You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for March, 2008


Blogsitting. Despre greva de la Dacia, despre rata BNR si despre responsabilitate sociala

Am fost plecat pentru cateva zile. Se pare ca plecarea a fost de bun augur caci in aceasta perioada hotnews.ro a avut probleme tehnice care au fost, se pare, rezolvate pana azi.

1. Despre greva de la Dacia: sindicatele si-au inteles prost rolul.

Marirea salariilor propusa de Dacia este de cateva ori mai mare decat inflatia, deci salariatii nu pierd din puterea de cumparare, din contra. Greva are efecte negative in primul rand la adresa mediului de afaceri din Romania, mai ales cand se anunta investitii in domeniul auto si nu numai. Poate ca Mercedes sau alte firme vor reconsidera optiunea de a veni in Romania. Evident, nu e treaba sindicalistilor de la Dacia. Insa, pe termen mediu si lung, greve de acest gen pot duce inclusiv la relocarea activitatilor Dacia in tari unde se produce mai ieftin si fara batai de cap cu tot soiul de greve.

Ceea ce sindicalistii trebuie sa inteleaga este ca Dacia se afla pe o piata cu marje de profitabilitate extrem de mici si cu o comptetie extrem de ridicata. Ei ar trebui mai degraba sa se preocupe de propria crestere profesionala, de imbunatatirea propriilor calificari, sa stie sa faca si una si alta si, in acest fel sa creasca productivitatea. In plus, daca industria auto romaneasca va creste de cateva ori in urmatorii ani, muncitorii bine calificati la Dacia ar putea fi “furati” de firme precum Ford sau Mercedes, pe salarii mai bune.

Pe aceeasi tema: Greva la Sidex

2. BNR a majorat rata dobanzii la 9,5%. De frica inflatiei. Se pare ca BNR nu este satisfacuta de cele cateva semne de resposabilitate guvernamentala .

3. Responsabilitate sociala: Guvernul a semnat cu Romgaz si Petrom un protocol prin care cele doua firme vor contribui cu 172 de milioane de lei la un fond de gaze destinat persoanelor sarace. Aceasta suma este sub forma unei sponsorizari, deci nu se muta bani dintr-un buzunar intr-altul al bugetului de stat. Merita 3 bile albe.

UPDATE ref. BLOG: din pacate, problemele tehnice vor persista si in acest week-end. Deja am pierdut cateva comentarii, mii de scuze.

Impactul bunei guvernari asupra PIB

Din 9 August 2007 am vazut mutari spectaculoase pe plan mondial: banci puternice salvate de stat de la faliment, altele cumparate de rivali cu doar 1% din valoarea de acum un an, caderea dolarului, cresteri spectaculoase la pretul petrolului, aurului si a graului (era sa zic al ardelenilor 🙂 ).

Am vazut cum s-a corectat si moneda nationala si cum fuga investitorilor internationali de dolar si refugiul lor in euro are impact si asupra monedei noastre nationale; leul – ca si economia nationala dealtfel – primeste o corectie bine-venita; dezechilibrele structurale se corecteaza (de exemplu, in ultimele doua luni rata de crestere a exporturilor a fost mult superioara ratei de crestere a importurilor).

Despre aceste evenimente exceptionale pe piata internationala recomand citirea zilnica a Financial Times. Despre impactul asupra Romaniei, imi mentin parerea de acum o luna.

Deci pe pietele internationale vedem evolutii spectaculoase. Pe plan intern vedem obisnuitele scandaluri de can-can. Cu gagicute. Iar in tot vacarmul asta se pare ca uitam ce este mai important. Si anume, care sunt factorii care asigura o dezvoltare sanatoasa a economiei si care aduc prosperitatea fiecaruia dintre noi.

Factorul principal, care a fost dealtfel subiectul principal al alegrilor din 2004, este acela de functionare a institutiilor, de buna guvernare, de independenta a justitiei.

De aceea, va recomand (legatura obligatorie) aceasta analiza aparuta in revista The Economist: “Economics and the rule of law”.

Analiza arata legatura intre buna guvernare si PIB. Cu cat o tara este mai bine guvernata – adica tragerea politicienilor la raspundere, domnia legii si competenta functionarilor – cu atat economia acelei tari creste mai mult. De exemplu, diferenta calitatii bunei guvernari intre India si Chile face ca PIB-ul pe locuitor in Chile (in PPP) sa fie de 4 ori mai ridicat decat in India.

