You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for April, 2008


Tema de vacanta cu piata titlurilor de stat

Ne vedem pe 6 mai, in urmatoarele 10 zile voi fi in vacanta.

Va rog sa comentati in subsolul acestui articol parerile voastre referitoare la Strategia privind managementul datoriei publice guvernamentale pentru perioada 2008 – 2010

Acest document se afla in faza de dezbatere publica.

Un juriu format din autori ai acestui blog va selecta cel mai bun comentariu. Comentariul castigator va fi publicat.

Vacanta fructuoasa!

Tendinte, tendinte

Ce mai fac competitorii Romaniei?

Polonia, de exemplu, a anuntat , prin primul-ministru liberal Donal Tusk, ca va privatiza total sau partial 740 de intreprinderi, veniturile rezultante fiind de aproape 9 miliarde de dolari.

Nu pot decat sa apreciez declaratiile dlor. Tusk si Grad (ministrul de finante polonez), cf IHT:

Tusk said that “one of the key development impulses for the Polish economy should be increasing competition and innovation.” He said that means limiting the “over-abundance of the state in the economy.”

Treasury Minister Aleksander Grad said Poland will sell stakes in four power groups, including Polska Grupa Energetyczna, Tauron, Energa and Enea.

Grad said the government also wants to reduce its stake in the country’s second-largest bank, PKO BP, in several measured steps.

Pharmaceuticals, tourism, publishing and a handful of other industries would be “fully privatized” by 2011, Grad said. “There’s no reason for the Treasury to be involved in these sectors,” he added.

In ce sa mai investim?
Pretul petrolului este la cele mai ridicate cote. La fel si cel al cerealelor, lucru care intr-un fel arata faptul ca politica agricola comuna a UE (CAP) are rolul ei. Cu siguranta, CAP va trebui revizuit in sensul alocatiilor de la bugetul UE pentru agricultura, insa rolul CAP de a asigura siguranta alimentara in Europa trebuie sa fie mentinut (Sorin Ionita a scris foarte bine pe aceasta tema in EvZ zilele trecute).

Pretul ridicat la cereale, dar si lipsa unor investitii sigure, a facut ca din ce in ce mai multi investitori sa cumpere teren agricol si ferme. De exemplu, in Marea Britanie, desi pretul locuintelor este in scadere, pretul terenurilor agricole a crescut cu 40% in ultimul an (conform FT).

Nationalism si propaganda rusa si o explicatie braziliana

Rusia lui Putin continua, agresiv, politica nationalista si de propaganda.

Propaganda este asigurata si de un canal TV (si website) in limba engleza finantat de Kremlin, “Russia Today”. Acest canal TV ma face sa retraiesc perioada telejurnalelor pre 1989, singurul loc in care, vorba lui Andries, vedeam cascaval (versurile si melodia sunt disponibile aici).

Astfel, “Russia Today” prezinta evenimentele doar din perspectiva indicatiilor de la Kremlin. Daca Rusia sprijina Serbia, atunci reportajele din fosta Iugoslavie arata doar cat de nemultumiti sunt sarbii; pentru ca Rusia sprijina Abhazia, atunci reportajele arata doar cum abhazii se inchina la Maica Rusie si cum Georgia incalca toate tratatele posibile in timp ce Rusia asigura pacea si stabilitatea in regiune.

De data asta a venit randul Ucrainei sa primeasca bobarnace. Astfel, “Russia Today” duce o campanie de justificare a foametei din anii ’30 in urma careia au murit 5 milioane de oameni, foarte multi dintre ei in Ukraina. Si invita tot soiul de specialisti care arata ca URSS nu avea alta optiune, caci era nevoie sa indeplineasca planul cincinal de dezvoltare. In orice caz, au folosit aceasta propaganda si pentru a se apara de anumite acuzatii din partea unor ucrainieni care acuza fosta URSS de genocid.

Astfel, Russia Today nu s-a sfiit sa publice si declaratia lui Alexandr Soljenitin (profil aici, care a declarat , dupa ce a criticat acuzatiile de genocid ca “Occidentul nu este interesat de adevarul istoric, ci doar de povesti” (traducere aproximativa). Russia Today nu duce insa rationamentul pana la capat… daca as fi in locul lor as nega povestile din “Gulag” care i-au dus scriitorului rus premiul Nobel pentru literatura.

