You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for January, 2009


Logica Domnului Boc

Domnul Boc are o logica bizara:

1. Intr-un citat aproximativ, domnul Boc ne anunta ca sporul de vechime si sporul de noapte vor fi mentinute, pentru motivul ca sunt prevazute de codul muncii (de o lege asadar), lege care trebuie, nu-i asa, sa fie aplicata.

2. Pe de alta parte, tot domnul Boc ne anunta ca salariile profesorilor nu vor creste cu 50%, desi sunt prevazute intr-o alta lege.

Nu e prima data cand domnul Boc (nota bene: jurist de profesie) foloseste legile care ii convin si dupa cum ii convin. Daca legea ne convine, este lege si trebuie aplicata. Daca legea nu ne convine, nu sunt bani la buget.

Eu nu reusesc sa inteleg logica domnului Boc.

UPDATE: Intrebare pentru toata lumea: in situatia in care este economia Romaniei in acest moment, ar trebui ca toate criticile la adresa guvernului sa inceteze? Ar trebui ca guvernul sa primeasca un cec in alb pentru toate actiunile sale? Ar trebui sa mergem pe logica “oricum nu putem avea alt guvern mai bun in acest moment”?

Rata dobanzii de referinta trebuie sa scada

Firmele, chiar si dintre cele mai bune, isi gasesc cu greu finantare. Inflatia este tinuta sub control, iar salariile bugetarilor nu mai cresc cu 50%.

Panica face ca firmele sa-si tina resursele financiare si sa nu le cheltuie, multe si le trimit la sediile firmelor mama. Exista o tendinta de asteptare. Toti asteapta. Inclusiv guvernul se afla in expectativa. Exista riscul ca firme bune, datorita unei lipse temporare de lichiditati, sa-si inchida portile, cu toate consecintele ce decurg de aici: somaj mai ridicat, resurse la buget mai mic, putere de cumparare mai redusa.

Spuneam in indicii Jeopardy ca BNR isi va reduce dobanda pana in martie la un nivel de 8%, iar pana la sfarsitul anului la 4%. Cred ca a venit vremea ca BNR sa faca primul pas in aceasta directie. Chiar de luni.

Lor nu le pasa de Romania

Putini mai au o imagine clara a starii de spirit din toamna anului 1996. Romania si Bulgaria erau grupate in aceeasi categorie, a tarilor incapabile sa se autoguverneze eficient. Pana la urma, Bulgaria a declarat semi-oficial falimentul national si a trecut la un regim de consiliu monetar, nelasand moneda sa fluctueze liber. Guvernarea a trecut pe pilot automat.

Romania a evitat in ultimul moment acelasi destin, numai datorita schimbarii de guvern si trecerii PSD (FDSN la acel moment) in opozitie. Dar guvernul Ciorbea a mostenit o situatie dezastruoasa: o economie preponderent de stat si nerestructurata, o rezerva valutara de sub 100 milioane de USD, un curs de schimb artificial, o imagine de tara neguvernabila. O tara care astepta cu sufletul la gura deblocarea unei noi transe de imprumut de la FMI, in cadrul acordurilor stand-by (vorbim de “fabuloasa” suma de 50 de milioane de USD).

Autorul acestui dezastru era guvernul Vacaroiu. Guvernarea Vacaroiu din 1996 a fost dupa principiul “dupa noi, potopul”. Pe scurt, de fapt nu le pasa de Romania.

Anii 2000 si 2004 au adus tranzitii line de la un guvern la altul. Guvernele Isarescu si Nastase nu au devalizat bugetul de stat (din motive diferite, Isarescu netinand foarte tare sa sacrifice bugetul pentru a castiga alegerile, iar Nastase era sigur ca va deveni oricum presedinte, astfel incat nu dorea sa isi bata singur cuie in talpa pentru perioada 2000-2004).