Oare s-au facut progrese in ultimul an in buna guvernare? Articolele de pe acest blog arata ca nu, din contra chiar, prin demisia unui independent la Justitie in martie anul trecut sau prin atacurile guvernamentale si a presei pro-guvernamentale la adresa societatii civile, cred ca am dat vreo 2 pasi inapoi, mai ales ca odata intrati in UE nu mai dam socoteala nimanui…

Cat spatiu verde avem in Bucuresti?

Ionut (coautor al blogului lui Doc) mi-a trimis un link in care se spune ca, de fapt, in Bucuresti ar fi 31,2 milioane de metri patrati de spatiu verde si nu doar 14-15 milioane cat afirma Asociatia “Salvati Bucurestiul” (cifra preluata si de mine in articolele precedente pe teme similare).

Iata cum ar fi impartite cele 31,2 milioane de metri patrati conform primariei Bucuresti:

Parcuri ?i gr?dini: 6 757 582
Aliniamente stradale: 4 922 976
Spa?ii verzi din cuprinsul ansamblului de locuin?e: 11 063 315
Sere: 270 300
Pepiniere: 900 600
Spa?ii verzi în cimitire: 320 000
Spa?ii verzi în Gr. Zoo: 17 400
Gr?dina Botanic?: 175 400
Spa?ii verzi aferente Palatului Parlamentului: 409 000
Parc Univ. Politehnica: 280 000
P?duri: 6 080 000

TOTAL: 31 257 894

Viitorul Romaniei (2) – despre INFRASTRUCTURA

Am promis cu ceva timp in urma 3 postari, referitoare la caile prin care Romania isi poate gasi un loc in lumea nebuna de azi, in care ne este dat sa traim. Am vorbit despre EDUCATIE intr-o postare anterioara (http://www.emilstoica.ro/viitorul-romaniei-1-despre-educatie.html). Azi vorbim despre INFRASTRUCTURA.

S-au scris probabil milioane de pagini despre infrastructura. Am sa incerc sa le sintetizez in cateva paragrafe.

INFRASTRUCTURA RUTIERA
E greu de gasit un cuvant care sa o caracterizeze. Reteaua de autostrazi este practic inexistenta. Fiecare guvernare a venit cu propriile proiecte, inecate in final. Nu s-a realizat nici macar semnalizarea portiunilor existente.

Reteaua de drumuri nationale este OK doar in partea de est a tarii (Bucuresti-Constanta, Bucuresti-Iasi, Bucuresti-Ploiesti-Brasov), dar si aici este depasita pe anumite portiuni sau perioade de volumul traficului. In Transilvania este cea mai dezastruoasa situatie.

Reteaua de drumuri judetene si comunale este intr-o stare precara.

Desi au fost investitite sume mari in infrstructura rutiera, calitatea lucrarilor a fost in general proasta. E incredibil ca, dupa 2 ani de utilizare, un drum sa aiba gropi. Si, totusi, se intampla pe Autostrada Soarelui…

INFRASTRUCTURA FEROVIARA
Este intr-un proces accelerat de degradare, lucrarile de intretinere fiind insuficiente. Aparent transportul feroviar pare complet desprins de restul economiei. La transportul de marfuri nu am gasit modalitatea de a concura transportul rutier. Iar la transportul de persoane, concurenta microbuzelor (pe distante scurte) sau a transportului aerian (pe distantele lungi) este deseori sufocanta.

ALIMENTAREA CU APA
In pofida unor programe nationale, alimentarea cu apa in mediul rural este inca un vis. In mediul urban, problema principala tine de calitatea apei, cauzata de reteaua interna a oraselor, cu o durata de viata de mult depasita.

CANALIZAREA
Daca in mediul urban situatia nu este (inca) dramatica, in mediul rural sistemul de canalizare pur si simplu nu exista in majoritatea localitatilor.

ENERGIE ELECTRICA
Pentru consumul casnic, situatia este sub control in majoritatea zonelor tarii. Dar crize majore sunt posibile in zonele unde reteaua nu mai face fata consumului (scandalul de la Voluntari din urma cu 1 luna este doar un exemplu).

