Reiau ceea ce scriam pe 2 aprilie, imediat dupa summitul NATO la Bucuresti si anume ca exista asemanari izbitoare intre relatia Germania – Rusia in anul 2008 si cea din 1938.
Decizia Germaniei de a bloca aderarea Ucrainei si a Georgiei la NATO ne aduce aminte de intelegerile premergatoare celui de-al doilea razboi mondial.
Pretentiile Rusiei de a controla viitorul unor state independente (cum sunt Ucraina si Georgia) seamana cu anexarea Austriei de catre Germania lui Hitler, anexare acceptata de lumea libera. Controlul rus asupra unor teritorii cum ar fi Transnistria, Abhazia sau Osetia de Sud, seamana cu anexarea unor parti din fosta Cehoslovacie de catre Germania – fapt acceptat, din nou, de catre lumea libera.
Tot inainte de cel de-al doilea razboi mondial, Germania si Rusia au facut taieturi pe harta Europei de Est. Azi, Germania neaga Ucrainei si Georgiei decizia directiei in care vor sa mearga si le imping in bratele Kremlinului.
Punctul de vedere oficial al Germaniei este ca Ucraina si Georgia nu sunt prea stabile politic. Insa uita sa vada rolul Rusiei in aceasta instabilitate, de ex. poate vedea cum a fost sprijinit Ianukovic in 2004 de catre Kremlin sau cum Rusia isi pune constant coada in tanara democratie din Georgia inca din 1991, anul independentei Georgiei. De asemenea, Germania afirma ca opinia publica in Ucraina nu este favorabila NATO, insa uita sa spuna cat de bine informata este populatia in Ucraina. De asemenea, spune despre Georgia ca trebuie mai intai sa-si rezolve conflictele inghetate, dar uita sa spuna ca sponsorul acestor conflicte inghetate este Rusia.
Dealtfel, nu este pentru prima data cand politica externa a Germaniei aduce instabilitate in regiune (a sprijinit fatis Croatia in razboiul din fosta Iugoslavie) sau cand anumite contracte cu Rusia sunt mai importante decat vecinii sai din UE (prin gazoductul din Marea Baltica agreat intre Putin si Schroeder).
Este in interesul Romaniei ca Ucrainei si Georgiei sa li se ofere posibilitatea de a adera la NATO in 4-5 ani. Aceasta posibilitate nu inseamna ca Ucraina si Georgia satisfac azi criteriile politice si miliare ale NATO, insa le poate ajuta pe drumul corect, asa cum si Romania a fost ajutata la vremea ei. Ucraina si Georgia trebuie sa stie ca vor deveni membre NATO doar atunci cand vor satisface acele criterii, iar asta nu poate aduce decat beneficii celor doua tari. Aderarea la NATO va usura viitoarea lor aderare la UE, cu beneficii extraordinare pentru Romania (asa cum am mai aratat pe acest blog de atatea ori, prin dezvoltarea indeosebi a judetelor din estul Romaniei). In plus, vor grabi si modernizarea, pacificarea si dezvoltarea Republicii Moldova, in prezent cea mai saraca tara din Europa.
Insa decizia Germaniei nu va face decat ca Romania sa ramana la marginea UE, cu vecini subdezvoltati si exportatori de instabilitate; judetele din Estul Romaniei avand sanse slabe de iesi mai repede din saracie. Decizia Germaniei va dauna chiar si intereselor unei Rusii liberale si democrate, caci va intari pozitia nationalista si despotica a actualei conduceri de la Moscova.
