You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for December, 2008


Autoreclama din Dilema: Economia Romaniei – retrospective si asteptari

Inainte de formarea guvernului Boc am scris pentru Dilema urmatorul articol despre ce ne asteapta in 2009 si care ar fi prioritatile noului guvern.

Lectura placuta si La multi ani!

De ce as investi astazi in Moldova

Nota: textul ii apartine lui Alex, tot el va raspunde la comentarii si intrebari. Bafta!

De ce as investi astazi in Moldova?

Sunt multe tipuri de investitori, insa pentru simplitate am incercat sa ii reduc doar la doua categorii: investitori “de-a gata” si investitori “de perspectiva”. Sunt sigur ca in literatura de specialitate exista deja alti termeni mult mai sofisticati pentru a descrie aceste categorii de investitori, dar mi se par mai sugestivi si mai “romanesti” termenii de mai sus.

Investitorii de-a gata sunt cei carora le plac investitiile in afaceri sigure, in locatii atractive, cu logistica deja dezvoltata si unde tot ce trebuie sa faca e sa tranteasca o caruta de bani si sa astepte profitul. Sunt cei care au in spate un istoric indelungat (ca familie sau ca si companie) si dispun de fonduri considerabile, de aceea sunt in general mai conservatori in investitiile pe care le fac.

Investitorii de perspectiva sunt cei care vizualizeaza inaintea celorlalti potentialul de dezvoltare al unui domeniu, al unei regiuni, al unei tari sau alte arii geografice, si aleg sa investeasca in zone subdezvoltate, cu infrastructura precara, in domenii aflate intr-o dezvoltare incipienta dar cu potential ridicat.

Profilul de risc este doar un aspect al celor doua categorii, dar nu as vrea sa plictisesc cu o descriere mai amanuntita pentru ca nu acesta e scopul acestui eseu. E suficient sa spun ca nu exista o reteta a celui mai bun investitor si fiecare categorie are si avantaje si dezavantaje. In fiecare categorie sunt investitori care au facut multi bani. In fiecare categorie sunt investitori care au pierdut multi bani, sau care au dat faliment.

Romania a pornit dupa 1989 cu o economie in cadere libera. O economie in care nu foarte multa lume avea incredere si in care nu foarte multa lume era dispusa sa investeasca. Romania era o tara cu o infrastructura subdezvoltata, cu multe industrii falimentare, cu o lipsa de initiativa deplorabila. Pe de alta parte, Romania era o tara cu terenuri ieftine, cu forta de munca ieftina, cu consum redus si deci oportunitati multiple. Foarte putini investitori (din interiorul si din afara Romaniei) au pariat in acea perioada pe economia Romaniei, au investit constant si au cules roadele investitiilor lor. Au fost cei care au vazut potentialul acestei tari inaintea celorlalti si care astazi ne zambesc din top 300 al milionarilor. Majoritatea acestor investitori au fost din categoria investitorilor de perspectiva. Economia de astazi a Romaniei a fost reconstruita si pusa pe drumul cel bun de investitorii de perspectiva, in perioada in care investitorii de-a gata nici nu luau in considerare Romania pentru investitii.

De-abia dupa cresterea economica spectaculoasa din 2004 au inceput sa apara si investitorii de-a gata: in Bucuresti si in Timisoara, apoi in Cluj, incetul cu incetul si in zonele din afara oraselor. Astazi marile zone de investitii (Bucuresti, Cluj, Timisoara, Constanta etc) se afla intr-un proces de echilibrare a investitiilor de perspectiva cu investitii de-a gata. Unii investitori de perspectiva cu apetit ridicat pentru risc se retrag deja din aceste zone si iau in considerare alte zone pentru investitii (Ucraina, Rep Moldova, Serbia, Bulgaria, Macedonia). Alti investitori de perspectiva sunt impinsi din afara acestor zone de investitorii de-a gata care dispun de mai multa forta financiara.

