Rata BNR.

BNR a redus ieri rata dobanzii de politica monetara de la 10.25% la 10%. Am anticipat vinerea trecuta o scadere, insa ma asteptam la o scadere mult mai drastica. Aceasta reducere imi arata indecizie, parca BNR asteapta sa se intample ceva si evita sa actioneze.

Programul anticriza al Guvernului

Am considerat ca planul anticriza initial, strecurat de catre guvern presei, ca fiind un pas inainte, desi timid. Erau incluse masuri corecte precum reduceri de impozite si taxe, capitalizarea anumitor banci, decizii sectoriale, etc. Speram ca salariile si pensiile sa fie cel putin inghetate si guvernul sa ia si alte masuri mai drastice in a taia costuri de la buget. Ma asteptam sa vad si un plan coerent de investitii in infrastructura.

Insa nu am vazut nimic din ce ma asteptam, mai ales in urma discutiilor guvernului cu sindicatele. Din contra chiar.

Programul anticriza este mult prea putin si mult prea tarziu. Si guvernul, ca si BNR, asteapta sa se intample ceva. Sa pice para malaiata. In plus, guvernul a dat dovada de indecizie, isi schimba opiniile si schimba legile de dimineata si pana seara si apoi dimineata urmatoare din nou.

Ce se intampla in economie.

In economie exista incertitudine. Firme mari, precum Petrom, dar si alte firme – cu capital romanesc si strain – anunta reduceri de personal. Familiile, din cauza incertitudinii, amana decizii de investitii (fie ca e vorba de o masina – vanzarile de autoturisme noi au scazut in ianuarie cu 70%; fie ca e vorba de locuinta sau ca e vorba de alte cheltuieli). Datorita scaderii cererii, toate firmele anunta programe anticriza, de reducere de cheltuieli. Ceea ce inseamna alte concedieri. Incertitudinea alimenteaza criza iar criza alimenteaza incertitudinea.

La nivel personal, atat familiile cat si firmele iau deciziile corecte. Insa, desi toate aceste decizii sunt, in mod individual corecte, in ansamblu ne facem rau unii altora.

Sistemul bancar si economia deschisa

Dupa scandaluri gen Bancorex, dupa falimentul guvernului Vacaroiu care, timp de 4 ani intre 1992 si 1996, nu a facut reforma, Romania a intrat practic in imposibilitate de plata. La 10 ani distanta, si dupa reforme liberale, Romania a iesit din faliment pentru ca si-a deschis piata, a acceptat ideea de concurenta si acum face parte din economia mondiala.

Economia Romaniei este una deschisa. Si dependenta, in buna parte, de economia UE si, in sens mai larg, de economia mondiala. Bancile romanesti sunt controlate, in proportie de 90% de banci straine, iar buna parte din economie este dependenta de multinationale.

Peste tot in lume bancile traverseaza o perioada grea si au cam inchis robinetul creditului. Multinationalele anunta toate in cor planuri de reduceri de cheltuieli. In plus, firmele romanesti orientate pe export sufera datorita scaderii consumului in pietele de export.

Toate aceste elemente se traduc in riscuri extrem de grave pentru economia romaneasca.

Ce ar trebui sa vedem din partea autoritatilor

Spuneam mai sus ca la nivel personal, deciziile de economisire ale familiilor si firmelor sunt corecte. Insa, desi toate aceste decizii sunt, in mod individual corecte, in ansamblu ne facem rau unii altora si putem ajunge la dezastru.

Este, asadar, imperativ ca autoritatile sa ia masuri impotriva acestui cerc vicios extrem de periculos.

Deciziile autoritatilor trebuie sa fie ferme si, monetar vorbind, semnificative.

Ce am vazut pana acum din partea autoritatilor? Jumatati de masuri, indecizie, lipsa de viziune si chiar o lipsa de intelegere a realitatii economice. Masurile “anticriza” actuale sunt insuficiente.

Ghinionul exportatorilor

Firmele romanesti exportatoare au dat dovada de dinamism, de competitivitate si merita felicitate. Din pacate pentru ele – si pent economia romaneasca in general – pietele de export au cazut.