Pentru consum industrial insa, situatia este mult mai precara. Cel putin in mediul rural, e aproape imposibil sa incepi o activitate industriala din acest motiv.

ALIMENTARE CU GAZE
Oarecum similar cu alimentarea cu energie electrica, situatia e OK in mediul urban si foarte proasta in mediul rural.

Pentru sfarsit, o povestioara: cu ceva ani in urma, statea de vorba cu un fin, primar intr-o comuna din sudul tarii. Am incercat sa gasim impreuna argumentele cu care ar atrage un investitor.
1. Alimentare cu apa – inexistenta
2. Canalizare – inexistenta
3. Alimentare cu gaze – inexistenta
3. Energie electrica – putere forte scazuta in posturile trafo, un consum mai mare ducand la intreruperea alimentarii
4. Acces: un drum judetean de 15 km, cu acces apoi in drum national
5. Reglementari: identice cu cele din mediul urban in privinta protectiei mediului, securitatii in munca etc etc etc.

Pentru a incepe o activitate, erau necesare investitii imense inainte de a incepe constructia unei hale si a aduce utilaje. Investitii pe care nici un investitor nu este dispus sa le faca. Nici chiar Nokia, pentru a folosi studiul de caz la moda…

Un sat intreg este condamnat la subdezvoltare. Multiplicand exemplu cu cate mii sate din Romania, obtinem acea jumatate de Romania cunoscuta ca fiind “Romania rurala”. Existe aspectul uman (oameni condamnati sa traiasca in conditii precare) si aspectul economic (o incredibila risipa de resurse umane, intr-o perioada cat economia sufera sever din lipsa fortei de munca).

CONCLUZII
Infrastructura este un formidabil catalizator al dezvoltarii. In Romania, infrastructura precara alunga locurile de munca si nu are nici o contributie la cresterea calitatii vietii. Ea obliga Romania sa “vanda” investitorilor un singur motiv pentru a se localiza aici: forta de munca ieftina.

Infrastructura precara mareste distantele si decalajele. In loc de a fi un factor care sa concentreze energiile si resursele, mai degraba pe disipeaza.

Solutii exista. Dar, ca si in cazul educatiei, Romania nu are prioritati. Sigur, infrastructura e un domeniu prioritar in orice program de guvernare. Din pacate, pentru a face ceva, primul pas e sa spui ce nu vei face. Abia apoi se concentreaza resursele.

NIMBY de Bucuresti

Vor reusi!

Din Cotidianul:

Comisia juridica a Senatului a adoptat un proiect de lege initiat de senatorii Ion Iliescu, Nicolae Vacaroiu si Marius Marinescu (toti trei rezidenti in Primaverii), potrivit caruia parcul Bordei este declarat de utilitate publica. Proiectul prevede ca, “prin derogare de la legea privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, se declara de utilitate publica toate terenurile in suprafata de 33.829,52 mp si constructiile proprietate privata, situate in Bucuresti, care fac parte din zona cunoscuta sub numele parcul Bordei“, indiferent de incadrarea urbanistica actuala a acestora in vederea amenajarii ca parc public.

Ion Iliescu, Nicolae Vacaroiu si Marius Marinescu sunt niste NIMBY de Primaverii, reiau cateva idei din ce am scris intr-un articol mai vechi :

NIMBY inseamna “Not in my back yard” si exprima o atitudine a englezilor de a-i impiedica pe altii sa construiasca ceva in apropierea casei lor. Prin consilierii alesi in primarii, englezii reusesc cu succes sa puna limite dezvoltarii unor proiecte imobiliare, numarul redus de noi autorizatii de constructie ducand la cresterea preturilor imobiliarelor in Marea Britanie – si acesta un alt motiv de bucurie pe langa lipsa vecinilor nedoriti.

Peste 800.000 de britanici sunt azi rezidenti in Spania si chiar si acolo au reusit sa-si impuna consilieri in primariile locale si sa dea peste cap planurile multor dezvoltatori si constructori spanioli prin restrictiile impuse.

