You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for March, 2008


Tara in care traim si locuitorii ei minunati

Am mers acum cateva saptamani, impreuna cu un prieten, la magazinul Orange din Bacau. Vroia sa isi prelungeasca contractul si sa cumpere un telefon nou.

Ne-a intampinat o tanara doamna, ce parea sa isi cunosca bine jobul. Prelungirea de contract a mers relativ repede. Dupa ce prietenul s-a hotarat la un model de telefon, tanara doamna a plecat in depozit sa il aduca. Dupa care nu s-a mai intamplat nimic circa 20 de minute.

La un moment dat, a venit un coleg al doamnei, cu care am reluat discutia de la momentul zero. Manifestandu-ne surprinderea de a nu continua cu aceeasi persoana (ceea ce mai aveam de facut ar fi durat maxim 2 minute), ne-a servit cu o naturalete desavarsita explicatia: “colega mea a intrat in pauza”…

Vaga mea banuiala este ca exact acesta e tipul de persoana care, in afara serviciului, injura guvernul, parlamentul si presedintele (“ca toti sunt niste hoti”), se plange ca nimic nu mai merge in tara asta, condamna birocratia, sistemul de invatamant si de sanatate etc etc etc… Dar, in timpul serviciului, lasa un client cu ochii in soare cu aerul ca, oricum, pana atunci i-a facut favoarea de a-l servi! Si gandind ca “la cat sunt platita, deja fac prea multe”…

Semne de resposabilitate guvernamentala

Nu de putine ori am criticat politicile actualului guvern.

Cea mai vehementa critica , pe care mi-o mentin, se refera la iresponsabilitatea maririi pensiilor fara acoperire in venituri bugetare viitoare.

De asemenea, guvernul s-a balbait de multe ori pe an cu noi taxe, cu reveniri de taxe, cu taxe aplicabile retroactiv. Din punct de vedere al predictibilitatii sistemului fiscal, actualul guvern a demonstrat a fi chiar mai incompetent decat guvernul PSD din 2000 – 2004. Ultima isprava: introducerea TVA, azi, pentru PFA-uri care depasesc o cifra de afaceri de 35.000 de euro.

Insa cateva semne de responsabilitate guvernamentale incep sa se vada. Si este normal ca astfel de semnale sa fie incurajate.

Astfel, Guvernul a rectificat bugetul 2008 cu peste 1 miliard de euro, mentinand deficitul bugetar sub limita de 3% asumata fata de UE.

Economia romaneasca a crescut cu 6.6% in trimestrul 4 al lui 2007, inflatia a depasit 6,5% in 2007 si perspectiva de crestere a inflatie a facut ca BNR-ul sa ridice in urma cu o luna dobanda de referinta de la 8% la 9% pe fondul reducerii sau mentinerii dobanzilor la alte banci centrale (cum ar fi FED-ul din SUA, Banca Angliei sau BCE).

Asadar, un buget dezechilibrat nu ar fi facut decat sa creasca presiunile inflationiste, dusmanul public nr. 1 al economiei.

Guvernul se pare ca a inteles riscurile inflatiei si impactul asupra investitiilor in economie si a economiei in general.

Pentru ca a redus cheltuielile bugetare, Guvernul merita o bila alba.

Raspuns: Este mai bine sa scada impozitul pe profit

La intrebarea pusa ieri daca este mai bine sa scada impozitul pe profit sau cel pe munca in conditiile in care resursele la buget ar ramane neschimbate, Alex a dat urmatorul raspuns:

Activitatea economica este in general flexibila in functie de nivelul impozitelor pe profit, astfel incat o reducere a impozitului pe profit nu este neaparat echivalenta cu o reducere a incasarilor bugetare. Este posibila chiar o crestere a incasarilor bugetare din impozitarea activitatilor economice in paralel cu reducerea impozitului pe profit, asa cum s-a dovedit in Romania prin introducerea cotei unice.

O remarca: eficienta marginala a scaderii impozitului pe profit in cresterea activitatii economice este mai mica pe masura ce impozitul pe profit se reduce. O reducere a impozitului pe profit de 25% (de la 16% la 12% de exemplu) ar genera o crestere a activitatii economice mult mai mica decat o reducere similara a impozitului pe profit de 25% (dar de la 32% la 24%) s.a.m.d. Pe masura ce nivelul impozitului pe profit scade se constata o rigiditate crescuta a activitatii economice.