Dar care e legatura cu Brazilia?

Legatura cu Brazilia este asta: Gazprom va cumpara firma mixta ruso-britanica “TNK-BP” cu 20 de miliarde de dolari. Asta vine dupa ce si alte firme occidentale au fost alungate de pe piata.

Nu este un lucru nou, si Venezuela a alungat companiile energetice occidentale de pe piata. Asta se traduce intr-o lipsa a investitiilor si, desi resursele sunt abundente, in pierderi si in scaderi de productie.

Spre deosebire de Rusia si Venezuela, Brazilia are o economie deschisa, liberala, ca atare aici se descopera cele mai mari zacaminte de petrol din ultima vreme.

Pe aceeasi tema:

Ghicitoare cu petrol

Schimbari structurale in economia romaneasca

In ultimul buletin lunar publicat de Institutul National de Statistice, cifrele vorbesc de la sine.

O sa analizez doar cateva dintre ele.

De exemplu, numarul angajatilor a crescut in ultimul an cu putin peste 100.000 de persoane, cu sectoare care au pierdut si sectoare care au castigat angajati.

Printre cele care au crescut: sanatatea (cu 15.000) si administratia publica (cu peste 13.000), ceea ce arata ca cel putin 28% dintre noile angajari s-au facut de catre stat. Daca numarul angajatilor din sanatate poate fi justificat, cresterea semnificativa din administratia publica (unde salariile sunt printre cele mai ridicate din economie) explica lipsa de reforma. Explica si cresterea deficitului bugetar si ne explica, intr-un an electoral, de ce acest deficit nu va putea fi redus, in ciuda presiunilor inflationiste extrem de mari.

Alte sectoare care au crescut sunt comertul (cu 50.000 de angajati) si constructiile (cu aproape 40.000). Nicio surpriza aici, remarc doar faptul ca este posibil ca in aceste doua sectoare sa fi avut loc si un transfer de angajati din zona gri a economiei in zona fiscalizata. In ciuda criticilor la adresa puterii supermarketurilor, pe ansamblu economia beneficiaza de pe urma lor. Chiar daca anumiti producatori simt o presiune suplimentara, totusi primesc factura pe produsele vandute, deci pot avea un acces mai usor la credite pentru dezvoltare. In acelasi timp, presiunile concurentei produselor din import nu pot fi decat benefice pe termen lung competitivitatii producatorilor locali. Imi mentin si previziunea ca cel mai mare angajator din Romania in 2015 va fi din domeniul retailului.

Sectoarele care au pierdut cei mai multi angajati sunt din domeniul confectiilor si al incaltamintei (impreuna au pierdut peste 45.000 de angajati). Asta arata o anumita restructurare a economiei romanesti care se indeparteaza de practica lohnului. Dealtfel, aceste schimbari se observa si in comertul exterior, in 2007 Germania si-a confirmat locul 1 in ceea ce priveste schimburile comerciale totale iar in 2008 se va confirma faptul ca Germania a devenit si destinatia nr. 1 de export pentru produsele romanesti, in dauna Italiei. Aceasta schimbare de pozitii vine si pe seama cresterii investitiilor din economie, investitii ce vin pe seama cresterii importurilor de utilaje din Germania. Pe termen mediu/lung, cresterile de investitii in echipamente si utilaje se vor traduce in crestere economica.

Comertul exterior a inregistrat si alte modificari, poate cele mai importante ar fi cresterea mult mai rapida a schimburilor comerciale cu vecinii, inclusiv cu tari precum R. Moldova, Ucraina sau Rusia; Romania ramane un exportator net cu tari de la sud de Dunare (Bulgaria, Turcia); iar in privinta energiei electrice Romania isi consolideaza situatia de exportator net, mai ales pe seama energiei nucleare.

Pe aceeasi tema:

Structurale sau nu?

Ce se intampla cu Germania?

In ultimii ani, au fost dezbateri in societatea romaneasca despre cum trebuie sa construim un brand national, al Romaniei. Despre cum ar trebui sa facem reclama tarii noastre in Occident pentru a atrage investitii si turism, pentru ca strainii sa ne vada cu alti ochi.

Prin comparatie cu brandul Romaniei, brandul Germaniei este unul puternic, pozitiv.

Iata insa ca evenimente din ultimii ani fac ca acest brand sa se repozitioneze:

Germania este motorul economic al Uniunii Europene, este un membru fondador si, fara Germania, probabil ca UE ar inceta sa existe.