Intr-o postare de anul trecut analizam in detaliu gravitatea lipsei de spatiu verde in Bucuresti, aminteam despre nepasarea alesilor in privinta transformarii parcurilor si propuneam, impreuna cu cititorii acestui blog, mai multe solutii.

Desigur, nimic nu s-a facut de atunci.

De aceea, inititativa unor parlamentari de Bucuresti doreste modificarea legii pentru ca parcul Bordei sa fie salvat si a initiat si o petitie si lansat si un blog personal pe aceasta tema.

Parcul Bordei are sanse sa fie un parc salvat si este foarte bine.

Din pacate, aceasta initiativa a unor politicieni este unica. Si tocmai aici este problema.

Vreme de 18 ani, spatiul verde al Bucurestiului a scazut de la 35 de milioane mp la 14 milioane si doar sporadice articole prin ziare sau actiunea unor ONG-uri ecologice au reusit sa traga semnale de alarma; degeaba.

Cazul de care aminteam in articolul precedent sau alte articole de presa nu au clintit niciun consilier, primar sau parlamentar verde de Bucuresti.

Insa atunci cand este vorba despre NIMBY din Primaverii, atunci cand este vorba de posibili vecini nedoriti si despre o posibila reducere a valorilor imobilelor din Primaverii, iata ca se agita primari si parlamentari grei, vopsiti in verde peste noapte.

Problema Bucurestiului a fost ca bucurestenii – printre care ma numar – au dat intotdeauna un vot politic pentru primarie. Pentru ca au crezut ca sprijinind un partid sau un altul la primarie dau un semnal politic si restului tarii si daca tara se schimba, atunci si viata bucurestenilor se schimba.

Aceasta atitudine va trebui sa dispara la viitoarele alegeri pentru primaria si sectoarele Bucurestiului. Din pacate, nu avem nemti sa votam asa cum s-a votat la Sibiu si vor fi niste alegeri grele din lipsa de candidati credibili.

Sunt de acord cu propunerea legislativa. Cu conditia ca locuitorii din Primaverii sa puna mana de la mana si sa regenereze parcuri industriale parasite si sa le transforme in parcuri pentru bucuresteni in limita celor 5 hectare de spatiu verde cat are Parcul Bordei. In plus, ar trebui ca spatiul verde sa revina la totalul de 35 de milioane de metri patrati. Plus redarea de spatiu verde in judetul Ilfov spre folosul bucurestenilor.

Caci, ca bucurestean, si eu am aceleasi drepturi ca cei din Primaverii, am si eu dreptul sa fiu NIMBY.

Preotii si viata cetatii

HotNews.ro a lansat dezbaterea: “Este bine ca preotii ortodocsi pot sluji in administratia locala?”

Pe scurt:
“Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a decis, la ultima sedinta, ca preotiilor sa le fie permisa candidatura la functia de consilier local si consilier judetean. Pe de alta parte, Sfantul Sinod a mentinut embargoul impus preotilor in 2004 in ceea ce priveste implicarea in politica. Astfel, cu toate ca pot candida la o functie de consilier judetean sau local, preotii nu se pot inscrie in partide politice si nu pot candida la Primarie sau Parlament.”

Este moral sau nu? Argumentele pro sunt numeroase, cele contra probabil la fel de numeroase. Eu as vrea sa abordez subiectul din alt punct de vedere, cel al functionarii institutiilor. Vor functiona consiliile locale/judetene mai eficient?

Satul romanesc din secolul 19 si prima jumatate a secolului 20 s-a bazat pe cativa piloni: boierul, invatatorul, preotul, primarul (e o enumerare, nu o ierarhizare). Ei au constituit intelectualitatea locala, facand din satul romanesc celula de baza a societatii.

Consiliile locale din mediul rural au, cel mai adesea, un rol decorativ. Membrii nu au calitatile intelectuale pentru a fi un autentic legislativ local, ceea ce lasa deseori drum liber actiunilor primarilor. Atragerea preotilor in viata cetatii nu poate fi decat benefica in acest context.

BOR a avut intelepciunea de a permite preotilor sa candideze doar pentru consiliile locale si judetene, nu si pentru functii executive, cum este cea de primar. E de asteptat ca, din acesta pozitie, preotii sa devina in consiliile locale o voce a societatii civile si un cenzor al exceselor primarilor.

