebare de 19 miliarde de euro, insa nu cred ca ne permitem un asemenea risc.

In loc de concluzie:

Romania are nevoie de 10, poate 20 de miliarde de euro. Insa pentru programe concrete, tangibile, in investitii pentru viitor, investitii ce vor plati de de la sine. Insa, inainte de a accesa chiar si acesti bani pentru investitii, trebuie ca vointa politica sa fie clara pentru o mai buna guvernare. Actualul guvern a inceput cu stangul, nu cred ca putem sa acceptam sa-i facem un cadou cu zece zerouri.

Decizii in criza

In ultima luna am citit tot soiul de analize in care se tot repeta ideea ca Romanie are nevoie de zeci de miliarde de dolari pe termen scurt si ca ar fi bine sa faca rost de banii astia. Evident, cei care fac aceste analize uita ca datoria publica este lejer acoperita din rezervele BNR, ca datoria pe termen scurt este privata si ca ascunde, datorita unor motive de forma – sau fiscale – investitii. Si ca daca aceste datorii ar fi acoperite in 2009, pe urma va veni oricum 2010 cu aceleasi probleme, apoi 2011, s.a.m.d.

Romanii au inceput sa economiseasca. Si nu numai ei. Ne-am trezit, cred, cu totii la realitate. Consumul nu poate fi impins la infinit cu rate de crestere nesustenabile.

Romania are nevoie de imprumuturi externe. Ar fi avut oricum si daca nu ar fi lovit criza. Insa nu pentru consum, ci pentru investitii: in infrastructura, in invatamant, in proiecte de mediu. Iar aceste proiecte trebuie sa continue.

Din pacate, nu vad nicio miscare, autoritatile se afla in acea stare, descrisa intr-un articol precedent drept “dolce far niente”.

Nu s-a facut niciun pas catre descentralizare. Entitatile locale au o capacitate imensa de indatorare si, in plus, au si mai multe nevoi de investitii. Nu s-a facut nimic pe tema asta. Imi mentin, de exemplu, propunerea ca Metrorex sa treaca la Primaria Bucuresti.

Nu am vazut nimic in zona energiei. Firme precum Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica ar putea fi partial (3-5%) privatizate prin BVB. Intotdeauna vom avea nevoie de electricitate, caldura, gaze. Veniturile sunt, asadar, certe. Va fi usor pentru aceste firme sa atraga resurse pentru noi investitii.

Fiscal, nu a fost luata practic nicio masura. Datele statistice arata clar ca familiile si firmele si-au redus cheltuielile. Este o ajustare necesara. Insa o ajustare prea puternica ne va impinge cu siguranta intr-o criza si mai mare. Imi mentin propunerea de a reduce TVA la 15%, reducere ce ar putea fi compensata partial cu cresterea unor accize pe produse, de exemplu pe benzina (lucru ce ar avea impact benefic pe termen lung, dupa ce criza va sfarsi).

Monetar, inteleg decizia BNR de a mentine rata dobanzii la 10%: nu se doreste deprecierea si mai accentuata a leului. Insa asta dauneaza economiei. Rata inflatiei, desi ridicata in ianuarie, va scadea. Si chiar si cea din ianuarie este artificial ridicata (33% din inflatia pe ianuarie este datorata telefoniei – un domeniu unde consumul a scazut cu 6%). In plus, o scadere a dobanzii la 8% nu cred ca va avea un impact semnificativ asupra cursului de schimb in conditiile actuale.

Autoritatile trebuie sa se trezeasca la viata. Mai ales ca a venit si primavara.

UPDATE: un articol de sambata din Cotidianul vorbeste despre un posibil plan de descentralizare al guvernului, plan care ar fi gata la inceputul lui mai.


Taguri