Cat de europeana este insa Germania actuala? A inceput Germania sa devieze de la valorile europene? Au reinceput sa apara in politica Germaniei acele reflexe ce credeam ca au disparut odata cu cel de-al doilea razboi mondial?

Germania a incheiat tranzactii energetice cu Rusia fara a considera interesele Uniunii Europene. Astfel, fostul cancelar german, Gerhard Schroder, a semnat cu Rusia proiectul unui gazoduct care sa ocoleasca statele Baltice si Polonia.

Tot Germania se opune extinderii mai departe a Uniunii Europene (Ucraina, Georgia, Turcia) dar mai ales se opune extinderii NATO (cu Ucraina si Georgia), punand practic stop celei mai de succes politici a UE: extinderea democratiei si consolidarea institutiilor in alte tari; Germania si Rusia se afla in aceeasi situatie de la sfarsitul anilor ’30 cand decideau soarta statelor ce se afla intre ele.

Germania AG avea reputatia de management onest. Dupa ce conturile a sute de manageri germani au fost descoperite in Liechstenstein, conturi cu tranzactii nedeclarate autoritatilor fiscale germane, o astfel de onestitate incepe sa paleasca. Iar asta se adauga scandalului de la firme precum Siemens, care a inregistrat recordul de spaga dat de catre o firma din Europa. Fac o paranteza si ma intreb daca cineva a analizat achizitiile de Sageti Albastre in Romania, produse de Siemens.

Germania AG este exportatorul numarul 1 din lume. Desigur, o parte din export este datorat si spagilor pe care firmele germane le dau fara prea multe remuscari. Exporturile Germaniei cresc de la an la an pe seama globalizarii, dar sunt extrem de multe voci ale oficialilor germani care ataca globalizarea de cate ori au prilejul, de exemplul in cazul Nokia. Acum a venit randul unor multinationale (americane, bineinteles) care ar fi de vina pentru foametea in lume si care au fost prompt crucificate de inalti oficiali germani. Desigur, faptul ca SUA sunt un principalul exportator de produse agricole din lume nu conteaza. Faptul ca orice companie functioneaza in cadrul unor norme si legi stabilite de politicieni (inclusiv cei germani in cadrul unor organisme precum ONU), iarasi nu conteaza.

Recent, Germania a propus o lege prin care fonduri de investitii ale unor de tari in curs de dezvoltare nu vor putea achizitiona actiuni ale firmelor germane.

Tot Germania, stat UE, acorda cetatenia germana unor oameni care nu vorbesc limba germana si care nu au fost niciodata in Germania, dar nu acorda acest drept unor oameni care s-au nascut in Germania, care au studiat acolo, care au muncit acolo toata viata lor si care considera Germania drept tara lor.

Ce se intampla oare cu Germania?

Inca un motiv pentru care englezii sunt eurosceptici

Din motive doar de ei cunoscute, englezii sunt eurosceptici. Orice lucru care vine dinspre UE este privit cu neincredere. Eurofilii (ca mine, de ex.) trebuie sa se inarmeze cu multa rabdare si, mai ales, cu extrem de multa ingaduinta atunci cand se dezbat teme de integrare europeana.

Astazi, euroscepticii britanici au avut de partea lor un argument puternic. 🙂

Astfel, azi dimineata, sute de britanici au sunat la serviciile de urgenta sa intrebe de unde vine un miros respingator in aerul care este de obicei, in era postindustriala, curat.

Institutul meteorologic a anuntat insa ca de vina este vantul care, de obicei bate dinspre vest, adica dinspre ocean, in timp ce azi a batut dinpre est, mai precis dinspre Germania/ Belgia / Olanda, aducand cateva arome industriale europene.

Pe larg: aici.

Cat de productivi suntem? Contorizam noi zile libere.

In Septembrie anul trecut am scris ( aici cu completarea de aici ) despre cate zile libere au lucratorii din Romania, angajatii din tara noastra au la aceasta ora cele mai putine zile libere pe an din UE:

Eu zic totusi ca de data asta trebuie sa fim optimisti. Avem in fata un an electoral plin de dezbateri care mai de care mai angajante 🙂 , cred ca nu va dura mult pana cand ori guvernul ori un partid va plusa pe aceasta tema – acum ca aceasta informatie a fost data publicitatii 🙂 . Cine stie, o zi libera in plus de 15 august sau 8 noiembrie poate aduce necesarul pentru trecerea pragului electoral.