Vor putea juca preotii acest rol? Sau vor fi inghititi de un sistem cu destule elemente de coruptie si imoralitate?

Doar timpul si practica ne-o vor demonstra. Parerea mea este ca, intr-o Romanie care nu mai crede (aproape) in nimic, decizia BOR este riscanta, dar necesara. Viata publica nu este doar apanajul politicienilor care -vai! – adesea sunt recrutati doar din cei care nu au reusit intr-un alt domeniu…

Pensiile private vor incepe cu dreptul

Anul 2008 va fi unul de bilant datorita alegerilor generale.

Printre plusuri se va numara si inceputul de reforma in domeniul pensiilor private, despre care am scris mai pe larg aici .

Stere Farmache, presedintele BVB intareste avantajele asupra pietei de capital.

Un lucru imbucurator insa pentru pensiile private romanesti este, in mod oarecum ironic, criza de pe pietele financiare si reajustarea valorilor actiunilor, obligatiunilor si a altor instrumente financiare la un nivel adecvat de risc. Exista toate premizele ca dupa caderile burselor din ultimele luni, valoarea actuala a diferitelor instrumente financiare este mai aproape de realitate si poate anumite actiuni sunt chiar subevaluate.

In acelasi timp, sunt de acord cu observatiile SAR privind garantarea unui randament minim garantat pe pilonul doi, daca acest lucru este dorit de contribuabil. Contributiile pe acest pilon sunt obligatorii, ca atare, un nivel minim garantat nu reprezinta o fortare. Exista destule instrumente financiare disponibile pe piata (chiar daca au randamente mai mici, ele sunt mai prudente) care ofera castiguri garantate, se poate desena oricand un astfel de portofoliu de instrumente financiare cu venit garantat (obligatiuni, depozite, dividende garantate, etc). Si tocmai asta ar trebui sa fie obligatia: ca fiecare contribuabil sa aiba acces la astfel de produse financiare, indiferent de institutia financiara unde isi construieste fondul de pensii privat.

Perdele de fum, carne de iguana si Consiliul Concurentei

In urma conflictului de saptamana trecuta intre anumiti producatori autohtoni si supermarketuri, Consiliul Concurentei a dat dreptate supermarketurilor.

Insa lucrurile nu sunt asa de simple, asa cum a remarcat Teo, care mi-a trimis urmatorul text:

Asaltul recent al patronatelor din industria carnii asupra supermarketurilor, care impun preturi de vanzare si cumparare, precum si alte conditii de tranzactionare a produselor din carne, ridica o serie de semne de intrebare asupra modului in care este protejat consumatorul in Romania.

De la inceput trebuie precizat ca nu stim cine are dreptate. Din mai multe motive.
Inainte de toate nu stim in ce consta obiectul disputei: e vorba de carne de pasare, carne de porc, carne de strut, carne de iguana etc.? Iguana dezosata sau mezeluri din carnea acesteia? O fi vorba de gheare de gaina, ce sunt procesate si folosite in alimentatia animalelor domestice?

In al doilea rand, pe campul de lupta au fost create perdele de fum intemeiate fie pe nationalism economic, fie pe zicerile Parlamentului European, care nu are competente in aplicarea dreptului comunitar al concurentei.

In al treilea rand, participantii la disputa fie tac (cazul supermarketurilor si hypermarketurilor), fie nu ne ofera informatiile necesare si nu prezinta incredere (cazul patronatului).
O scurta explicatie pentru faptul ca ar trebui priviti cu neincredere acestia din urma: nu ne-au comunicat de cand dureaza acest tip de intelegeri, nu ne-au spus ce profit au avut pana in prezent din acest tip de intelegeri, de ce nu au sesizat autoritatile competente in primul rand si au trecut direct la atac prin media.

Si, nu in ultimul rand, un patronat care proclama in fiecare an cresteri de preturi, prin intermediul comunicatelor sau conferintelor de presa, nu face decat sa incalce regulile concurentei, an dupa an. Numai ca pana in 2008, acele cresteri erau puse pe seama unor “magice” cresteri ale costurilor de productie.

Sa ne indreptam catre autoritatea de stat care ar fi trebuit sa explice ce se intampla, Consiliul Concurentei (CC). In comunicatul de presa din 6.03.2008, ni se spune sa stam linistiti, ca nu se intampla nimic rau. Si fumul se indeseste.