Toata aceasta intoarcere in istorie este doar un motiv pentru a introduce un mic paradis al investitorilor de perspectiva, ignorat pana acum de majoritatea investitorilor. Este vorba de Moldova si are aceleasi oportunitati pe care le avea Romania in 1999-2000 (chiar mai multe avand in vedere ca acum suntem parte din UE): salarii mici, terenuri ieftine, putere de cumparare mai mica si in consecinta un potential de dezvoltare ridicat.

Diferenta de dezvoltare fata de restul tarii este evidenta. Statul va subventiona multe investitii in zona doar pentru a genera locuri de munca si pentru a ridica nivelul de trai si puterea de cumparare. In Moldova traiesc cei mai saraci cetateni ai Uniunii Europene, deci investitiile pot beneficia de fondurile UE de dezvoltare regionala. Moldova este pe granita Uniunii Europene, pot exista numeroase investitii care pot aduce profit doar din aceasta pozitionare avantajoasa.

Pentru multi investitori romani care nu dispun de sume mari de bani (si care au ratat momentul 2001-2004 pentru a investi), Moldova poate fi un punct de plecare. Pentru multi investitori romani sau straini de perspectiva care iau in considerare Serbia, Ucraina, Rep Moldova sau Bulgaria- Moldova poate fi de asemenea o optiune care sa ii tina ocupati vreo 5-10 ani. Pentru investitorii care vor sa isi transfere investitiile din Romania peste granite, Moldova este o optiune de a-si optimiza costurile. Moldova poate fi interesanta si pentru investitorii din afara Uniunii Europene care doresc sa investeasca la granitele UE pentru a produce marfuri cu origine europeana (in special investitorii din Ucraina, Rusia, poate si din China sau India).

Criza financiara din aceasta perioada intareste tendinta de migrare catre locatii mai ieftine si cu potential de crestere a consumului. Cu cat criza financiara va fi mai de durata, cu atat Moldova va deveni mai atractiva pentru investitorii de perspectiva sau pentru investitorii care cauta sa isi optimizeze costurile de productie. De asemenea, criza financiara aduce si o schimbare a focusului dinspre tarile dezvoltate catre tarile in dezvoltare- ceea ce implica o necesitate a dezvoltarii investitiilor in Romania luand in considerare nu numai exporturile catre Vest dar si cele catre Est.

Oportunitati exista destule: in agricultura, in transporturi si logistica, in productia industriala, in infrastructura si constructii, in energia regenerabila, in IT, in servicii financiare. Eu cred ca in urmatorii trei-cinci ani vom asista la o crestere spectaculoasa a investitiilor in zona Moldovei, similara cu cresterea investitiilor in Romania in 2000-2004. De aceea as investi astazi in Moldova, inaintea celorlalti, la costuri cat mai mici.

Ghiveci de criza

Cetateni ai Romaniei dormiti linistiti, criza isi vede de drum…

Dupa cum am putut vedea cu totii cum in ultimele trei luni de zile, economia reala s-a molipsit de criza de la pietele financiare internationale si, dupa ce diverse indicatoare de avarie s-au aprins pe tabloul de bord al pietelor globale, insasi mecanismul consumismului, acest motor al societatii capitaliste (de fapt un mecanism psihologic dezvoltat initial pentru a controla mai usor masele si pentru a mentine supraproductia americana de dupa al doilea razboi mondial), a inceput sa dea rateuri. Consumatorul american sufera insa de simptomul dependentei de cumparaturi iar criza loveste unde doare mai tare, la buzunar… Crescuti de mici cu libertatea – a se vedea cateodata obligatia – de a cumpara (cum a fost cazul dupa 11 Sept 2001 cand americanilor li s-a spus ca trebuie sa cumpere ca sa sustina tara), unii au acum probleme in a se regasi atunci cand nu-si mai pot permite sa umple portbagajele cu cumparaturi, asa cum erau obisnuiti. Sevrajul risca sa fie destul de urat, dupa cum spune Reuters, cu o posibila incidenta crescuta a furturilor si violentelor in perioada imediat urmatoare… Ascultati de sfatul medicului, combinatia de supraconsum si supraindatorare dauneaza grav sanatatii 😉

