You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for June, 2008


Protectionismul in dauna actionarilor SIF-urilor

Scriam despre faptul ca legea care permitea detinerea de actiuni la SIF-uri sa creasca de la 1% la 5% a fost respinsa si ca detinerea de maxim 1% protejeaza doar eternitatea conducerilor celor 5 SIF-uri, in dauna dezvoltarii SIF-urilor, a BVB-ului si a firmelor unde SIF-urile detin actiuni.

SIF-urile au aparut odata cu ideea privatizarii a 30% din actiunile intreprinderilor de stat ce au fost transformate in societati comerciale dupa 1989. Cele 30% au fost acordate gratuit cetatenilor Romaniei sub forma de cupoane. Multi le-au folosit in a obtine actiuni direct la firme, altii au lasat SIF-urile sa le foloseasca in numele lor. Multi au ramas actionari la SIF-uri, altii (inclusiv subsemnatul) si-au vandut actiunile.

Romania privatizezeaza – din ce a mai ramas de privatizat – tot mai des prin BVB, iar alte firme importante, cum ar fi Fondul Proprietatea, vor fi si ele pe Bursa. Piata de capital romaneasca este in continua crestere. In plus, fondurile de pensii autohtone au nevoie de cat mai multe oportunitiati de investitii.

Realitatea celor 5 SIF-uri de azi este ca toate se tranzactioneaza cu discount, de pana la 30%. Asta inseamna ca actionarii ar iesi cu pana la 30% mai castigati daca toate SIF-urile s-ar vinde azi bucata cu bucata, activ cu activ. SIF-urile au pierdut si numeroase alte oportunitati de afaceri, de exemplu prin neimplicarea in fondurile private de pensii.

Unul dintre motivele declarate pentru care SIF-urile au reusit sa-si mentina protectionsimul este acela ca actionarii mici, detinatorii de cupoane, ar fi dezavantajati caci SIF-urile ar fi tinta achizitiilor unor fonduri straine.

Eu zic din contra, actionarii ar fi fost avantajati. Pe de o parte pentru ca daca actionarii decid – si nu managementul – atunci este putin probabil ca SIF-urile sa fie tranzactionate cu discount. Pe de alta parte, ar fi logica si o fuziune a celor 5 SIF-uri, ceea ce ar face o eventuala achizitie din partea unui fond strain mult mai grea. Astfel, SIF-urile (impreuna) ar putea deveni actionar majoritar in anumite firme (de ex .Biofarm) cu o strategie a respectivelor firme cat mai clara si mai sigura, ceea ce duce la cresterea valorii respectivelor firme. Pe de alta parte, si cheltuielile de functionare ar fi reduse la aproape 1/5 din cele actuale.

Va reusi actualul guvern sau cel de anul viitor sa ia taurul de coarne si sa elimine protectionismul de care beneficiaza conducerile SIF-urilor, spre avantajul actionarilor si a economiei romanesti?

Succes, dle Oprescu!

Campania pentru locale s-a terminat. Noile administratii locale vor fi judecate peste 4 ani daca si-au indeplinit programul votat de catre alegatori.

In cazul dlui. Oprescu, lucrurile vor fi simple: domnia sa a avut un program din care concretul a lipsit, fara obiective, fara termene de finalizare. Asadar, chiar daca nu se va schimba nimic in Bucuresti in urmatorii 4 ani, programul dlui. Oprescu va fi indeplinit.

Ceea ce mi se pare trist nu este faptul ca reprezentantul celui care a chemat minerii in urma cu fix 18 ani a gastigat – bucurestenii au uitat, se pare, acele evenimente. Mi se pare trist ca alegerile locale din Bucuresti nu au fost despre programe, despre cat de realiste ar fi si despre ce are nevoie cetateanul. Aceste alegeri au fost din nou, despre zvonuri, despre atacuri la persoana, despre cu totul si cu totul alte lucruri.

De exemplu, niciun candidat nu a ridicat problema unei adevarate autonomii locale. Oare Metrorex va ajunge sau nu la primaria Bucuresti? Cum, cand? Depinde de cine va conduce viitorul guvern?

Oare soarta scolilor si a spitalelor nu-i intereseaza pe bucuresteni? Nu ar fi mai normal ca aceste institutii sa fie controlate de comunitatea locala? Acum, cu un doctor – primar, se vor mai da spagi in spitale? Nu ar fi trebuit sa fie un punct in agenda dlui. Oprescu eliminarea spagilor din spitalele bucurestene? Oare asa ceva nu-i intereseaza pe bucuresteni?

Pe de alta parte, dl. Blaga – datorita experientei domniei sale – putea puncta cu o eventuala reducere a birocratiei pentru cetateni: de ex. sa puna un termen in cat timp un bucurestean isi va putea ridica buletinul (adica un proces de 5 minute in opinia mea, cu tot cu cerere, simplificata).