Ce nu se spune:

1. Nu ni se spune care este piata relevanta a produsului. De fapt, nu ni se comunica care este produsul. Conform CC: Agentii economici care desfasoara comert modern reprezinta 35% din comertul cu produse de larg consum: adica acesti agenti economici detin 35% dintr-o piata compusa din oua, unt, carne, produse de uz gospodaresc, electrocasnice, textile, bauturi, computere, produse de curatat, parfurmerie/igiena etc. E de mirare ca pe o piata astfel descrisa super si hypermarketurile nu au o cota de piata mai mica.

2. In jurisprudenta comunitara in materie, s-a retinut ca doar un nivel al cotei de piata situat intre 40% si 50% poate indica existenta unei pozitii dominante. Instantele Comunitatii Europene nu au afirmat in jurisprudenta lor ca exista o prezumtie a absentei dominantei sub un anumit nivel al cotei de piata. CC “uita” sa mentioneze ca si o cota de piata de 22%, precum cea din decizia Comisiei Europene M.1684 Carrefour/Promodes, este relevanta.

3. Chiar daca procentul indicat ar fi plin de acuratete, nu ni se spune care este cota de piata a celorlalti participanti: daca toti acestia au cate 1 sau 2% din piata, sa zicem, mai are importanta ca nu am ajuns la 50% pentru supermarketuri?

4. CC insista ca nu avem un abuz de pozitie dominanta. Posibil, dar in concurenta mai sunt sanctionate si alt tip de comportamente – cartelurile, de exemplu. Adica intelegerile intre intreprinderi pentru fixarea preturilor, intr-o versiune. Dar in legatura cu asta nu gasim decat tacere in comunicatul de presa. Nu stim daca supermarketurile s-au intles intre ele si/sau cu lanturi de magazine detinute de cei din patronatul carnii. Nu ne ramane decat sa credem ca nu cerceteaza acest lucru, pentru ca stie, inainte sa inceapa investigatia, ca e vorba doar de abuz de pozitie dominanta.

Spre deosebire de CC, noi nu stim daca ne aflam in prezenta unui comunicat de presa prost alcatuit, nu stim daca autoritatea de stat nu vrea sa ne spuna ca nu are capacitatea de a analiza o astfel de piata sau nu doreste.

Ceea ce ramane e doar ideea ca, intr-o astfel de piata, consumatorul e carne de tun.

UPDATE: pe aceeast tema, Sorin Ionita scrie azi in EvZ.

Petrom evaluat la mai putin de 10% din MOL

Compania ungara de petrol, MOL, este evaluata la aproximativ 14,5 miliarde de dolari.

Azi, confrom Reuters, a vandut 8% din actiuni unei firme din Oman cu aproximativ 1,3 miliarde de dolari, adica fix atata cat a obtinut Romania pe Petrom, singura diferenta intre Petrom si MOL fiind ca Petrom detinea si rezerva de petrol a Romaniei si jumatate din cea de gaze.

Asta arata inca o data faptul ca atat strategia energetica cat si buna guvernare din perioada pre 2004 a fost extrem de proasta, cu pierderi, iata, extrem de usor de calculat.

In timp ce MOL a devenit independenta imediat dupa 1990, avand o strategie de dezvoltare proprie, fara interferentele politicului, Petrom a fost folosita in scopuri politice, fie ca a fost vorba de pastrarea unui numar de angajati prea mare (cu pierdere de votanti) fie, mai ales, ca o vaca tocmai buna de muls de catre clasa politica.

Iar modul in care a fost privatizata, pe ultima suta de metri (povestea guvernantilor de atunci fiind ca altfel nu am fi intrat la timp in UE datorita neinchiderii capitolului pe energie), in graba si fara a-i maximiza valoarea, ma face sa ma intreb cum e posibil ca cei care au tolerat situatia de la Petrom nu numai ca nu baga capul in pamant de rusine, dar dau azi si lectii despre buna guvernare.

Din pacate, nu am invatat nici pana in 2008 lectia Petromului: companiile din domeniul energetic continua sa ramana in aceeasi structura, opaca, de conducere; cu numiri pe criterii politice, fara a lega activitatile acestor firme (cum ar fi Romgaz) de strategia energetica, fara a da socoteala asupra modului cum gestioneaza bunul public.