Sunt doua tari, SUA si Marea Britanie, care prezentau deficite comerciale mamut. Aceste deficite comerciale erau finantate de excedente comerciale ale tarilor bogate in resurse naturale (Rusia, Arabia Saudita, etc), dar si de tari cu o industrie prelucratoare importanta precum China, Germania si alte tari din ASEAN. Ceea ce s-a observat in ultimele luni a fost faptul ca au avut mai mult de suferit tarile exportatoare (precum Rusia, Taiwanul, Singapore, Coreea de Sud, etc) decat tarile importatoare (SUA si Marea Britanie).

Sunt de acord: este incorect ca tari care au economisit sa sufere mai mult decat tarile care au cheltuit. Insa aceasta este realitatea.

Asadar, care este rezumatul problemelor?

1. Bancile nu mai dau credite. Economia are de suferit caci initiativele economice (ale familiilor, firmelor, instutiilor, etc) nu mai au finantare.

2. Multinationalele anunta programe masive de reducere de costuri

3. Pietele de export sunt in cadere.

4. Somajul este in crestere. El ar putea fi accentuat de intoarcerea multor romani ramasi in somaj in tari precum Spania.

5. Reducerea activitatii economice inseamna venituri mai mici la buget

Si care sunt solutiile?

Aratam mai sus ca solutiile trebuie luate de autoritati si ele trebuie sa fie atat ferme, imediate si semnificative.

Romania, ca stat, dar si autoritatile locale au un grad mic de indatorare. In plus, inflatia este pe o panta descendenta.

Iar cei care vor absorbi socul si vor asigura relansarea economica sunt in special firmele mici si mijlocii orientate catre piata romaneasca, fie ca vorbim de resurse naturale, de industrie sau de servicii. Tot aceste firme vor asigura si sustenabilitatea economica pe termen lung.

Solutii exista, in plus fata de cele apreciate ca bune din programul anticriza al guvernului, multe dintre ele au mai fost aminitite pe acest blog, incerc sa le rezum:

1. Scaderea fiscalitatii. Reducerea semnificativa a TVA (vezi articol )si a taxelor pe munca ar avea un impact atat in a stimula consumul (si deci multinationalele isi pot revizui in favoarea Romaniei planurile de reducere de costuri) dar si in privinta combaterii somajului: impozite pe munca mai mici – mai putini angajati de dat afara.

2. Descentralizarea: autoritatile locale isi pot asuma multe activitati ce acum aduc pierderi bugetului de stat. De exemplu, Metrorex poate trece in administratia Primariei Bucuresti. In acest fel controlul asupra cheltuirii banului public este mai aproape de cetatean. Bucurestenii pot decide ei cum vor finanta pierderile la Metrorex: un serviciu mai modest, control al cheltuielilor, un pret pe bilet mai mare, etc. (Vezi articol sau articol).

3. Sustinerea BVB prin listarea unor pachete de 3-5% din firme de stat cu activitati in domenii in care valoarea firmelor a scazut cel mai putin: de ex, in energie. De asemenea, legea SIF-urilor ar trebui modificata si, in plus, cele 5 SIF-uri ar trebui incurajate sa fuzioneze. Cresterea capitalizarii BVB va ajuta nevoii de finantare a multor firme. (Vezi articol).

4. Reducerea economiei subterane. Recomand analiza aparuta in ZF si semnata Andreea Vass. Daca s-ar reduce economia subterana cu 50%, asta inseamna un PIB fiscalizat cu cel putin 10% mai mare si, deci, 10% mai multe venituri la buget.

5. Reducerea semnificativa a ratei BNR. Nu ar trebui sa ne temem nici de 4%. Nu de alta, dar bancile nu mai pompeaza bani in sistem asa cum ar trebui iar firmele au nevoie de finantare.

6. BNR sa cumpere obligatiuni direct de la emitenti cu rating bun, de exemplu de la consilii locale. Repet, majoritatea consiliilor locale au un grad mic de indatorare si extrem de multe proiecte si treaba de facut. In plus, in conditiile actuale ale pietei le va fi greu de emis obligatiuni catre investitori privati.

7. Alte masuri sectoriale, in stimularea serviciilor, de ex. in turism: turismul contribuie cu circa 1% din PIB in Romania fata de alte tari vecine si prietene precum Ungaria sau Bulgaria unde contribuie cu 5-10%.

8. Alte politici, de exemplu de reducere a somajului, inclusiv prin educatia si calificarea / re-calificarea fortei de munca. (Vezi articol).