Schimbarea de guvern din 2008 ne-a readus la situatia din 1996: un buget cocosat de plati restante si prognoze de cheltuieli nesustenabile pentru anul urmator. Autorul acestui dezastru este guvernul Tariceanu. Care a guvernat in 2008 dupa acelasi principiu “dupa noi, potopul”. Si caruia, de fapt, nu ii pasa de Romania.

E cu atat mai uimitor ca Tariceanu revendica acum pozitia de prim-opozant al tarii. Cum dumnealui nu are decenta de a face un pas inapoi, ar trebui ca ai sai colegi din PNL sa il dea un pic deoparte. Pentru binele PNL-ului si al ideii de opozitie credibila.

Guvernul Boc e unul haotic. Dar daca imaginea opozitiei este Tariceanu, alternativa nu este cu nimic mai breaza. Opozitia are nevoie de simboluri credibile. De cineva care sa coaguleze bruma de speranta ramasa si care sa dea oamenilor motivatia de a ramane in viata cetatii.

Cineva caruia sa ii pese de Romania.

Sfat pentru dl. Geoana: de ce Romania nu ar cumpăra Erste Bank?

Dl. Geoana, al doilea om in stat la aceasta ora, declara, conform unui articol din Cotidianul:

Am vorbit astăzi şi cu câţiva ambasadori străini, inclusiv cu ambasadorul austriac (…). Şi i-am spus, domnule ambasador, domne, de ce nu vine ministrul de Finanţe din Austria, şi chiar vine în două săptămâni, şi la fel trebuie să vorbim şi cu francezii, şi cu cei care au bănci, unde banca-mamă nu e românească, că din păcate am dat totul la străini, deci băncile-mamă în acest moment îşi retrag sursele de finanţare către banca de acasă, se consolidează acasă.

Şi atunci trebuie să vorbim cu aceşti oameni, măi fraţilor, dacă voi consideraţi că România şi economia românească reprezintă o periferie a dumneavoastră şi nu vă interesează, vă duceţi banul la centru, haideţi să avem o conversaţie puţin mai vânoasă cu dumneavoastră, pentru că aveţi interese economice vaste în România. (…) Şi nu este fairplay ca din motive de dificultate economică la dumneavoastră să sacrificaţi o economie care v-a primit bine, care v-a creat profituri gigantice.

Eu i-as indica domnului Geoana ca, la aceasta ora, capitalizarea la Bursa din Viena a Erste Bank este de 3,62 miliarde de euro, adica intreg grupul bancar austriac (care in Romania controleaza BCR) este evaluat la mai putin decat a fost evaluat BCR in 2006. De pe urma vanzarii unei participatii de doar 36% din BCR in 2006, statul roman a incasat 2,2 miliarde de euro. Cu acesti bani – considarand doar matematica simpla – Romania ar putea cumpara mai mult de 51% din Erste, i-ar putea muta sediul la Bucuresti si ar transfera toti banii din Austria catre Romania. In acest fel, vorba dlui. Geoana, ne rezolvam noi problemele, incasam noi profiturile uriase, si ii lasam pe austrieci la perfierie si la sacrificat.

Nu este nou pentru PSD sa aiba un mesaj populist – nationalist. De vina sunt tot timpul altii, capitalistii, bancherii straini care ne fura si ne lasa in saracie.

Astfel de mesaje populiste nu ne vor ajuta sa iesim din criza. Ca sa iasa din criza, economia romaneasca trebuie sa devena din nou atractiva. Iar asta inseamna taxe mai mici (si nu marirea cu 3% a CAS), un aparat birocratic mai mic, mai eficient si platit in functie de performante si, nu in ultimul rand, inseamna mult mai multa munca, mult mai multa educatie, mult mai multa flexibilitate a muncii. Dar desigur, este mai usor sa acuzi strainii ca ne fura decat sa-ti indemni compatriotii (atat de dragi, mai ales cei platiti de stat) la munca.

Pe urmele Ungariei…

Ungaria este una din tarile cu care ne-am comparat frecvent. Si pe ale carei urme pasim de cativa ani, cu o tenacitate demna de o cauza mai buna.