Intr-adevar, anul 2008 ar trebui sa fie cel al bunei guvernari – cum ar fi trebuit sa fie 2007 inaintea lui, si 2006 inaintea lui 2007, s.a.m.d. Insa nimeni – niciun partid – nu explica ce actiuni concrete va face in acest sens.

Pe aceeasi tema:

Romgaz

CEC

iarasi Romgaz

Transporturi

Hidroelectrica

AVAS

Avem nevoie de parteneriate civile?

In urma cu cateva saptamani, dupa declararea – si nerecunoasterea din partea Romaniei – a independentei Kosovo, am scris un articol in favoarea tolerantei si a respectului fata de minoritati. Daca ar fi existat aceasta toleranta si respect fata de minoritati, atunci multe grozavii (cum ar fi razboiul din fosta Iugoslavie) ar fi putut fi evitate.

Dealtfel, chiar si mai aproape de noi, existenta fostului primar nationalist, Gheorghe Funar, a facut ca orasul Cluj sa piarda investitii externe si sa piarda competitia economica cu Timisoara. Este adevarat, de 4 ani de zile, Clujul a devenit practic al doilea motor al economiei romanesti, dupa Bucuresti.

Discutiile de la acel articol s-a dezvoltat, iar Ciprian mi-a trimis urmatorul text in care isi pune intrebarea daca nu cumva ar trebui recunoscute si in Romania parteneriatele civile.

Iata textul primit de la Ciprian:

Avem nevoie de parteneriate civile?

Recent Senatul Romaniei a modificat codul familiei in sensul definirii acesteia ca fiind o uniune intre un barbat si o femeie si nu una intre doi soti cum era definita pana acum. Numeroase organizatii civice din America de Nord saluta aceasta decizie in timp ce organizatii si fundatii care apara drepturile homosexualilor se opun sustinand ca legislatia UE, desi nu prevede in mod explicit obligativitatea recunoasterii cuplurilor gay, incurajeaza si recomanda acest lucru.

Organizatiile care au sprijinit aceasta hotarare pleaca de la premisa ca familia traditionala este mediul prielnic in care trebuie crescut un copil: “Prin definirea casatoriei ca uniunea intre un barbat si o femeie, aceasta va fi protejata impotriva acelora care pun dorintele adultului deasupra nevoilor copilului. Casatoria nu este un vehicul legal creat cu scopul egalitatii, ci o institutie care are la baza sa copilul”, se specifica in scrisoarea trimisa de Tom Minnery, vicepresedintele organizatiei Focus on the Family.

Pe de alta parte Human Rights Watch a trimis o alta scrisoare in care sustinea: “Aceasta restrangere deliberata a actualei legislatii, care are ca scop limitarea arbitrara a drepturilor familiilor formate din parteneri de acelasi sex prin nerecunoasterea lor ca familii în legislatia României, contravine obligatiilor Romaniei privind respectarea drepturilor omului. Codificarea deliberata a discriminarii prin lege contravine Articolului 16 din Constitutia Romaniei, care declara ca “Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. De retinut este faptul ca CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii) nu a considerat de cuviinta sa intervina in vreun fel , desi unul din scopurile pentru care a fost creat este si promovarea de acte normative care sa previna discriminarea tuturor cetatenilor.

Se pune intrebarea in ce masura aceasta institutie apara drepturile homosexualilor in conditiile in care nu se autosesizeaza legat de neconstitutionalitatea acestei modificari legislative.

Lasand deoparte controversele legate de definirea casatoriei, apare automat in discutie o noua chestiune si anume: problema recunoasterii parteneriatelor civile. In primul rand trebuie precizat ca un astfel de act normativ ar avea implicatii atat asupra cuplurilor gay cat si al cuplurilor heterosexuale care au decis sa traiasca in concubinaj.

Care ar fi diferenta?