Insa nu conteaza ca supraconsumul, supraindatorarea, materialismul impins la extrem, lacomia, coruptia si incompetenta de pe pietele financiare mondiale ne-au adus in pragul prapastiei, sistemul se opune in continuare schimbarii. Si se opune cu o disperare care da de banuit ca se intampla ceva mult mai grav. Ceea ce a inceput cu finantarea neta a bancilor americane prin diverse mecanisme ale FED (discount windows), a continuat cu imprumuturi, injectii de capital, garantii pentru operatiunile interbancare, investitii in asiguratori si in pietele de efecte comerciale, a fost completat cu pachete de stimulare fiscala pentru a derapa in TARPuri si alte subprograme similare.

Sumele la care s-au ajuns sunt pur si simplu astronomice…vorbim deja de peste 8,5 trilioane dolari (sa ne intelegem bine, sunt 8.500.000.000.000 dolari…) in ajutoare directe si garantii, din care peste 3,2 trilioane dolari au fost deja utilizati. Ca sa punem lucrurile intr-o perspectiva masurabila, guvernul american a angajat, in cateva luni de zile, fonduri sau garantii de o valoare cumulata mai mare decat toate celelalte proiecte majore sau cheltuieli cu razboaiele la un loc, din istoria Americii!

Ati auzit bine, mizilicuri precum al doilea razboi mondial, totalitatea budgetului NASA (din istoria acestei agentii), razboiul din Irak (din 2003 incoace), primul razboi din Golf, primul razboi mondial, razboiul din Vietnam, planul Marshall (ala de-a repus Europa pe picioare dupa al doilea razboi mondial) si alte cateva flecustete d’astea nu fac – in bani actualizati la inflatie – decat vreo 8,1 trilioane dolari.

Nu stiu unii cum sunt, insa pe mine ma ia cu frisoane pe sira spinarii cand ma gandesc ce se putea face cu 8,5 trilioane dolari…Probabil ca omenirea gasea vreo doua trei remedii pentru cancer, SIDA, Alzheimer sau oricare alte boli la alegere, o solutie la incalzirea globala, cateva solutii practice de energie alternativa, mai facea cateva descoperiri stiintifice majore (pai NASA, de cand se stie ea, a avut un budget cam cat a zecea parte din ce-a pus administratia Bush la bataie in ultimele luni de zile), rezolva problema saraciei in Africa si mai ramaneau si ceva bani pentru un chef la scara mondiala.

Stiu ce-o sa spuneti, paragraful anterior suna a discurs de Miss World…Bineinteles ca – in lumea in care traim – astfel de sperante sunt naive, dar ce bine ar fi fost daca, in loc sa se arunce toti acesti bani pe fereastra, ar fi fost folositi asa cum trebuie. Unii dintre voi veti sustine sus si tare ca n-au fost bani aruncati pe fereastra si ca alternativa ar fi fost prabusirea in lant a pietelor financiare si apoi a economiei reale. Cu tichiuta de staniol mai cazuta pe frunte, eu ma gandesc ca broasca aruncata direct in apa fierbinte iti sare din tigaie si ca daca vrei s-o fierbi, e mai bine s-o pui in apa calduta si sa ridici incet incet temperatura…

Dar cine sunt eu sa contrazic specialistii de la FED si US Treasury, stiu ei mai bine ce trebuie facut pentru a salva America din criza. Aveti incredere in ei, daca acestia nu vor, nici nu trebuie sa dea explicatii la ceea ce fac. Uitati-va la Bloomberg, a dat in judecata FED, in speranta de a afla ce s-a luat in garantie pentru vreo 1,5 trilioane dolari, credite date la bancile americane. Nu de alta, dar nici in SUA nu catadicseste nimeni sa respecte libertatea accesului la informatie…

Acuma daca stam bine si ne gandim, ce mai conteaza cateva trilioane de dolari cand sunt pe gratis? Pai cu dobanda de referinta spre 0% si cu mesajul clar ca va tipari bani atat cat este nevoie ca sa re-starteze cresterea economica, FEDul poate oricand sa mai scoata alte cateva trilioane de dolari din palarie nu? Ce-i drept, s-ar putea sa nu mai poata cumpara mare lucru cu banii astia in cativa ani, daca sarim din deflatie in hiperinflatie 🙂