Repet, dl. Oprescu nu a promis nimic, asa ca nici nu se va intampla mai nimic in urmatorii 4 ani. Poate totusi bucurestenii vor avea o sansa si PSD-ul va castiga si alegerile generale din toamna si va aloca fonduri de la bugetul central pentru proiecte in Bucuresti.

Insa, cred ca peste 4 ani Bucurestiul va arata ca cel de azi. Poate un pic mai aglomerat, un pic mai poluat, un pic mai urat si mai putin prietenos cu turistii, si asa putini.

Insa sper sa ma insel. Sper ca dl. Oprescu sa-i determine pe bucuresteni sa vina in numar mare la vot peste 4 ani si sa-l realeaga.

Succes!

Viitorul Romaniei (3) – despre AVANTAJE COMPARATIVE

Am vorbit in doua postari anterioare despre EDUCATIE si despre INFRASTRUCTURA. Azi inchidem cercul cu a treia postare: despre AVANTAJELE COMPARATIVE.

Intr-o carte remarcabila, scrisa acum mai bine de 200 de ani, Adam Smith vorbeste despre specializare. Si despre avantajele comparative ale unei economii. Daca memoria nu ma inseala, era facuta o analiza intre economiile Marii Britanii si Portugaliei si se mentionau avantajele comertului intre cele 2 tari, fiecare urmand a se specializa in anumite domenii economice.

Intr-o economie globalizata, discutia despre avantajele comparative revine in actualitate, poate mai acut decat in urma cu 20 sau 60 de ani.

In ultimii ani, economia romaneasca s-a dezvoltat in principal bazandu-se pe forta de munca ieftina si relativ bine calificata. Acest avantaj este pe cale sa dispara, chiar daca Romania are inca una din cele mai ieftine forte de munca din Uniunea Europeana.

Plecand de la forta de munca ieftina, s-a dezvoltat in principal ramuri economice de productivitate redusa: industria confectiilor si incaltamintei, prelucrarea lemnului. Prin cresterea salariilor, aceste ramuri sunt condamnate la o reducere severa, probabil la maxim 15-20% din nivelul maxim atins in urma cu cativa ani.

Ce punem in loc? Unul din raspunsuri pare a fi industria auto. Investitiile realizate si anuntate vor oferi cateva zeci de mii de locuri de munca in anii urmatori si vor reprezenta o pondere importanta in exporturi.

Din pacate, impresia este ca Romania nu are nici o directie. Auto-multumita de realizarea unor obiective majore (integrarea in NATO si UE), Romania pare mai degraba o tara in deriva. Resursele naturale le-a instrainat la preturi infime. Forta de munca este mai degraba nepregatita, iar tinerii par a fi prima generatie care nu reuseste sa faca un salt semnificativ fata de generatia precedenta.

Cu un sistem de educatie si cu o infrastructura precare, este greu de spus ce va pune Romania in locul salariilor mici. Dar, daca nu va gasi altceva, viitorul nu poate fi decat unul singur: o tara divizata profund, cu diferente uriase intre o jumatate occidentalizata si o alta jumatate condamnata la o saracie crunta. Jumatatea saraca va fi suficient de numeroasa pentru a constitui bazinul de alimentare a extremismului – de orice natura. In aceste conditii, devine posibila aparitia unei forte politice suficient de puternice pentru a arunca Romania spre populism, instabilitate fiscala si legislativa.

Jumatatea occidentalizata va trebui sa gaseasca instrumentele pentru a scapa de saracie un numar cat mai mare din membrii celeilalte jumatati. Suficient de multi astfel incat, pentru cei ramasi, sa poata fi eficiente programele sociale. Daca nu, chiar propria prosperitate ii va fi pusa la indoiala.

Nu e vorba de altruism. E vorba de a crea o Romanie impacata cu ea insasi. Poate mai putin bogata, dar in mod cert mai fericita. Cine ridica manusa?