Iata ca previziunile s-au adeverit, Ziarul Financiar anunta azi ca nu una sau doua, ci chiar trei zile libere se pot acorda in plus, existand o competitie chiar pe aceasta tema intre guvern, parlament si presedinte:

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a solicitat printr-o cerere de reexaminare a initiativei legislative care prevede ca prima si a doua zi de Rusalii sa fie declarate sarbatori legale, ca si Ziua Sarbatorii Adormirii Maicii Domnului, de pe 15 august, cunoscuta ca Sarbatoarea de Sfanta Maria Mare, sa fie zi nelucratoare. In aceasta zi se serbeaza si Ziua Marinei.

Spor la odihna! 🙂

Caci despre impactul economic negativ nu pare sa se gandeasca nimeni, nici macar sindicatele care pana mai ieri au scos mii de oameni in strada.

Productivitatea lucratorilor si a firmelor romanesti va fi mai mica, competitivitatea economica va fi, deci, mai redusa, iar presiunile asupra pietei muncii (si asa in criza de muncitori) se vor accentua. La fel si presiunile inflationiste, mai ales acum cand inflatia si-a reluat cursul ascendent.

Raspunsuri cu buvinieta

La intrebarile de ieri am primit multe raspunsuri pe care incerc sa le rezum aici.

In primul rand, Ionut are dreptate, am fost un pic rau cu primaria. Daca este sa dau ceasul inapoi 10 ani, la sfarsitul anilor ’90 Bucurestiul arata mult mai rau. Sunt gropi in asfalt si acum, dar in urma cu 10 ani erau cratere la orice pas. Acum ne plangem de programul de borduri, dar in urma cu 10 ani era o mizerie de nedescris la marginea bordurilor care blocau gurile de canalizare si orice ploaie transforma Bucurestiul in lac. Alte servicii (cum ar fi cele de salubrizare) functioneaza mai bine decat acum 10 ani. Cred ca serviciile publice s-au imbunatatit in ultimii 10 ani.

Insa in ultimii 10 ani am avut doua noi mari probleme in Bucuresti, probleme generate de evenimente pozitive 🙂 : 1. bucurestenii o duc mai bine decat acum 10 ani, ca urmare au mai multe masini si le folosesc mai des; 2. investitiile private in ultimii 10 ani au crescut exponential, ca atare orasul s-a extins, mai ales inspre exterior, dar si prin utilizarea spatiilor verzi din interiorul orasului (desi o statistica a Primariei spune ca perceptia mea este gresita, mai ales daca ne raportam la 2001).

Iata raspunsurile mele si o selectie din raspunsurile cititorilor la cele 4 intrebari de ieri:

1. Cred ca se impune buvinieta pe mai toata suprafata Bucurestiului. Pretul buvinietei ar trebui sa fie undeva la 10-15 RON / zi (asa cum sugereaza si Andrei).

Sunt de acord cu Alex insa ca aceasta taxa trebuie platita doar in schimbul unor proiecte specifice: parcari, benzi speciale pentru autobuze, extinderea retelei de metrou, piste ciclabile, etc.

Si alte orase au astfel de taxe, trebuie sa invatam de la ei. De ex. taxa se poate aplica doar intre anumite ore (sa zicem intre 7 si 7).

2. Intrebarea a doua era in ce conditii am renunta la masina in favoarea transportului in comun.

Conditia principala a fost de civilizatie. In plus, politia ar trebui sa fie mai prezenta (si sa-si faca treaba, evident) in statii, in mijloacele de transport in comun. De asemenea, retelele de transport in comun ar trebui extinse, frecventa imbunatatita si timpul total de transport redus.

Nimeni nu s-a plans de pretul transportului public, ceea ce ma face sa ma gandesc ca este considerat ieftin.

3. La intrebarea ce trebuie facut pe termen scurt in privinta traficului:

– parerea lui Shadow:

Interzicerea accesului in centru pt “turisme” (camioane compris), introducerea de biciclete pt inchiriat. Sunt extraordinar de practice. In nici un caz mai multi agenti ca atunci se strica “ritmul”. Cresterea numarului de taxiuri (scade pretul). Introducerea de benzi doar pt transportul in comun si amenzile aferente pt cei care le folosesc si nu au dreptul.