Ungaria a marit salariile bugetarilor in mod nesustenabil din punct de vedere economic. Un partid a castigat alegerile mintind electoratul. Salariile bugetarilor nu au putut fi reduse. Reducerea salariilor reale s-a facut prin inflatie ridicata pe parcursul mai multor ani. Se estimeaza o contractie a economiei maghiare cu 3% in 2009.

Romania a marit salariile bugetarilor si pensiile in mod nesustenabil din punct de vedere economic. Doua partide au castigat alegerile mintind electoratul. Salariile bugatarilor nu pot fi reduse, nici macar inghetate. Restul urmeaza sa se intample.

Evolutia celor doua tari cunoaste similaritati frapante. In Ungaria, procesul are un avans de cativa ani. Va reusi Romania sa evite acelasi parcurs? Poate da, poate nu, doar viitorul ne va arata. Pana atunci, priviti la Ungaria cand va faceti planuri de viitor pe urmatorii 3-5 ani.

Ghicitoare cu somajul. Si mijloace pentru a-i contracara efectele.

Cine a spus, fix cu un an in urma (28 ianuarie 2008), urmatoarele:

Cresterea salariului minim, prin mecanisme administrative, face ca firmele sa fie tot mai reticente in a angaja personal necalificat in vederea formarii.

(…) trebuie gasite mijloace pentru un program national de formare continua. Habar nu am cum s-ar putea face asta, dar stiu sigur cum nu se va face – prin ANOFM…

Autorul celor de mai sus, ridica si alte probleme care, in contextul crizei economice din 2009, au devenit mai putin acute.

Revenind la citat, astept ideile voastre pentru a-i ajuta pe cei de la ANOFM.

Incep eu: cred ca statul poate subventiona partial salariul noilor anagajati – in cazul in care o firma isi mareste numarul de salariati – pe o perioada determinata (sa zicem de 6 luni) daca firma dovedeste ca are un program de ucenicie. Avantajele sunt evidente pentru angajati si pentru stat (care nu va plati ajutorul de somaj). Insa vor avea de beneficiat si firmele care azi ar avea nevoie de mana de lucru, dar care nu isi permit din cauza unui salariu minim prohibitiv sau din lipsa unui numar suficient de mare de personal calificat intr-un anumit domeniu (de ex. tamplari). In acest fel, si firma va avea de castigat pe termen scurt datorita scaderii salariului mediu al firmei, dar si pe termen lung: pentru ca daca numarul de tamplari este mai mare atunci, datorita legaturii dintre cerearea si oferta de tamplari, costurile cu salariile vor fi mai mici in viitor.

Cum ziceam mai sus, astept si ideile voastre, impreuna cu raspunsul la ghicitoare.

La ce folosesc liderii de sindicat? Mecanismul cresterii salariilor.

Miron Mitrea este un fost lider de sindicat. Ulterior a devenit membru marcand in PSD, a fost ministru al Transporturilor, cercetat de procurori, azi este parlamentar.

Victor Ciorbea este un fost lider de sindicat, ulterior membru CDR, apoi primar al Bucurestiului si prim-ministru al Romaniei.

Azi, liderii de sindicat se impotrivesc inghetarii salariilor. Anul trecut au reusit atat in domeniul privat (de ex. la Dacia) cat, mai ales la stat, sa obtina cresteri semnificative de salarii. In octombrie anul trecut (deci fix in zilele cand criza economica internationala a traversat cel mai delicat moment si liderii G20 si bancile centrale au evitat dezastrul), ei bine, in octombrie 2008, refrenul sindicatelor din Romania era “crestere de 50%”.

In conditiile in care inflatia lunara a scazut pana la 0.3% in noiembrie 2008 si 0.2% in 2009 si va fi scazuta in 2009, in conditiile in care salariile au crescut in ultimii 3 ani cu peste 20% pe an (si inflatia a fost sub 10% in fiecare din ultimii 3 ani), o crestere zero a salariilor in 2009 (fata de decembrie 2008) se traduce printr-o crestere reala a castigurilor!