Insa ce ne pasa noua de problemele americanilor acum cand, in ciuda plecarii lui Stolojan, se pare ca vom avea un guvern de mare coalitie stanga-dreapta ? Sau o fi stanga-stanga-dreapta? Pai s-ar putea sa ne pese la anul, cand o placinta budgetara din ce in ce mai mica va trebui impartita intre doi dulai flamanzi (unul mai infometat, dupa 4 ani de paine cu apa), iar noi astialalti vom trebui sa ne multumim cu firmiturile. E greu cu spaga la vremuri de criza maica…

Si-apropo de budget, sa nu ne pierdem speranta, luminita de la capatul tunelului exista, chit ca nu se mai vede. Vorba celor de la Bloomberg, un anunt dragut dintr-un restaurant din Boston suna cam asa : “DUE TO BUDGET CUTS, THE LIGHT AT THE END OF THE TUNNEL IS BEING TURNED OFF.” (“Din motive de reduceri de budget, luminita de la capatul tunelului a fost stinsa”).

Nu panicati, “stati linistiti la locurile voastre” 🙂


Noapte buna, somn usor…

Romania: Raiffeisen are nevoie de un plan de salvare de 10 miliarde de euro

Am citit aceste declaratii ale unor directori de la Raiffeisen unde afirma, senin, ca Romania are nevoie de un pachet de 10 miliarde de euro pentru a salva economia, dintre care 5 miliarde garantii pentru sistemul bancar. Normal, vin si criticile de rigoare la adresa BNR si sfaturi “intelepte” despre ce trebuie sa faca Romania.

Ete na!

Raiffeisen, ca si alte banci din Austria, au pus din greu umarul in Europa de Est la cresterea consumului, la bula imobiliara, la deficitul de cont curent, la alte dezechilibre macro. Acum cand vad negru pe alb riscurile la care s-au expuns cu inconstienta, incep sa ceara bani, garantii. De la statul roman, caci injectiile de capital de la guvernul austriac nu sunt suficiente…

Solutia la eventualele probleme ale Raiffeisen in Romania este simpla: asa cum au achizitionat cu voiosie active bancare, la fel pot sa le si vanda, chiar daca in pierdere, nu-i obliga nimeni sa stea in Romania. Sau daca nu, sa dea faliment. De ce sa nationalizeze statul roman pierderile pe care Raiffeisen o sa le aiba din creditele acordate mult prea usor?

Cam asta este capitalismul la care Romania a aderat in urma unor lectii – bune – date de oficiali din UE. Domnii de la Raiffeisen se cred, probabil din inertie, inca in postura de a da lectii, de a desconsidera Romania; cand, de fapt, problemele sunt chiar la domniile lor in ograda.

PS. suma din titlu nu este obtinuta in urma unui calcul. Insa declaratiile iresponsabile ca cele facute de directorii Raiffeisen merita un raspuns pe masura.

Numirea Domnului Stolojan si problemele pe care le ridica

Desemnarea Domnului Stolojan ridica 2 probleme:

1. Raporturile Domnului Stolojan cu mediul de afaceri
Dupa mineriada economica a nationalizarii valutei de catre Domnul Stolojan, nu am auzit decat explicatii. Nu stiu ca Domnul Stolojan sa-si fi cerut public scuze pentru acel episod. Dat fiind ca, din nou, este probabil sa devina prim ministru intr-o perioada de criza, ar trebui sa stim la ce sa ne asteptam.

In lipsa scuzelor, ne putem astepta oricand ca masura nationalizarii valutei sa se repete, daca lucrurile vor merge prost.

2. Starea sanatatii Domnului Stolojan
Nu am auzit nici o explicatie referitoare la motivul retragerii domniei sala din cursa prezidentiala din 2004. Oficial, a fost bolnav. S-a vindecat? De ce boala a suferit? Dat fiind ca urmeaza o noua perioada de stres intens, ne putem astepta ca boala sa revina in mod subit?

