Presedintele Basescu a facut o vizita in regiunea Marii Negre saptamana trecuta: Ucraina, Moldova, Azerbaidjan, Georgia si Turcia. O alta vizita este planificata in aceasta toamna la Moscova.
Intre timp Rusia a recunoscut independenta Osetiei de Sud si a Abhaziei si, cel mai probabil, va urma anexarea acestor doua regiuni la Rusia.
De fapt aceasta anexare a avut loc acum 200 de ani, chiar si dupa ce Gerogia si-a declarat independenta si a devenit membra ONU in 1991, Rusia a controlat militar, politic, economic si social aceste doua regiuni. Deci nimic nou sub soare.
Pentru cine a urmarit situatia din Georgia si din Republica Moldova in era post-sovietica cred ca este destul de clar ca mentinerea armatei ruse pe teritoriul acestor doua state independente a avut ca obiectiv mentinerea lor pe orbita Moscovei. Scopul Rusiei nu este Abhazia sau Transnistria, scopul Rusiei a fost si este ca R. Moldova, Georgia, Ucraina sa ramana in sfera ei de influenta, ca dovada isteria dlui. Putin in ceea ce priveste intentia Georgiei si a Ucrainei de a deveni membre NATO.
Ceea ce este si mai ingrijorator este intentia Rusiei in privinta Ucrainei. Este extrem de posibil ca Rusia sa incerce in Crimeea, in Estul Ucrainei si in Regiunea Odessa (vecina cu Transnistria) un scenariu similar celui din Abhazia; asta ar insemna o partitionare a Ucrainei si, evident, eliminarea accesului Ucrainei la Marea Neagra.
Asemanarea cu Kosovo este simplista din mai multe motive: in primul rand Osetia de Sud are doar vreo 70.000 de locuitori iar Abhazia mai putin de 500.000. In al doilea rand, exista foarte multi georgieni care au fost alungati de catre rusi in acele doua regiuni (250.000 din Abhazia si 25.000 din Osetia de Sud). In al 3-lea rand, nici Abhazia si nici Osetia de Sud nu sunt entitati democrate, cum, de fapt, nici patronul lor, Rusia, nu este. Agresorul nu este Georgia ci Rusia in ceea ce priveste aceste doua regiuni. Daca este sa facem o asemanare cu zona ex-iugolsava, actiunea Rusiei in Georgia se aseamana cu actiunea Serbiei in Croatia sau Bosnia.
Din punct de vedere democratic, situatia din aceste zone inghetate se poate rezolva doar dupa o perioada lunga de timp, sa zicem 10-15 ani, perioada in care aceste zone trebuiesc pacificate de o forta internationala (si nu de Rusia, care este parte in conflict) dupa modelul Bosniei; in aceasta perioada trebuie incurajata intoarcerea refugiatilor si democratizarea. Ulterior, dupa ce zona a fost pacificata, refugiatii s-au intors si democratia este functionala atunci se poate organiza un referendum local privind viitorul acestor zone. Iar daca ei vor dori independenta sau unirea cu Rusia, dorinta lor va trebui recunoscuta. Acest principiu ar trebui sa fie recunoscut si de Romania in cazul Kosovo si va trebui aplicat si in cazul Transnistriei. Oare ce s-ar intampla cu republici autonome din cadrul Federatiei Ruse precum Cecenia sau Dagestanul daca Rusia ar deveni o tara democrata?
Valoarea documentelor semnate de Rusia este egala cu zero: trebuie sa invatam din experienta noastra de vecin cu Rusia in ultimii 300 de ani. Stim cati bani fac promisiunile Rusiei. Stim cati bani fac si principiile Rusiei. De exemplu, nu au recunoscut independenta Kosovo pentru ca nu au fost de acord cu partitionarea unei tari pe motive etnice, in acelasi timp nu s-au sfiit la nici 5 luni sa recunoasca independenta Abhaziei sau a Osetiei de Sud. De asemenea, in contractele de export si gaze catre tarile din Est, au tot timpul “probleme tehnice”, Rusia nu este un furnizor de incredere.
Politica UE trebuie sa fie aceea de izolare a Rusiei pana in momentul in care Rusia nu se va actiona ca o tara democrata si responsabila. Investitiile in Rusia sunt nesigure (asa cum au patit-o pe propria piele firme din domeniul energiei precum Shell sau BP); investitiile ruse in afara pot oricand fi dirijate de catre Kremlin in interese politice. Este intr-adevar o problema faptul ca Rusia ar putea renunta la contractele actuale de furnizare a gazului, insa tot ceea ce poate pierde Europa nu este caldura din casele oamenilor (caci exista suficiente resurse pentru asta: de ex. productia de gaze a Romaniei acopera de 6 ori nevoile casnice din Romania), ci doar cateva sute de mii de locuri de munca din domeniul chimic si producator de energie electrica (in mod special in Germania). Probabil UE ar pierde 1-2% din PIB, ceea ce nu este o mare tragedie.
Europa trebuie sa-si continue diversificarea resurselor de energie, in special din Africa de Nord si Orientul Mijlociu. Pentru asta, UE trebuie sa aplice cea mai de succes politica a sa de la infiintare si anume extinderea: Georgia, Ucraina si Turcia trebuie sa fie cat mai aproape de UE.
Rusia a revenit la politicile periculoase, atat pentru vecini, cat si pentru comunitatea internationala si chiar pentru propria populatie. In absolut toate problemele internationale, de la Siria la Sudan, de la Coreea de Nord si Iran si acum chiar Afganistan, Rusia a redevenit “Mr NIET” – asa cum a fost catalogata de The Economist.
Rusia a pierdut in 1989 razboiul rece in urma unei confruntari de 45 de ani cu occidentul. Si nu a pierdut oricum: a dat faliment, impreuna cu toate tarile foste satelite. O izolare economica a Rusiei o va face sa piarda si actualul razboi rece si chair mult mai repede.
Asadar, ce sa caute presedintele nostru la Moscova? Ce se poate semna cu o Rusie nedemocrata? Nimic. Mai bine ar face o vizita la Bruxelles unde ar trebui sa se ralieze pozitiei Poloniei, Tarilor Baltice, Suediei si Marii Britanii.