In contrast, forta de munca este mult mai rigida indiferent de nivelul impozitului pe salariu (numarul de salariati si nivelul salariilor nu ar trebui sa varieze major numai in functie de nivelul impozitului pe salariu). O modificare a impozitului pe salariu se reflecta in general direct in cresterea sau scaderea incasarilor bugetare din impozitarea muncii.

Cu aceste mici consideratii generale legate de rigiditatea activitatii economice in functie de impozitele pe profit si salarii, trebuie facute si mici comentarii legate de momentul si timpul dilemei- Romania 2008.

Primul comentariu este legat de nivelul impozitului pe profit in Romania. Este un nivel de 16%, aflat undeva la un nivel redus comparat cu UE si la un nivel mediu intre tarile din regiune. Deja la un nivel de 16% ne apropiem de zona de rigiditate a activitatii economice strict legata de nivelul impozitului pe profit. Devin mai importante alte masuri economice, stabilitatea sistemului economic si legislativ, infrastructura etc

Al doilea comentariu este legat de economia subterana din Romania, si in special aspectul evaziunii fiscale in domeniul salariilor. Intrebarea de o mie de puncte este cu cat se va reduce evaziunea fiscala prin reducerea impozitului pe salariu. Sincer nu am un raspuns la aceasta intrebare si cred ca nimeni nu poate da un raspuns precis. Singura metoda este experimentul. Avand insa in vedere rigiditatea mai mare in domeniul muncii, m-as hazarda insa sa spun ca ar fi nevoie de o reducere substantiala a impozitului pe salariu pentru a aduce “la lumina” o mica parte din evazionistii fiscali ai muncii. In orice caz incasarile bugetare globale din impozitarea salariilor s-ar reduce.

Un al treilea comentariu ar fi ca incasarile globale din impozitul pe salariu sunt mult mai mari decat incasarile globale din impozitul pe profit. Numarul de salariati este mult mai mare decat numarul de firme, deci impactul psihologic al reducerii impozitului salarial este diluat.

In aceste conditii, se contureaza ideea ca in continuare o reducere a impozitului pe profit dublata de cresterea cu aceeasi suma a impozitului pe salariu (ori o eventuala mentinere a impozitului pe salariu) ar fi mai benefica economiei Romaniei decat o reducere a impozitului pe salarii dublata de o crestere cu aceeasi suma a impozitului pe profit.

Cum e mai bine: sa scada impozitul pe profit sau impozitul pe munca?

Acest post se vrea un sondaj printre cititorii acestui blog.

Asadar, daca veniturile bugetare proiectate ar ramane neschimbate, cum e mai bine: sa scada impozitul pe profit, dar sa scada impozitele pe munca sau invers?

Evident, raspunsurile trebuiesc insotite de explicatii.

Parerea mea: in zilele urmatoare.

Premiu: cel mai bun raspuns va fi publicat (chiar si cu pseudonim).

Pactul National pentru Educatie

Miercuri (27 februarie 2008), oameni politici, reprezentanti ai unor institutii de profil si câtiva dintre „partenerii sociali” s-au reunit la Cotroceni pentru consultari pe marginea Pactului National pentru Educatie, propus de catre Presedintele României.

In ceea ce ma priveste, nimic interesant, nimic entuziasmant. Mesaj diluat, discurs politic si deja traditionalele erori gramaticale… La ce ajuta angajamentele fara termene de executie, fara un plan de actiune si masuri concrete, fara putinta evaluarii? Care sunt pericolele? Care sunt grijile? Ce anume presupune „decalajul cultural”? Doar cele insirate acolo sunt „amenintarile” ce privesc societatea romaneasca?

Stiu, exista Raportul Comisiei Prezidentiale din vara trecuta. Pactul survenind ca o prelungire a respectivului document. De data asta-i insa inflatie de chestiuni generaliste, tonu-i impaciuitor spre „hei-rup-ism”, cu specific de compromis… Fara identificare de cauze si fara directie. Indraznesc sa spun ca-i doar sueta la ceas de siesta a vietuitoarelor politice din mediul autohton, suporteri si detractori ai Raportului, la vremea lui.

L-ati citit? V-a convins? Ce anume-i prisoseste, ce-i lipseste, ce mai poate fi adaugat, modificat sau ce poate fi dat deoparte? Ce parere credeti ca are prezentul despre viitor?


Taguri