In lipsa explicatiilor, ramane plauzibil si celalalt motiv invocat la momentul retragerii, anume ca Domnul Stolojan a fost santajat. Fiind intr-un guvern cu PSD-ul, ne putem astepta la repetarea santajului.

Un guvern PDL-PSD porneste oricum cu un enorm deficit de imagine. Clarificarea celor doua lucruri de catre Domnul Stolojan ar da guvernului o minima sansa pentru a porni cu dreptul.

Unde cred ca greseste Lucian Croitoru de la BNR

Nu de putine ori, in ultimele 3 luni – de cand a inceput criza economica acuta la nivel international – am aplaudat actiunile BNR.

De data asta, am citit intr-un articol din Cotidianul opinia lui Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR:

Se vor repatria profituri, investiţiile străine şi de portofoliu vor scădea, iar deficitul extern, atât cel public, cât şi cel privat vor fi din ce în ce mai greu de finanţat. Reducerea deficitului de cont curent este inevitabilă şi că scăderea finanţării externe ar trebui anticipată pentru a fi prevenită o ajustare brutală, forţată de piaţă, a deficitului valutar. Abordarea controlată a scăderii deficitului presupune, în opinia sa, creşterea veniturilor bugetare ca raport în PIB, scăderea cheltuielilor şi o nouă prioritizare a acestora astfel încât deficitul bugetar din 2009 să nu treacă de 1% din PIB.

Recomand citirea in intregime a articolului (vedeti link mai sus).

Insa cred ca BNR greseste. Pe de o parte pentru ca da sfaturi acum cand se face guvernul, deci noul guvern ar avea un alibi daca ar majora taxele.

In al doilea rand, cred ca BNR greseste pentru ca daca o tara precum Romania doreste ca investitorii sa fuga si mai repede sau sa traga obloanele, atunci Romania trebuie sa mareasca taxele, adica se va obtine un rezultat opus celui dorit de dl. Croitoru.

Romania, dar si autoritatile locale, au un grad redus de indatorare si, in plus, avem la dispozitie fonduri semnificative de la UE si o nevoie acuta de investitii in infrastructura, protejarea mediului, curatenia oraselor s.a.m.d.

Intr-adevar, pomenile electorale din ultimii 2 ani nu permit reducerea masiva a taxelor. Insa marirea taxelor ar fi o greseala.

In aceste vremuri de criza, ceea ce se intampla in economia reala este ca firmele private, dar si familiile, si-au redus semnificativ activitatea in ultimele doua luni. Drept dovada, reducerea drastica a vanzarior de automobile. Este o scadere de activitate atat importata (multe multinationale au taiat semnificativ costuri) cat si ca urmare a trezirii romanilor la realitate. Firmele private si familiile au taiat costuri si din investitii pentru ca asa considera ca este mai bine pentru ele. La nivel micro, este mai bine pentru o firma sa-si tina cheltuielile sub control.

Insa, cum fiecare firma privata si fiecare familie au taiat in acelasi timp, impactul asupra economiei este semnificativ, in cateva luni poate nici nu o sa mai avem inflatie despre care sa vorbim (cu exceptia celei importate prin intermediul cursului de schimb, desi si aici s-ar putea sa vedem deflatie: pretul la petrol, de exemplu, este la minimum ultimilor 4 ani). Din cauza asta, guvernu – impreuna cu BNR – trebuie sa intervina si cat mai repede. Insa o crestere a taxelor corelata cu mentinerea dobanzii de referinta la un nivel ridicat nu va face decat ca economia sa inghete.

Raspunsul asadar este o reducere a taxelor obtinuta printr-o reducere a cheltuielilor bugetare – de exemplu sunt oare justificate maririle de salarii de 50% ale bugetarilor? sau cresterea cu 100.000 a numarului de funcitonari din ultimii 2 ani?. De asemenea, este nevoie si de o schimbare a codului muncii prin introducerea unei flexibilitati mai mari.

