La intrebarea pusa ieri daca este mai bine sa scada impozitul pe profit sau cel pe munca in conditiile in care resursele la buget ar ramane neschimbate, Alex a dat urmatorul raspuns:

Activitatea economica este in general flexibila in functie de nivelul impozitelor pe profit, astfel incat o reducere a impozitului pe profit nu este neaparat echivalenta cu o reducere a incasarilor bugetare. Este posibila chiar o crestere a incasarilor bugetare din impozitarea activitatilor economice in paralel cu reducerea impozitului pe profit, asa cum s-a dovedit in Romania prin introducerea cotei unice.

O remarca: eficienta marginala a scaderii impozitului pe profit in cresterea activitatii economice este mai mica pe masura ce impozitul pe profit se reduce. O reducere a impozitului pe profit de 25% (de la 16% la 12% de exemplu) ar genera o crestere a activitatii economice mult mai mica decat o reducere similara a impozitului pe profit de 25% (dar de la 32% la 24%) s.a.m.d. Pe masura ce nivelul impozitului pe profit scade se constata o rigiditate crescuta a activitatii economice.

In contrast, forta de munca este mult mai rigida indiferent de nivelul impozitului pe salariu (numarul de salariati si nivelul salariilor nu ar trebui sa varieze major numai in functie de nivelul impozitului pe salariu). O modificare a impozitului pe salariu se reflecta in general direct in cresterea sau scaderea incasarilor bugetare din impozitarea muncii.

Cu aceste mici consideratii generale legate de rigiditatea activitatii economice in functie de impozitele pe profit si salarii, trebuie facute si mici comentarii legate de momentul si timpul dilemei- Romania 2008.

Primul comentariu este legat de nivelul impozitului pe profit in Romania. Este un nivel de 16%, aflat undeva la un nivel redus comparat cu UE si la un nivel mediu intre tarile din regiune. Deja la un nivel de 16% ne apropiem de zona de rigiditate a activitatii economice strict legata de nivelul impozitului pe profit. Devin mai importante alte masuri economice, stabilitatea sistemului economic si legislativ, infrastructura etc

Al doilea comentariu este legat de economia subterana din Romania, si in special aspectul evaziunii fiscale in domeniul salariilor. Intrebarea de o mie de puncte este cu cat se va reduce evaziunea fiscala prin reducerea impozitului pe salariu. Sincer nu am un raspuns la aceasta intrebare si cred ca nimeni nu poate da un raspuns precis. Singura metoda este experimentul. Avand insa in vedere rigiditatea mai mare in domeniul muncii, m-as hazarda insa sa spun ca ar fi nevoie de o reducere substantiala a impozitului pe salariu pentru a aduce “la lumina” o mica parte din evazionistii fiscali ai muncii. In orice caz incasarile bugetare globale din impozitarea salariilor s-ar reduce.

Un al treilea comentariu ar fi ca incasarile globale din impozitul pe salariu sunt mult mai mari decat incasarile globale din impozitul pe profit. Numarul de salariati este mult mai mare decat numarul de firme, deci impactul psihologic al reducerii impozitului salarial este diluat.

In aceste conditii, se contureaza ideea ca in continuare o reducere a impozitului pe profit dublata de cresterea cu aceeasi suma a impozitului pe salariu (ori o eventuala mentinere a impozitului pe salariu) ar fi mai benefica economiei Romaniei decat o reducere a impozitului pe salarii dublata de o crestere cu aceeasi suma a impozitului pe profit.