Vrem prea mult, prea repede

L-am citit pe domnul Viorel Hrebenciuc, in interviul cu Dan Tapalaga, vorbind depre noua atitudine a PSD referitoare la cota unica. Cel putin, tendinta pe care o simte el din discutiile cu colegii sai de partid. Si am avut o senzatie cunoscuta, in care politicienii nostri pregatesc terenul pentru asumarea meritelor fata de rezultatele unei masuri pe care au criticat-o ani de zile. Deja imi treceau prin fata ochilor declaratiile care vor veni: despre domnul Mihai Tanasescu, care a fost promotorul acestei masuri, despre modul in care PSD s-a opus nu cotei unice, ci modului de implementare a acestei masuri fiscale, despre cum toate rapoartele, declaratiile si analizele date publicitatii au fost prost intelese de catre noi, despre…
Dupa ce am urmarit parte din discursurile politicienilor si guvernantilor romani din ultimele luni, nu mai stiu daca ceva din ce se va declara anul acesta pe scena politica, cu relevanta pentru mediul economic, va putea fi luat in seama si analizat. Nu stiu daca vreun program politico-economic de campanie va merita timpul si efortul de a fi disecat, altfel decat la nivel de exercitiu. Dupa cum ne stim, orice lucru va iesi bine pentru toata lumea, fiindca fiecare „jucator” isi va lua punctele de reper care il avantajeaza. Si, in conditiile astea, daca nu ne raportam cu totii acelorasi repere asumate, cum putem analiza si emite judecati inteligibile pentru toata lumea?
Cu toate acestea, cred ca pe undeva e si „vina” noastra, fiindca ca ne dorim prea multe si prea repede. Am vrea peste noapte oameni politici si guvernanti responsabili si vizionari. Doar ca responsabiltatea si viziunea nu se invata pe bancile cine stie carei scoli, ci sunt elemente ale unui bagaj cultural, care noua din pacate ne lipsesc. Am fost invatati sa supravietuim, suntem buni la asta, doar ca trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca “de pe azi pe maine” trebuie schimbat cu “de astazi in x ani voi fi acolo”. Iar de astazi in x ani voi fi acolo inseamna implicit viziune si asumare de raspundere. Pe ei nu a avut cine sa-i invete, iar ei, la randul lor, nu-i pot invata pe altii decat partial. Implicit, daca vrem schimbare, ea nu poate veni decat pas cu pas si in timp. Daca asteptam ca rezultatele relevante sa apara peste noapte, nu facem altceva decat sa ne amagim. Cum ne amagim si cu separari din categoria „ei – oameni politici si guvernanti – rai” si „noi – ceilalti, oricare am fi de partea asta – buni”. In final, cred ca momentan avem exact mediul economic care ni se potriveste: instabil din punct de vedere legislativ si fiscal, fara obiective asumate cu adevarat, cu nivel de competitivitate si inovatie scazut, cu capitalisti romantici, aparuti intr-un El Dorado tipic romanesc, cu sindicate dispuse oricand sa omoare gasca cu ouale de aur pentru a-i servi carnea, cu o populatie ne-pregatita fata de cererile de pe piata fortei de munca. Dar de la cine sa fi invatat pana acum altceva? Americanii isi “indoctrineaza” copiii cu cele mai cinice forme de antreprenoriat din gradinita. Noi nici nu stiu daca-i mai invatam ceva. Din fericire, toate acestea se repara in timp. Am fi ipocriti sa spunem ca nu s-a schimbat nimic in bine Romania in 18 ani. Cum am fi la fel de ipocriti sa spunem ca nu se putea mai mult si mai bine. Vestea buna insa e ca nu trebuie si nu putem fi perfecti. Decat daca vrem sa murim incercand.

Intrebare cu mere

Hai sa ne mai descretim un pic fruntile.

Va propun, de week-end, urmatoarea intrebare pusa de catre un cititor al acestui blog saptamana trecuta:

Am in curte un mar.
Marele se vand in piata cu x lei.
Daca mananc mere din copacul meu insemna ca merele nu ma costa nimic, sau ma costa si ele x lei?

Premiu: cel mai interesant raspuns se va transforma in urmatoarea postate pe acest blog.

Vesti bune cu PIB-ul pe termen mediu

Institutul National de statistica a anuntat o crestere economica pe primul trimestru de 8.2%, mult peste asteptarile multor analisti.

Detaliile acestei cresteri vor fi anuntate pe 5 iunie, pana atunci putem sa remarcam insa evolutia a doi indicatori.

In primul rand, investitiile in economie au crescut cu peste 35% fata de perioada similara a anului trecut (prin comparatie, investitiile din 2007 fata de cele din 2006 au fost cu 29% mai mari). O astfel de rata a investitiilor, daca se mentine, va rezulta in perspective de crestere economica mai mari decat 8.2%.

In al doilea rand, desi deficitul comercial isi continua cresterea, datorita cresterii exporturilor intr-un ritm mai accelerat decat importurile, deficitul comercial si-ar putea stopa cresterea si, deci, ponderea sa in PIB va incepe sa scada. Aceasta dinamica este explicata si de faptul ca economia romaneasca isi continua restructurarea si este capabila sa produca din ce in ce mai multe pentru export dar si, la fel de important, pentru piata interna – inlocuind, astfel, importuri.

In plus, anul 2007 a fost un an agricol prost, ceea ce inseamna ca daca 2008 va fi un an agricol bun (si ar trebui sa fie la preturile actuale), atunci cresterea economica va fi superioara nivelului actual.

Asadar, perspective de crestere economica sunt bune pentru urmatoarea perioada, datorita in principal dinamicii investitiilor si comertului exterior.

Vor ramane presiunile asupra pietei muncii, asupra infrastructurii si asupra altor resurse, ceea ce va duce la o crestere a inflatiei. Sunt astfel diminuate si presiunile asupra unei ulterioare deprecieri a leului in lunile care urmeaza.


Taguri