Imediat dupa summitul NATO, Rusia si-a intensificat provocarile la adresa Georgiei. Chiar inainte de summit, Duma de Stat a Rusiei i-a transmis presedintelui Putin (era inainte de rocada) sa grabeasca independenta Abhaziei si a Osetiei de Sud. Provocarile la adresa Georgiei s-au intensificat imediat dupa reuniunea NATO, pe 16 Aprilie, Rusia a deschis legaturi oficiale cu cele doua zone din Georgia, pe 20 Aprilie avioane rusesti s-au surovlau Georgia, pe 29 Aprilie Rusia a anuntat ca-si va intensifica eforturile militare in regiune, pe 21 Mai doua autobuze georgiene au fost atacate de separatisti fara ca “aparatorii pacii” rusi sa intervina, etc etc. Cert este ca autoritatile din Osetia de Sud au evacuat deja buna parte din populatie cu o saptamana inainte de 6 August. Nu este de mirare ca lucrurile au explodat saptamana trecuta; din pacate pentru Georgia atacurile sale asupra Osetiei de Sud au fost exagerate si au dat apa la moara propagandei de tip sovietic de la Moscova.
Ce se va intampla azi?
Presedintele UE, dl. Sarkozy, ii va prezenta un plan de pace lui Putin, plan acceptat de Gerogia, dar plan ce va fi respins de Rusia. Conflictul va continua.
Care va fi scenariul cel mai rau?
Rusia nu a tinut secret faptul ca doreste sa schimbe politicienii alesi in mod democratic in Georgia, probabil ca modelul preferat este cel al unei marionete dupa modelul Lukasenko. Dealtfel, regimul marionetei a functionat in Georgia si in 1991 cand, dupa numai 6 luni, presedintele de atunci Zviad Gamshahurdia a fost inlocuit, printr-un puci, cu fostul secretar general al partidului comunist georgian si fost ministru de externe sovietic, Eduard Shevarnadze. Este de remarcat faptul ca Zviad Gamshahurdia a fost un dizident politic in epoca sovietica, a petrecut de cateva ori prin puscariile sovietice mai mult de 5 ani in total, de doua ori fiind trimis chiar de catre Eduard Shevarnadze.
Dupa schimbarea regimului politic din Georgia, va veni probabil randul Ucrainei, cu o importanta minoritate rusa care de multe ori a declarat ca va separa Ucraina in doua daca va adera la NATO.
Evident ca in aceste conditii, miscari democratice din Bielorusia sau chiar din Rusia vor renunta…
De ce tace Romania?
Presedintele Romaniei a fost extrem de rezervat in aceste zile. De fapt, a fost rezervat dupa reuniunea de la Bucuresti. Poate este resemnare, poate este calcul politic. Calculul politic ar sugera ca orice declaratie a Romaniei in favoarea Georgiei poate fi folosita de propaganda sovietica drept o intentie a Romaniei de a anexa Republica Moldova. Scenariul a functionat si in perioada 1991 – 1993 a razboiului din Transnistria, chiar daca Romania era condusa pe atunci de un presedinte recunoscut in Romania si sub numele de “carpa KGB-ista”.
Asadar, ce e de facut?
Solutiile sunt simple, au fost analizate intr-o postare anterioara, si sunt doua la numar:
In primul rand, UE sa puna presiuni asupra Rusiei pentru a se apropia de valorile democratiilor europene. Presiunile sunt, evident, de ordin economic. Un prim pas ar fi, de exemplu, ca fostul cacelar Schroeder sa-si dea demisia din pozitia de presedinte al Nord Stream – proiect criticat de multe tari membre UE.
In al doilea rand, UE trebuie sa-si continue politica de extindere: Turcia, Georgia, Ucrania, R Moldova si, de ce nu, Rusia, toate isi pot avea locul intr-o Uniune Europeana. Spre avantajul tuturor, atat economic cat si de securitate.
Insa pentru ca aceste doua solutii sa si devina realitate este nevoie ca Germania sa nu se opuna. Insa, asa cum s-a vazut la summitul NATO din Aprilie de la Bucuresti, Germania s-a opus si se opune in continuare. Poate ca eforturile europene si ale tuturor iubitorilor de pace trebuiesc indreptate catre Berlin si nu catre Moscova.