– parerea lui Andrei:

Extinderea reţelei de piste de biciclete până la a lega zonele din nord de cele din est şi vest (dintre colegii mei de la serviciu, sunt mai mulţi dispuşi să vină la lucru cu bicicleta dar nu pot pentru că le este frică în trafic – şi eu am probleme când merg cu bicicleta la lucru mai ales pentru că trebuie să traversez sectorul 2 – un sector foarte neprietenos bicicliştilor, în care nu există nicio pistă şi în care şi parcurile le sunt interzise). O altă soluţie ar fi extinderea intervalurilor orare de circulaţie a metroului şi mărirea frecvenţei lor – metrourile care vin la 8 minute la ore de genul 11-12 sau 14-15 sau la 5 minute la orele 18-19 sunt supraaglomerate. Introducerea unor linii de transport public de noapte – mulţi oameni pleacă cu maşina dimineaţa doar pentru că nu ştiu la ce oră se întorc şi nu au _niciun_ mijloc de transport public după orele 22-23.

– parerea lui Kap:

PARCARI + sanctionarea prompta celor ce stationeaza pe carosabil desi au alternative;

4. La intrebarea care ar trebui sa fie proiectele pe termen mediu si lung

– parerea lui Adrian:

Lăţirea şoselei de centură la 2 benzi pe sens şi construirea unei autostrăzi de centură – actualmente, centura nu este o soluţie deoarece traficul pe acolo este mai grav blocat decât în centru. Extinderea reţelei de metrou în cartierele Drumul Taberei, Colentina, Giurgiului şi în suburbii (sau ceea ce ar trebui să fie suburbii): de exemplu Otopeni, Voluntari, Pantelimon, Chitila, Jilava, Popeşti-Leordeni.

Comentariu: Problema Bucureştiului constă în densitatea populaţiei (aproape 9000 de locuitori / kmp). Extinderea metroului în suburbii va încuraja extinderea oraşului în exteriorul zonei în care este constrâns să se limiteze şi, se poate spera, apariţia de nuclee secundare (mici “orăşele”, parte a Bucureştiului, din care oamenii nu au nevoie să iasă de prea multe ori).

– parerea lui Catalin:

solutia pe termen mediu care o vad eu in traficul din bucuresti se adreseaza transportului dinspre si catre zonele limitrofe. Adica un sistem de trenuri regionale (de tip RER-Paris) care sa faca legatura Ploiesti-Calarasi, Urziceni-Turnu Magurele, Titu-Oltenita, cu tranzitarea orasului prin magistralele de metrou. In acest fel se va evita supra-popularea orasului. Oricate bulevarde, centuri, benzi pe sens, am face, daca Bucurestiul se aglomereaza in continuare in acelasi ritm solutie pentru trafic in interior nu exista.

Solutii exista asadar, sunt chiar usor de implementat iar fondurile nu ar fi o problema. Va casiga oare cel mai realist candidat?

Intrebari cu buvinieta

Se apropie alegerile locale.

Bucurestiul, am vazut saptamana trecuta – si vedem in fiecare zi – este sufocat de circulatie.

Sunt convins ca cei 3 candidati principali – dnii. Blaga, Orban si Diaconescu – se vor intrece in a promite bucurestenilor proiecte de transport peste proiecte de transport, eventual cu un limbaj dur in care vor rezolva problema peste noapte.

Problema este ca Bucurestiul nu duce lipsa de proiecte, ci doar de implementarea lor… in ultimii 18 ani s-au construit doar cateva poduri si au fost consolidate doar cateva strazi. Si nu din lipsa banilor, ci datorita lipsei capacitatii administrative.

Sa ne asteptam, indiferent care va fi primarul ales in 2008, ca Bucurestiul nu va avea blocaje in 2-3 ani pentru ca investitiile in infrastructura vor fi finalizate, este o iluzie, asta chiar in conditiile unei administratii locale eficiente.

Traficul sufoca orasul, sufoca viata bucurestenilor si reduce cresterea economica. Daca un bucurestean ar pierde in trafic pe zi o ora si nu doua, atunci cu ora respectiva ar putea face altceva: ar fi mai productiv sau ar face alte activitati, dand altora de lucru.