Aceste parteneriate ar fi o casatorie neoficializata in biserica si care nu ar presupune un angajament obligatoriu pe durata intregii vieti. In mare masura, in funtie de modul in care s-ar legifera, celelalte drepturi si obligatii s-ar asemana cu cele ale casatoriei. Din punctul meu de vedere casatoria civila ar putea suferi modificari prin care sa se transforme intr-un parteneriat civil, ramanand ca biserica sa consfinteasca legatura nelimitata in fata lui D-zeu, in cazul celor care doresc acest lucru. Parteneriatul civil ar putea fi oficializat printr-un document asemanator cu cele utilizate la casatoria civila insa spre deosebire de aceasta, un parteneriat ar trebui declarat ca existent si fara sa fie consfintit prin documente, putand fi demonstrat prin diverse probe (facturi pe aceeasi adresa, martori, etc) atunci cand ar fi util acest lucru: obtinerea unor beneficii specifice cuplurilor precum dreptul la mostenire (de ex. a pensiei). sau separarea si impartirea eventualilor copii sau a bunurilor dobandite).

In concluzie, legiferarea unor astfel de parteneriate nu aduc nicio atingere familiei traditionale insa ar aduce beneficiile precizate mai sus cuplurilor necasatorite.

Tara in care traim si locuitorii ei minunati

Am mers acum cateva saptamani, impreuna cu un prieten, la magazinul Orange din Bacau. Vroia sa isi prelungeasca contractul si sa cumpere un telefon nou.

Ne-a intampinat o tanara doamna, ce parea sa isi cunosca bine jobul. Prelungirea de contract a mers relativ repede. Dupa ce prietenul s-a hotarat la un model de telefon, tanara doamna a plecat in depozit sa il aduca. Dupa care nu s-a mai intamplat nimic circa 20 de minute.

La un moment dat, a venit un coleg al doamnei, cu care am reluat discutia de la momentul zero. Manifestandu-ne surprinderea de a nu continua cu aceeasi persoana (ceea ce mai aveam de facut ar fi durat maxim 2 minute), ne-a servit cu o naturalete desavarsita explicatia: “colega mea a intrat in pauza”…

Vaga mea banuiala este ca exact acesta e tipul de persoana care, in afara serviciului, injura guvernul, parlamentul si presedintele (“ca toti sunt niste hoti”), se plange ca nimic nu mai merge in tara asta, condamna birocratia, sistemul de invatamant si de sanatate etc etc etc… Dar, in timpul serviciului, lasa un client cu ochii in soare cu aerul ca, oricum, pana atunci i-a facut favoarea de a-l servi! Si gandind ca “la cat sunt platita, deja fac prea multe”…

Semne de resposabilitate guvernamentala

Nu de putine ori am criticat politicile actualului guvern.

Cea mai vehementa critica , pe care mi-o mentin, se refera la iresponsabilitatea maririi pensiilor fara acoperire in venituri bugetare viitoare.

De asemenea, guvernul s-a balbait de multe ori pe an cu noi taxe, cu reveniri de taxe, cu taxe aplicabile retroactiv. Din punct de vedere al predictibilitatii sistemului fiscal, actualul guvern a demonstrat a fi chiar mai incompetent decat guvernul PSD din 2000 – 2004. Ultima isprava: introducerea TVA, azi, pentru PFA-uri care depasesc o cifra de afaceri de 35.000 de euro.

Insa cateva semne de responsabilitate guvernamentale incep sa se vada. Si este normal ca astfel de semnale sa fie incurajate.

Astfel, Guvernul a rectificat bugetul 2008 cu peste 1 miliard de euro, mentinand deficitul bugetar sub limita de 3% asumata fata de UE.

Economia romaneasca a crescut cu 6.6% in trimestrul 4 al lui 2007, inflatia a depasit 6,5% in 2007 si perspectiva de crestere a inflatie a facut ca BNR-ul sa ridice in urma cu o luna dobanda de referinta de la 8% la 9% pe fondul reducerii sau mentinerii dobanzilor la alte banci centrale (cum ar fi FED-ul din SUA, Banca Angliei sau BCE).

Asadar, un buget dezechilibrat nu ar fi facut decat sa creasca presiunile inflationiste, dusmanul public nr. 1 al economiei.

Guvernul se pare ca a inteles riscurile inflatiei si impactul asupra investitiilor in economie si a economiei in general.

Pentru ca a redus cheltuielile bugetare, Guvernul merita o bila alba.


Taguri