Cred ca liderii de sindicat, daca nu inteleg pe ce lume traiesc, macar au elemente de matematica de clasa a IV-a.

In aceasta criza economica suntem cu totii in aceeasi barca. Daca este sa cerem cu totii, sa zicem, 50% crestere salariala avem doua optiuni, ambele cu sfarist tragic: ori stam in greva (deci nu se produce nimic), ori acceptam aceasta crestere salariala si dam cu totii faliment (deci iarasi nu se produce nimic).

Liderii de sindicat trebuie sa inteleaga ca modul de a-i proteja pe cei care ii reprezinta este ca gradul de ocupare a fortei de munca sa fie cat mai mare. Ei nu trebuie sa se fixeze pe salarii. Ci sa fie siguri ca legile sunt respectate, ca exista flexibilitate in domeniul muncii si ca exista suficiente programe de educatie continua, de reconversie profesionala si ca politicile statului sunt adecvate.

Salariul este stabilit nu prin decret, ci in functie de cerere si oferta. Iar daca oferta este cat mai bogata (deci angajati mai pregatiti, mai flexibili), atunci si cererea va urma oferta, iar salariile vor creste.

PS. acest articol l-am inclus in categoria “profesii”, caci a fi lider de sindicat este o profesie. In care multi fac cariera.

In apararea supermarketurilor

De cand a devenit clar ca si Romania va fi lovita de criza, au aparut din ce in ce mai multe voci (de exemplu din partea unor reprezentanti ai BNR sau din partea fostului prim-ministru Adrian Nastase) care afirma ca una dintre cauzele pentru care Romania este azi in criza economica ar fi investiile straine catre activitati neproductive, precum banci sau supermarketuri; cum ca astfel de investitii au accentuat criza datorita deficitului comercial; si ca economia Romaniei ar fi trebuit sa se orienteze in principal pe productie si export.

Desigur, multe lucruri s-ar fi putut face mai bine in Romania ultimilor 60 de ani. Insa a arata cu degetul in special catre lanturile de supermarketuri si a le face vinovate de criza este incorect.

In primul rand, investitiile sunt initiative private, platesc taxe iar activitatea lor este reglementata de legi votate in Parlament.

In al doilea rand, pana acum cativa ani, aveam tot felul de piete in aer liber, de angrouri si de Complexe “Europa”. Firme precum Carrefour sau Real au mutat buna parte din comertul nefiscalizat intr-un comert legal, statul colecteaza TVA, angajatii au carte de munca iar noile centre comerciale sunt mult mai prietenoase cu clientii decat angrourile.

In al treilea rand, dezvoltarea retailului ar fi trebuit sa ajute in primul rand producatorii romani: preturile sunt in lei, producatorii locali au cheltuieli de transport mai mici si ar trebui sa cunoasca mai bine clientii din Romania decat producatori din strainatate. Multi producatori romani (de exemplu in industria preparatelor de carne) au reusit sa incheie contracte cu retailerii.

Daca este sa cautam vinovati, cred ca trebuie sa ne intoarcem catre cei care au facut politica fiscala la inceputul lui 2006 cand a devenit clar ca inflatia risca sa iasa de sub control: Romania nu ar fi trebuit sa inregistreze un deficit bugetar in anii de crestere economica sanatoasa. In schimb, guvernul s-a imprumutat pentru a mari numarul de angajati la stat, crescand astfel inflatia pe salarii; iar TVA nu a fost marita.

Spre deosebire de alte domenii, retailul se va dezvolta in 2009, vor aparea noi centre comerciale, deci producatorii locali vor avea o piata de desfacare mai mare. Daca in 2009 nu vom avea recesiune, asta se va datora in buna masura dezvoltarii retailului.