Ideea buvinietei nu este noua. Si este destul de simpla: atunci cand exista cererea mai mare decat oferta si, in plus, creste an de an, pretul resursei trebuie sa creasca. In cazul de fata avem o resursa limitata, si anume strazile din Bucuresti, si o cerere imensa – si in crestere – in a le folosi. Modul in care aceasta resursa este utilizata nu este deloc reglementata, prin urmare apare blocajul.

Intrebarile pentru cititori ar fi:

1. cat ati fi dispusi sa platiti pe zi pentru a reduce timpul petrecut in masina cu o ora? Si in ce conditii ati fi dispusi sa o faceti si pentru cat timp?
2. in ce conditii ati renunta la masina in favoarea transportului in comun?
3. ce ar trebui facut pe termen scurt in Bucuresti in privinta traficului?
4. ce proiecte de infrastructura pe termen lung (6-8 ani) ar fi necesare pentru ca Bucurestiul sa nu fie sufocat total?

Indicele Jeopardy pe inflatie este confirmat

La jumatatea lui Decembrie 2007, scriam ca inflatia va ajunge la 9-10% in 2008:

Inflatia pe 2008 va fi de 9-10%, in ciuda eforturilor BNR. Cateva elemente ma fac sa cred ca inflatia va fi mai mare decat in 2007: in primul rand evolutia salariilor pe 2005 – 2007, in al doilea rand evolutia internationala preturilor la alimente si petrol, in al treilea rand un leu mai putin valoros decat in 2007, in al patrulea rand inflatia in crestere la sfarsitul lui 2007 si, nu in ultimul rand, anul electoral.

Iata ca ultimele date referitoare la inflatie arata ca procentul de 9-10% pare a fi realist.

In aceste conditii, sunt de acord ca dobanda de referinta a BNR va trebui sa creasca, insa nu trebuie sa fie doar BNR-ul responsabil cu mentinerea inflatiei in frau.

Cred ca semnele de responsabilitate guvernamentala nu sunt suficiente. Inflatia este dusmanul numarul unu al economiei la ora actuala. Reducerea deficitului bugetar trebuie sa fie mult mai pronuntata, guvernul ar trebui sa incerce echilibrarea cheltuilelilor cu veniturile. Acesta trebuie sa fie obiectivul imediat al guvernului.

Reducerea deficitului bugetar trebuie sa se faca in acelasi timp cu reformarea pietei muncii, lucru care ar reduce procentul de crestere al salariilor, cu deschiderea mai larga a pietei muncii catre forta de munca din strainatate (de ex. din Republica Moldova) precum si cu cursuri de pregatire / reconversie profesionala (de ex. a celor ocupati in agricultura sau a celor care prefera sa stea in greva decat sa-si schimbe locul de munca, asa cum s-a intamplat la Dacia sau la Sidex). Astfel de masuri se pot lua imediat de catre un guvern eficient.

Lipsa de flexibilitate a pietei muncii – aratam intr-un articol precedent – inseamna reducerea libertatii economice si, deci, pe termen lung, la reducerea competitivitatii economiei.

Faptul ca invatamantul a avut multi ani doar 3-4% din PIB a dus la lipsa unei forte de munca, in special al tinerilor, nepregatita. Cei 6% alocati invatamantului pentru 2008 reprezinta un plus, insa rezultatele – si numai daca banii vor fi cheltuiti in mod corect – se vor lasa aspteptate cativa ani.

De asemenea, inflatia este data si de utlizarea capacitatii economiei la 100%; acest lucru ar trebui sa-i indice guvernului ca infrastructura are nevoie urgenta de investitii masive. De fapt, arata incompetenta actualului guvern precum si a celor precedente de a utiliza banul public in proiecte de investitii.

Datele pe inflatie sunt insa explicate si de factori externi economiei Romaniei, asa cum sunt pretul la petrol si pretul produselor agricole. Insa aceste probleme pot fi transformate in avantaje:
– Pretul la petrol ridicat inseamna ca eforturile de foraj ale firmelor precum Petrom vor face ca productia interna de petrol sa scada mai putin decat ne-am astepta.
– De asemenea, sectorul agricol va avea de beneficiat de pe urma preturilor ridicate al produselor agricole, iar Romania se va putea transorma dintr-un importator net intr-un exportator net de produse agricole.

