You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for April, 2008


Cât „costă” un summit?

Intervenţia de astăzi a întârziat suficient timp încât să se mai domolească verva vizavi de marele eveniment nord-atlantic de la Bucureşti. Şi (ca pretext) am adunat câteva concluzii ale analizelor şi comentariilor din ultima perioadă, aşa cum transpar ele cetăţeanului comun. Există însă un tip de cetăţean pentru care lucrurile nu mai sunt chiar atât de simple…

Lăsând la o parte deciziile de politică internă sau externă, orice alte discuţii referitoare la strategiile Alianţei sau la proiectele „marilor puteri”, renunţând la exerciţiile de chibiţ sau la remarcele sarcastice, de ce nu am discuta şi despre măsuri strategice, despre bună guvernare şi despre costuri? Despre beneficii, despre „sacrificii”, despre limite… Despre ceea ce suportă (în fapt şi în ultima instanţă) contribuabilul unui stat al cărei administraţii îşi asumă exerciţii de imagine în timp ce proiecte politice sau economice întârziate sunt deja suficienţi factori de presiune…

Doar un exemplu: şcolile din arealul urban al capitalei au fost toate închise. La fel şi grădiniţele. Şi liceele. Fireşte, şi universităţile… Vreţi să discutăm un pic despre asta? Nu, nu despre valori pedagogice sau despre principii educaţionale, nici despre perturbarea ritmului de învăţare sau despre fundamentări teoretico-metodologice… Ci despre eficienţă şi eficacitate, despre sincope structurale şi despre ansamblul de efecte pe care le produc, în termeni de „impact asupra economiei”.

Haideţi să povestim şi despre instituţiile publice sau alte agenţii din administraţia publică! Sute de mii de funcţionari bugetari au fost în vacanţă. Şi pentru că nu se putea altfel, în acelaşi mod au procedat o sumedenie de angajatori care (vrând-nevrând) s-au bucurat nespus de summit… În context, zilele nelucrătoare înseamnă lipsă de productivitate şi profitabilitate scăzută. Mai puţini bani la buget, constrângeri ulterioare, dezechilibre…

Am motive serioase să cred că nu avem nici cultura turistică, nici sistemele de marketing, nici strategiile miraculoase, aşa după cum au speculat guvernanţii. Şi nu ascund că-mi doresc să ştiu gândurile părintelui cu zile libere sau turist „de summit”, poate un feed-back pe măsură… Este „eliberarea angajaţilor” un pas pe drumul către sistemele economice mature unde, de fapt, ne şi dorim să ajungem? Cât din el este strategie, cât cacialma şi cât pură întâmplare?

Între timp va mai curge apă pe Dâmboviţa iar cetăţenii obişnuiţi se vor întoarce la orele pierdute în ambuteiaje, la eternele discuţii despre asfaltări şi borduri sau la politicozităţile fără gust şi fără miros. Ceilalţi cetăţeni vor aştepta (ne)liniştiţi, factura…

O moara recuperata

Citeam pe blogul lui IT Morar despre o moara din Sibiu, din secolul 18, care a fost demolata de curand, in doar 3 zile.

Si mi-am adus aminte de povestea unei mori de pe Tamisa, The Mill at Sonning.

Ei bine, moara asta de pe Tamisa a functionat neintreprupt din secolul 17 pana in 1969 cand devenise nerentabila.

A ramas nefolosita pana in 1977 cand doi intreprinzatori locali au preluat-o, au renovat-o si au transformat-o intr-un bar/restaurant-teatru. Astfel iei masa, iar dupa masa te duci in sala de teatru. La pauza mai bei o cafea, iar dupa piesa de teatru te retragi in ambianta muzicii unui pian.

In plus, moara este si ecologica: produce curent electric, atat pentru propriile nevoi cat si pentru localitatea in care se afla (Sonning).

Demolatorii din Sibiu se vor alege cu o amenda.

Constructorii din Sonning au un teatru si energie curata.