Speranta si 2009

“Speranta” si “anul 2009” vor fi doua cuvinte care isi vor gasi cu greutate locul in aceeasi fraza. Pentru ca 2009 se anunta un an mohorat.

Singura raza de speranta poate veni doar din refacerea economiei europene. Pe plan intern, Romania nu are nici o resursa si nici un argument pentru a spera ca va scapa afectata doar putin in 2009.

Refacerea economiei europene ar putea avea ca ca prim efect stoparea transferurilor de capital de la bancile romanesti la bancile mama din vest. Pasul urmator ar fi calmarea dobanzilor si reluarea timida a creditarii. Relativ repede, s-ar restabili increderea in piata si in Romania.

Un al doilea efect ar consta in cresterea comenzilor de export.

Daca economia europeana se reface pana la mijloc de 2009, Romania poate evita scaderea de PIB in 2009 fata de 2008. In caz contrar, chiar si crestrea economica zero devine un vis greu de atins. Nici vorba de crestere economica, cu atat mai putin de 2,5%, cat se spune ca e premisa de constructie a bugetului.

Acesta este scenariul optimist. Personal, nu cred ca are sanse sa se indeplineasca. Dar putem – cel putin deocamdata – sa ne pastram speranta in 2009…

Programul anticriza al Guvernului Boc: un pas inainte

Ziarul Cotidianul publica Programul anticriza al Guvernului. L-am citit si cred ca este un pas inainte, contine masuri corecte chiar daca, per total, nu este suficient de ambitios, data fiind severitatea crizei.

In primul rand, taxele si impozitele nu se modifica substantial. Exista o tendinta de scadere a fiscalitatii, o crestere moderata a salariilor bugetarilor, precum si programe specifice care cred ca isi vor atinge tinta de a sustine economia si a combate somjaul.

Sa le luam pe rand:

1. Fiscalitatea:

a. Cum este si normal, statul isi va plati imediat datoriile catre firme. In total 8 miliarde de lei. Acest lucru va ajuta firmele care gasesc cu greu finantare. Pe cele aflate la limita le va tine in viata, celelalte vor avea costuri mai mici (in special cu finantarea) si vor putea pune banii mai repede la lucru in economie.

b. Sunt cateva masuri in privinta TVA: in primul rand TVA se va plati la momentul incasarii. Asadar, vor avea de beneficiat producatorii si prestatorii de serviciu, insa firmele de retail (precum Carrefour) vor trebui sa-si refaca socotelile. Impactul este pozitiv asupra fluxurilor de numerar din economie, precum la 1.a. mai sus.

A doua masura in privinta TVA este reducerea ei la 5% in industria alimentara de procesare. Va cost bugetul circa 3,4 miliarde de lei, insa cred ca impactul net va fi mai mic datorita reducerii evaziunii fiscale. Astfel se vor incuraja firmele mici si mijlocii productive, cu impact pozitiv asupra bugetelor familiilor.

c. Neimpozitarea profitului reinvestit. Aceasta masura va costsa guvernul 3,4 miliarde de lei, insa investitiile se traduc in cresterea activitatii economice si, deci, in taxe mai mari in viitor.

2. Reducerea cheltuielilor bugetare.

In plus fata de reducerea cu 20% a personalului din aparatul central, in proiectul anticriza se mentioneaza cresterea salariilor bugetarilor apropiata de inflatie.

In acelasi timp, punctul de pensie creste la 45% – o masura populista (si nu este singura din program).

Alte cheltuieli publice (cum ar fi achizitia de automobile) se reduc cu 3,6 miliarde de lei.

3. Masuri specifice

a. Probabil cea mai importanta se refera la capitalizarea suplimentara a CEC si a EXIMBANK cu 1 miliard de lei. In plus, se constientizeaza (si, mai important, se foloseste!) punctul forte al CEC si anume in localitatile mici si medii si relatia cu firmele din acele localitati (si ele mici si medii). Astfel, aceste sume vor fi disponibile pentru finantare acolo unde este cel mai mult nevoie, mai ales in aceasta perioada cand bancile straine sunt mai mult preocupate nu de filiale, ci de sustinerea bancilor – mama.

b. Sunt prevazute masuri pentru sustinerea productatorilor de autoturisme si continuarea investitiilor in acest domeniu, inclusiv un program “rabla” de 60.000 de autoturisme.