Programele PSD si PDL sunt similare, nu complementare

Am vazut ca s-a creat mare valva in jurul unei posibile aliante PDL – PSD. Personal, cred ca o alianta PDL – PNL ar fi mai potrivita pentru Romania de dupa 2009.

Iata insa unde sunt asemanarile si putinele deosebiri intre PSD si PDL.

Sa incepem cu deosebirile:

1. PDL pare mult mai credibil in domeniul justitiei si al luptei impotriva coruptiei, in primul rand datorita sustinerii unui independent ca ministru al justitiei in 2005 – 2007 si a unui DNA independent. O alianta cu PSD probabil ca va reduce semnificativ dorinta PDL de a lupta cu coruptia.

2. Educatia: PDL nu s-a opus proiectului Miclea in invatamant, in timp ce PSD-ul nu a fost interesat de subiect.

3. Infrastructura: PDL pare mai impotent decat PSD-ul – de exemplu in Bucuresti – in a duce la bun sfarsit lucrari in infrastructura.

Insa atunci cand este vorba de asemanari, avem mult mai multe:

1. Ambele partide isi doresc o descentralizare reala. Multi vor cataloga acest lucru drept o baronizare locala a Romaniei. Poate au dreptate. Insa din punct de vedere democratic este mai bine ca deciziile in multe domenii – de la educatie la sanatate la transport, etc – se vor lua la nivel local, nu central.

2. Ambele partide sunt promotoarele unui rol extins al statului in economie. Probabil ca vor face anumite privatizari partiale, insa ce este firma de stat in 2009 va fi si in 2013. Si probabil, la fel de prost gestionate.

3. Ambele partide nu au programe prietenoase cu mediul de afaceri, taxele si impozitele vor creste, birocratia va fi mai stufoasa decat acum.

4. Ambele partide sunt alergice atunci cand este vorba despre respectul dreptului la proprietate.

5. Ambele partide sunt populiste intr-o masura mai mare decat PNL.

De aceea supneam ca PSD si PDL au programe similare. Repet, in opinia mea, Romania are nevoie de mai mult liberalism, asemanarile din punctele 2, 3, 4 si 5 dintre PDL si PSD sunt ingrijoratoare si din aceasta cauza ar fi de dorit o alianta PDL – PNL. Oare cei 18% dintre romani care au votat cu PNL ce isi doresc?

Pe aceeasi tema si analiza programelor celor doua partide:

Programul PSD: nota 3,25

Programul PDL : nota 5,50

Ludovic Orban si Epoca de Aur

Luni, ministrul transporturilor, Ludovic Orban, se va afla in dialog cu cititorii Hotnews.

Imi permit si eu cateva intrebari, simple, nu despre infrastructura:

1. A trecut / va trece (si cand anume) Metrorex in administrarea Primariei Bucuresti?

2. Cand vor trece aeroporturi, porturi, etc din administratia centrala la administratia locala sau cand vor fi privatizate?

3. Cand vor trece alte active (precum stadioane de fotbal, etc) in administratie privata?

4. Ce ar trebui sa se intample cu Tarom si de ce nu s-a facut ce ar trebui sa se intample cat timp a fost domnia sa ministru al transporturilor?

Si daca tot vorbim despre Tarom, ce parere are dl. Orban despre declaratia din aceasta toamna a domnului Gheorghe Birla, presedintele Tarom, declaratie cu care va puteti delecta in revista publicata de Tarom si pusa la dispozitia tuturor calatorilor: Insight Tarom:

“Spuneam in numarul anterior ca dorim “sa provocam viitorul; vorbind despre o aspiratie, o provocam sa se intample”, si este ceea ce facem zi de zi la TAROM. Dar acest lucru nu ar fi fost posibil fara sustinerea continua si nemarginita a domnului Ludovic Orban, Ministru al Transporturilor, un promotor al initiativelor curajoase, un real sprijin in sinergizarea proceselor tehnologice in vederea obtinerii unui produs apropiat de cerintele tot mai exigente ale pasagerilor nostri.”

Personal, imi este teama ca au trecut 20 de ani de la Epoca de Aur, dar nu s-a schimbat nimic in “buna” guvernare a firmelor de stat….