Pe aceeasi tema:

Salvati Cetatea Ardud

Salvati Gara Sinaia

Buna guvernare cu Romgaz si UDMR

Va las pe voi sa comentati urmatoarea stire care a aparut in Cotidianul:

„Este prematur sa vorbesc despre cine va ocupa aceasta functie (n.m.: director general la Romgaz), deoarece nu au trecut decit citeva zile de la moartea domnului Jakab. Mai mult nu vreau sa comentez azi, dar postul ramine la UDMR”, a spus Marko Bela.

Relatia Germania – Rusia: asemanari 1938 – 2008

Nu, nu cred ca anul 1938 – cu toate gravele sale urmari – poate fi egalat. Insa istoria tocmai de aceea o avem, pentru a invata din ea. Germania de azi este clar departe de a fi Germania lui Hitler, la fel cum Rusia de azi este departe de a fi Rusia lui Stalin.

Insa decizia Germaniei de a bloca aderarea Ucrainei si a Georgiei la NATO ne aduce aminte de intelegerile premergatoare celui de-al doilea razboi mondial.

Pretentiile Rusiei de a controla viitorul unor state independente (cum sunt Ucraina si Georgia) seamana cu anexarea Austriei de catre Germania lui Hitler, anexare acceptata de lumea libera. Controlul rus asupra unor teritorii cum ar fi Transnistria, Abhazia sau Osetia de Sud, seamana cu anexarea unor parti din fosta Cehoslovacie de catre Germania – fapt acceptat, din nou, de catre lumea libera.

Tot inainte de cel de-al doilea razboi mondial, Germania si Rusia au facut taieturi pe harta Europei de Est. Azi, Germania neaga Ucrainei si Georgiei decizia directiei in care vor sa mearga si le imping in bratele Kremlinului.

Punctul de vedere oficial al Germaniei este ca Ucraina si Georgia nu sunt prea stabile politic. Insa uita sa vada rolul Rusiei in aceasta instabilitate, de ex. poate vedea cum a fost sprijinit Ianukovic in 2004 de catre Kremlin sau cum Rusia isi pune constant coada in tanara democratie din Georgia inca din 1991, anul independentei Georgiei. De asemenea, Germania afirma ca opinia publica in Ucraina nu este favorabila NATO, insa uita sa spuna cat de bine informata este populatia in Ucraina. De asemenea, spune despre Georgia ca trebuie mai intai sa-si rezolve conflictele inghetate, dar uita sa spuna ca sponsorul acestor conflicte inghetate este Rusia.

Dealtfel, nu este pentru prima data cand politica externa a Germaniei aduce instabilitate in regiune (a sprijinit fatis Croatia in razboiul din fosta Iugoslavie) sau cand anumite contracte cu Rusia sunt mai importante decat vecinii sai din UE (prin gazoductul din Marea Baltica agreat intre Putin si Schroeder).

Este in interesul Romaniei ca Ucrainei si Georgiei sa li se ofere posibilitatea de a adera la NATO in 4-5 ani. Aceasta posibilitate nu inseamna ca Ucraina si Georgia satisfac azi criteriile politice si miliare ale NATO, insa le poate ajuta pe drumul corect, asa cum si Romania a fost ajutata la vremea ei. Ucraina si Georgia trebuie sa stie ca vor deveni membre NATO doar atunci cand vor satisface acele criterii, iar asta nu poate aduce decat beneficii celor doua tari. Aderarea la NATO va usura viitoarea lor aderare la UE, cu beneficii extraordinare pentru Romania (asa cum am mai aratat pe acest blog de atatea ori, prin dezvoltarea indeosebi a judetelor din estul Romaniei). In plus, vor grabi si modernizarea, pacificarea si dezvoltarea Republicii Moldova, in prezent cea mai saraca tara din Europa.

Insa decizia Germaniei nu va face decat ca Romania sa ramana la marginea UE, cu vecini subdezvoltati si exportatori de instabilitate; judetele din Estul Romaniei avand sanse slabe de iesi mai repede din saracie. Decizia Germaniei va dauna chiar si intereselor unei Rusii liberale si democrate, caci va intari pozitia nationalista si despotica a actualei conduceri de la Moscova.


Taguri