Ieri am facut un sondaj printre cititorii acestui blog, la intrebarea daca este reala cresterea economia de 8,8% din primele sase luni ale lui 2008, majoritatea cititorilor acestui blog au raspuns afrimativ.
Exista, desigur, suspiciuni ca intr-un an electoral se dau publicitatii date care sa justifice munca actualului guvern (Institutul National de Statistica (INS) este subordonat Guvernului) sau exista semne de intrebare asupra metodologiei sau corectitudinii calculelor, inclusiv daca s-a eliminat in mod corect impactul inflatiei. De asemenea, sectoare cheie ale economiei, cum ar fi industria auto au crescut foarte putin in trimestrul 2. Pe de alta parte, nu exista indicatii cum ca INS nu isi face in mod corect calculele si cred ca trebuie sa avem incredere in aceasta institutie pana la proba contrarie.
Parerea mea este ca cifra se apropie de realitate, din mai multe considerente:
In primul rand, economia Romaniei este una deschisa, relativ libera, care a pornit de jos, doar Bulgaria, dintre tarile membre UE, este mai saraca decat Romania. Deschiderea economica, inceputa in 1997 si accentuata dupa 2005 s-a tradus printr-o multime de initiative economice, atat din partea intreprinzatorilor straini cat si, din ce in ce mai des, din partea intreprinzatorilor romani. Cota unica mica introdusa in 2005 a facut, pe de o parte, ca ritmul initiativelor economice sa creasca: exista o corelatie stransa intre reducerea impozitelor si nivelul de activitate economica; pe de alta a facut ca parte din economia gri sa devina economie fiscalizata: acest lucru este in sine un succes, chiar daca PIB-ul este usor umflat.
In al doilea rand, investitiile din economie au crescut de la an la an cu o rata de crestere mult superioara cresterii economice. Asfel, rata investitiilor in economia romaneasca pe trimestrul 2 a fost de 16% din PIB, investitiile in economie crescand cu peste 30% fata de anul precedent. Comparativ cu alte tari, de exemplu cu Japonia anilor ’60 cand rata de crestere economica a fost de 10%, rata investitiilor era de 32-33%; cresterea economica sustinuta a Chinei de 9 – 11% pe an este data si de rata de investitii constanta din anii ’90 si pana azi de circa 40% din PIB.
Exista insa o explicatie pentru care actuala rata a investitiilor este destul de scazuta, si anume privatizarile din perioada 1997 – 2007 (fapt ce a insemnat folosirea unor unitati de productie deja existente si racordate la infrastructura) precum si folosirea altor capacitati deja existente, fie ca este vorba de infrastructura deja existenta (drumuri, cai ferate, infrastructura energetica) sau de scoli, fond locativ, cladiri administrative, etc.
Problema este ca, de circa 2 ani, Romania produce aproape de capacitatea maxima, fapt ce a pus presiune pe resurse: valoarea somajului este la nivelul minim de dupa 1990 iar inflatia salariilor este de 3 ori mai mare decat inflatia generala. Partial si cererea de alte materii prime, ca este vorba de petrol, gaze sau chiar alimente este adevarat ca este data de cresterea la nivel international, mai ales de catre cresterea economia a Chinei, insa sa nu uitam ca si cresterea economica a tarilor din Estul Europei, inclusiv Romania, a pus presiune si ea pe resursele naturale si pe pretul la alimente. Un alt tip de presiune este cel asupra mediului, nimeni nu crec ca a calculat acest cost, insa tinde sa fie din ce in ce mai mare: de exemplu avem in fiecare an un neintrerupt sir de inundatii cu distrugeri de gospodarii, etc.
Al treilea motiv este dat de cursul de schimb fata de euro care este la 85-90% din valoarea de anul trecut. Ritmul de crestere al exporturilor a depasit ritmul de crestere al importurilor si, desi balanta comerciala este mai negativa decat anul trecut, producatorii romani au reusit sa acopere din ce in ce mai mult si piata interna a Romaniei, in dauna importurilor.
Poate fi sustinut un asemenea ritm de crestere economica in urmatorii 5 ani?
Raspunsul este ca da, dar depinde si de factori externi. De exemplu, daca principala piata de desfacere a marfurilor romanesti, si anume UE, se afla in recesiune, este greu de crezut ca exporturile vor creste in acelasi ritm ca si pana acum.
Insa cei mai importanti factori pentru cresterea economica sunt cei interni:
1. Pe de o parte procentul de investitii de 16% din PIB sugereaza o crestere economica de 4%; Romania are nevoie de investitii masive in special in infrastructura, energie si mediu; planuri, strategii si fonduri (mai ales europene) exista, lipseste doar implementarea acestor planuri.
2. Alocarea a 6% din PIB invatamantului este un lucru foarte bun, insa invatamantul trebuie reformat si trebuie legat si de nevoile economiei.
3. Regimul fiscal trebuie simplificat iar taxele, in special cele pe munca, reduse. Exista 500 de tipuri de taxe, Romania inregistrand recorduri negative peste recorduri negative in ceea ce priveste taxele. Reducerea taxelor pe munca in acelasi timp cu schimbarea codului muncii si flexibilizarea fortei de munca ar ajuta intreprinderile romanesti sa fie mai competitive; astfel Romania ar putea parasi primul loc din Europa la salarii in plic. In acelasi timp, desi somajul oficial este de 3,8% rata de ocupare a fortei de munca este printre cele mai reduse din Europa: multi romani intre 50 si 65 de ani nu lucreaza, exista multe persoane neocupate si care nu isi cauta loc de munca, in special in mediul rural si in cadrul anumitor minortiati nationale. Programe de crestere a ratei de ocupare a fortei de munca sunt absolut necesare.
4. Nu in ultimul rand, guvernul a dat de multe ori semne de iresponsabilitate bugetara. Cu o economie supraincalzita, raspunsul nu este deficitul bugetar. BNR-ul face ce scrie in fisa postului si anume incearca sa mentina inflatia in frau, ca atare creste dobanda. Cresterea dobanzii corelata cu perspectivele de crestere economica fac ca leul sa se aprecieze, lovind deci in producatorii romani iar balanta comerciala este din ce in ce mai rosie. Raspunsul guvernului ar trebui sa fie excedentul bugetar: de exemplu tari precum Estonia si Bulgaria au de ani buni excedente bugetare de 2-3% din PIB; Estonia nu are nici macar datorie publica. Riscul cu un leu puternic si cu inflatie mare este ca economia s-ar putea opri brusc din crestere in mai putin de 12 luni. Raspunsul este excedentul bugetar, asta ar lua un pic din presiunea inflationista, ar da spatiu de manevra BNR-ului si leului. Cum Romania are un deficit de cont curent urias, pasul doi dupa oprirea economica brusca este deprecierea masiva a leului caci deficitul bugetar si datoria publica in crestere vor lega guvernul de maini si de picioare.