De astazi suntem (un pic) mai singuri…

Orice ar fi, stim in subconstient ca cineva e alaturi de noi. Apoi vine ziua in care una din aceste persoane pleaca dintre noi:

La revedere, Domnule Ticu!

Dumnezeu sa te ierte!

De azi, suntem un pic mai singuri… cu lacrimi pe obraji…

“Puterea de cumparare” – un concept pentru a intelege criza

Cu mai bine de o suta de ani in urma, o companie americana de utilaje agricole a utilizat conceptul de “putere de cumparare” pentru a crea un instrument practic, care a transformat-o in unul din liderii mondiali in domeniu.

Compania a constatat ca fermierii americani aveau nevoie de utilaje, dar nu puteau sa le plateasca. Agregand puterea de cumparare pe cativa ani a concluzionat ca pot totusi plati utilajele. Dar nu cash, ci in rate. Din aceasta abordare, piata si-a marit dimensiunile de cateva ori. Veniturile viitoare au fost aduse in prezent.

Dupa 2000, Romania (si in special sistemul bancar) a redescoperit acest concept. Creditele pentru persoane fizice au devenit produsul vedeta. Case, masini, bunuri de folosinta indelungata au fost cumparate in frenezie, in cea mai mare parte cu plata in rate. Creditul a devenit o prezenta fireasca in viata de zi cu zi.

Fenomenul a fost amplificat de 2 factori: estimarile de crestere de venituri de la un an la altul (putere de cumparare in crestere) si pretul in crestere la imobiliare. Cei 2 factori s-au alimentat unul pe celalalt. Pana la momentul in care trendul s-a inversat.

Criza internationala a facut lumea sa devina mai circumspecta. Asteptarile de crestere de venituri viitoare s-au estompat. Cumparaturile au fost amanate. Scaderea cererii la imobiliare a dus la reducerea preturilor. Ceea ce, automat, duce la scaderea garantiilor disponibile. Cei doi factori merg iarasi in aceeasi directie, alimentandu-se unul pe celalalt.

Urmeaza factura finala: cresterea soldului creditelor acordate populatiei in decembrie 2008 fata de un punct din trecut (sa zicem decembrie 2004 pentru usurinta rationamentului) inseamna de fapt cat am consumat in plus in intervalul 2004-2008 fata de cat am produs. Am trait 4 ani cu veniturile produse in mai mult de 4 ani. Pentru diferenta, va trebui ca anul (sau anii urmatori) sa muncim mai mult, pentru a consuma mai putin.

Sigur, analiza este una grosiera, fara pretentia de a modela cu exactitate fenomenul (ar trebui luata in calcul si variatia soldului depozitelor populatiei de pilda). Dar descrierea fenomenului este una corecta. Intentia mea nu e de a realiza un studiu academic, ci de a putea discuta despre un fenomen la nivelul cetateanului interesat de viata cetatii, dar nespecialist in economie.

Asteptari optimiste. Putere de cumparare in crestere. Aducerea puterii de cumparare in prezent, prin instrumentul creditului. Temperarea increderii in viitor sau chiar neincredere. Reducerea dramatica a perceptiei puterii de cumparare. Ridicarea nivelului minim pentru accesul la un credit. Acesta este mecanismul simplu prin care totul pare ca s-a blocat. Plus o doza de frauda, inerenta sistemelor care cresc foarte rapid (usor de absorbit in perioadele de crestere, putin probabila sa distruga sistemul, dar suficient de puternica pentru a accentua problemele in ziua scadentei).

Un pic de blogsitting: alegeri, PIB, leu, TVA, etc

Alegeri Parlamentare

Am votat, au trecut alegerile, iar PLD are cel mai mare numar de parlamentari. Iar partidele extremiste au ramas in afara parlamentului, intr-o stare de dezintegrare. Este, in opinia mea, ca urmare a faptului ca niciodata nu ne a fost mai bine decat acum, ca natiune, din punct de vedere economic.

Cresterea PIB din trimestrui 3.