Razvan Orasanu: Presedintele AVAS nu trebuie sa fie obligatoriu om politic

In urma cu ceva vreme i-am trimis fostului presedinte AVAS, actualmente consilier al primului ministru, dl. Razvan Orasanu, cateva intrebari pe email. Domnia sa a avut amabilitatea sa raspunda.

Iata intrebarile si iata care sunt raspunsurile:

Continue reading →

Cât „costă” un summit?

Intervenţia de astăzi a întârziat suficient timp încât să se mai domolească verva vizavi de marele eveniment nord-atlantic de la Bucureşti. Şi (ca pretext) am adunat câteva concluzii ale analizelor şi comentariilor din ultima perioadă, aşa cum transpar ele cetăţeanului comun. Există însă un tip de cetăţean pentru care lucrurile nu mai sunt chiar atât de simple…

Lăsând la o parte deciziile de politică internă sau externă, orice alte discuţii referitoare la strategiile Alianţei sau la proiectele „marilor puteri”, renunţând la exerciţiile de chibiţ sau la remarcele sarcastice, de ce nu am discuta şi despre măsuri strategice, despre bună guvernare şi despre costuri? Despre beneficii, despre „sacrificii”, despre limite… Despre ceea ce suportă (în fapt şi în ultima instanţă) contribuabilul unui stat al cărei administraţii îşi asumă exerciţii de imagine în timp ce proiecte politice sau economice întârziate sunt deja suficienţi factori de presiune…

Doar un exemplu: şcolile din arealul urban al capitalei au fost toate închise. La fel şi grădiniţele. Şi liceele. Fireşte, şi universităţile… Vreţi să discutăm un pic despre asta? Nu, nu despre valori pedagogice sau despre principii educaţionale, nici despre perturbarea ritmului de învăţare sau despre fundamentări teoretico-metodologice… Ci despre eficienţă şi eficacitate, despre sincope structurale şi despre ansamblul de efecte pe care le produc, în termeni de „impact asupra economiei”.

Haideţi să povestim şi despre instituţiile publice sau alte agenţii din administraţia publică! Sute de mii de funcţionari bugetari au fost în vacanţă. Şi pentru că nu se putea altfel, în acelaşi mod au procedat o sumedenie de angajatori care (vrând-nevrând) s-au bucurat nespus de summit… În context, zilele nelucrătoare înseamnă lipsă de productivitate şi profitabilitate scăzută. Mai puţini bani la buget, constrângeri ulterioare, dezechilibre…

Am motive serioase să cred că nu avem nici cultura turistică, nici sistemele de marketing, nici strategiile miraculoase, aşa după cum au speculat guvernanţii. Şi nu ascund că-mi doresc să ştiu gândurile părintelui cu zile libere sau turist „de summit”, poate un feed-back pe măsură… Este „eliberarea angajaţilor” un pas pe drumul către sistemele economice mature unde, de fapt, ne şi dorim să ajungem? Cât din el este strategie, cât cacialma şi cât pură întâmplare?

Între timp va mai curge apă pe Dâmboviţa iar cetăţenii obişnuiţi se vor întoarce la orele pierdute în ambuteiaje, la eternele discuţii despre asfaltări şi borduri sau la politicozităţile fără gust şi fără miros. Ceilalţi cetăţeni vor aştepta (ne)liniştiţi, factura…

O moara recuperata

Citeam pe blogul lui IT Morar despre o moara din Sibiu, din secolul 18, care a fost demolata de curand, in doar 3 zile.

Si mi-am adus aminte de povestea unei mori de pe Tamisa, The Mill at Sonning.

Ei bine, moara asta de pe Tamisa a functionat neintreprupt din secolul 17 pana in 1969 cand devenise nerentabila.

A ramas nefolosita pana in 1977 cand doi intreprinzatori locali au preluat-o, au renovat-o si au transformat-o intr-un bar/restaurant-teatru. Astfel iei masa, iar dupa masa te duci in sala de teatru. La pauza mai bei o cafea, iar dupa piesa de teatru te retragi in ambianta muzicii unui pian.

In plus, moara este si ecologica: produce curent electric, atat pentru propriile nevoi cat si pentru localitatea in care se afla (Sonning).

Demolatorii din Sibiu se vor alege cu o amenda.

Constructorii din Sonning au un teatru si energie curata.

Pe aceeasi tema:

Salvati Cetatea Ardud

Salvati Gara Sinaia


Taguri