In urma cu cateva saptamani, dupa declararea – si nerecunoasterea din partea Romaniei – a independentei Kosovo, am scris un articol in favoarea tolerantei si a respectului fata de minoritati. Daca ar fi existat aceasta toleranta si respect fata de minoritati, atunci multe grozavii (cum ar fi razboiul din fosta Iugoslavie) ar fi putut fi evitate.

Dealtfel, chiar si mai aproape de noi, existenta fostului primar nationalist, Gheorghe Funar, a facut ca orasul Cluj sa piarda investitii externe si sa piarda competitia economica cu Timisoara. Este adevarat, de 4 ani de zile, Clujul a devenit practic al doilea motor al economiei romanesti, dupa Bucuresti.

Discutiile de la acel articol s-a dezvoltat, iar Ciprian mi-a trimis urmatorul text in care isi pune intrebarea daca nu cumva ar trebui recunoscute si in Romania parteneriatele civile.

Iata textul primit de la Ciprian:

Avem nevoie de parteneriate civile?

Recent Senatul Romaniei a modificat codul familiei in sensul definirii acesteia ca fiind o uniune intre un barbat si o femeie si nu una intre doi soti cum era definita pana acum. Numeroase organizatii civice din America de Nord saluta aceasta decizie in timp ce organizatii si fundatii care apara drepturile homosexualilor se opun sustinand ca legislatia UE, desi nu prevede in mod explicit obligativitatea recunoasterii cuplurilor gay, incurajeaza si recomanda acest lucru.

Organizatiile care au sprijinit aceasta hotarare pleaca de la premisa ca familia traditionala este mediul prielnic in care trebuie crescut un copil: “Prin definirea casatoriei ca uniunea intre un barbat si o femeie, aceasta va fi protejata impotriva acelora care pun dorintele adultului deasupra nevoilor copilului. Casatoria nu este un vehicul legal creat cu scopul egalitatii, ci o institutie care are la baza sa copilul”, se specifica in scrisoarea trimisa de Tom Minnery, vicepresedintele organizatiei Focus on the Family.

Pe de alta parte Human Rights Watch a trimis o alta scrisoare in care sustinea: “Aceasta restrangere deliberata a actualei legislatii, care are ca scop limitarea arbitrara a drepturilor familiilor formate din parteneri de acelasi sex prin nerecunoasterea lor ca familii în legislatia României, contravine obligatiilor Romaniei privind respectarea drepturilor omului. Codificarea deliberata a discriminarii prin lege contravine Articolului 16 din Constitutia Romaniei, care declara ca “Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. De retinut este faptul ca CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii) nu a considerat de cuviinta sa intervina in vreun fel , desi unul din scopurile pentru care a fost creat este si promovarea de acte normative care sa previna discriminarea tuturor cetatenilor.

Se pune intrebarea in ce masura aceasta institutie apara drepturile homosexualilor in conditiile in care nu se autosesizeaza legat de neconstitutionalitatea acestei modificari legislative.

Lasand deoparte controversele legate de definirea casatoriei, apare automat in discutie o noua chestiune si anume: problema recunoasterii parteneriatelor civile. In primul rand trebuie precizat ca un astfel de act normativ ar avea implicatii atat asupra cuplurilor gay cat si al cuplurilor heterosexuale care au decis sa traiasca in concubinaj.

Care ar fi diferenta?

Aceste parteneriate ar fi o casatorie neoficializata in biserica si care nu ar presupune un angajament obligatoriu pe durata intregii vieti. In mare masura, in funtie de modul in care s-ar legifera, celelalte drepturi si obligatii s-ar asemana cu cele ale casatoriei. Din punctul meu de vedere casatoria civila ar putea suferi modificari prin care sa se transforme intr-un parteneriat civil, ramanand ca biserica sa consfinteasca legatura nelimitata in fata lui D-zeu, in cazul celor care doresc acest lucru. Parteneriatul civil ar putea fi oficializat printr-un document asemanator cu cele utilizate la casatoria civila insa spre deosebire de aceasta, un parteneriat ar trebui declarat ca existent si fara sa fie consfintit prin documente, putand fi demonstrat prin diverse probe (facturi pe aceeasi adresa, martori, etc) atunci cand ar fi util acest lucru: obtinerea unor beneficii specifice cuplurilor precum dreptul la mostenire (de ex. a pensiei). sau separarea si impartirea eventualilor copii sau a bunurilor dobandite).

In concluzie, legiferarea unor astfel de parteneriate nu aduc nicio atingere familiei traditionale insa ar aduce beneficiile precizate mai sus cuplurilor necasatorite.