Cresterea de 9,1% o consider realista, la fel ca in trimestrul 2. Pentru trimestrul 4 insa nu vad lucrurile prea roz, probabil ca rata de crestere economica se va reduce cu o treime.

Leul

Leul se indreapta linistit catre valoarea de 4 lei /euro, dar cred ca dupa anul nou va atinge aceasta valoare.

Indicii Jeopardy pe 2009

Dupa ce va fi instalat noul guvern, voi relua sondajul de opinie privind indicii Jeopardy, de data asta va fi mai greu caci ii vom calcula pentru 2009 si inca nu stim inctro o va lua economia mondiala.

Anul 2008 este aproape de sfarsit (vezi indici pe 2008 si discutii pornind de la acest link.

Reducerea TVA

Se pare ca doar Marea Britanie mi-a urmat sfatul in ceea ce priveste reducerea TVA. Domnul Daianu (dar si alte state, precum Lituania) vor sa compenseze reducerea veniturilor la bugetul de stat (datorata incetinirii nivelului de crestere economica) cu un TVA mai ridicat. La nivelul UE inca nu s-a luat nicio decizie comuna pentru cele 27 de state.

Eu cred ca daca vrei sa stimulezi cresterea economica trebuie sa reduci taxele, nu sa le maresti. In plus, evaziunea fiscala – mai ales in domeniul TVA – va creste proportional cu nivelul de crestere al taxelor.

Cireasa de pe tort

Guvernul (cel vechi, evident) vrea sa emita o ordonanta de urgenta prin care sa oblige firmele sa pastreze situatiile financiare pe o perioada de 20 de ani… In primul rand, de ce era nevoie de o ordonanta de urgenta? Ce anume arde? Si apoi, de ce 20 de ani, cand si 10 sunt deja prea multi? Pentru a mari capacitatea inspectorilor financiari de a santaja firmele?

Patriotism

Când opinia publică așteaptă cu nerăbdare cifre, declarații și scenarii, o discuție pe orice alt subiect în afară de politică (și de închiderea sezonului fotbalistic) poate părea un gest suicidar. Cu bună știință neglijez urnele de vot și (tocmai pentru că este cea dintâi sărbătoare națională) îmi îngădui a zgâria poleiala zilei “dragostei de țară” ce urmează celei “în care ne-am implicat civic”.

Foarte puternic ancoraţi în contextul social şi istoric al spaţiului oriental, facem parte dintr-o nație cu o apetență deosebită pentru metafore. Sau pentru enunţarea de platitudini. Printre ele, la loc de frunte, importanța educației pentru poporul român…

Nu, nu discut aici despre cei 5, 6 sau 7 % din PIB acordați ministerului de resort sau despre cele 50 de procente în plus la salariul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar. Nici despre practicile lipsite de onestitate “din sistem”, nici despre performanțele școlare uimitoare ale elevilor români sau despre realitatea nemachiată a testărilor internaționale.

Las deoparte un exercițiu exploratoriu mai amplu și întreb direct: chiar credeți că este importantă educația (școala) pentru poporul român și relevantă în societatea autohtonă contemporană?

Nu vă grăbiți să răspundeți, vă rog! Pentru că mai am încă 2-3 întrebări mai mici…

1. Câte dintre marile evenimente în istoria neamului nostru sunt și momente cheie pentru şcoala românească? Câte dintre ele sunt legate de școală, câte au avut un impact asupra ei? Și în câte situații efectele produse aici s-au disipat în mediul social?

2. Câte dintre figurile istorice din istoria poporului român sunt fie “oameni ai școlii”, fie personaje strâns legate de realitățile educaționale, într-un anumit un moment dat?

3. Sau câți dintre miniștrii de profil au fost fie oameni cu carieră politică, fie figuri publice cu adevărat reprezentative în spaţiul social, fie posesori ai unor ținnute academice de excepție? Și mă gândesc aici la niște interlocutori serioși pentru omologii externi, personalităţi morale sau autorităţi în domeniile de competenţă…

Asta așa, apropo de 1 decembrie, de realitate și de politică. Apropo de egoismul colectiv sau de mândria națională. Sau de patriotism…


Taguri