Concluzie.

Desigur, nu se prevede – deocamdata – ca Romania sa intre in recesiune. Insa daca exista riscul recesiunii, programul nu este suficient de ambitios. Lipsa de ambitie poate fi insa compensata de un program clar de investitii (de exemplu in infrastructura), plan despre care guvernul vorbeste, dar pe care nu l-am vazut inca.

Planul este si populist pe alocuri (vezi marirea pensiilor) si, din pacate, nu aminteste despre reducerea deficitului bugetar prin descentralizare.

Cu toate aceste lipsuri, planul nu mi se pare rau. Impozitele nu cresc, ceea ce este bine. Iar masurile fiscale si cele specifice sunt corecte: sprijina activitatile economice si injecteaza un pic de lichiditate in economie. In plus, nu mai auzim de cresteri de 50% ale salariilor.

Asociatia Nationala pentru Protectia Pacientilor

In urma unor probleme personale, am aflat de existenta Asociatiei Nationale pentru Protectia Pacientilor.

Iata care sunt cateva dintre obiectivele asociatiei:

– protecţia drepturilor pacienţilor în general, din România, prevăzute de legislaţia din România şi de reglementările la nivelul Uniunii Europene, precum şi acţionarea prin mijloace legale împotriva nerespectării drepturilor lor de către cei care asigură îngrijiri de sănătate, îngrijiri terminale, intervenţii medicale, servicii comunitare şi servicii conexe actului medical, care ar putea să le afecteze sănătatea, mediului înconjurător, sau să le pună viaţa în pericol;

– informarea opiniei publice prin diverse mijloace privind deficienţele produselor şi serviciilor de sănătate, precum şi impactul negativ asupra pacienţilor, a personalului care asigură serviciile de sănătate şi asupra mediului ambient;

– acţiuni privind formarea unei atitudini corecte a furnizorilor de servicii medicale faţă de respectarea drepturilor pacienţilor;

– acţionarea prin mijloace legale pentru prevenirea practicilor abuzive şi a publicităţii de natură a afecta drepturile şi interesele legitime ale pacienţilor.

Asociatia ofera sprijin diferitelor grupuri sau organizatii de bolnavi reprezentand interesele acestor grupuri atat in fata autoritatilor cat si in fata furnizorilor de servicii medicale.

Nu pot decat sa aplaud astfel de initiative civice precum aceasta Asociatie sau grupurile / organizatiile care sprijina suferinzii de anumite boli.

Cam asta inseamna democratia. Cu cat mai multe astfel de organizatii, cu atat – ca societate – avansam si reusim sa ne rezolvam problemele, indiferent cat de grele. Nu trebuie sa asteptam tot timpul ca autoritatile sa gandeasca pentru noi, ci trebuie doar sa ne organizam, sa comunicam unii cu ceilalti, sa ne intelegem problemele si sa le rezolvam.

Cand a crescut guvernul/parlamentul contributia la asigurarile sociale?

In luna decembrie 2008, contributia angajatorului la asigurarile sociale (la fondul de pensii cum este mai cunoscut) era de 18%.

Pe site-ul Ministerului de Finante, aceeasi contributie aferenta lunii ianuarie 2009 este de 18,5%.

Nedumerirea mea este cand au modificat procentul guvernul sau parlamentul? Intre doua scandaluri? Si cum? Pe sest si heirupist ca alte masuri adoptate in prima luna de mandat? Si, in sfarsit, cum ramane cu promisiunea ca principalele taxe si impozite nu vor fi modificate? Intra tot in categoria minciunilor electorale vandute de PDL-PSD?


Taguri