Tocmai ce-mi pregateam eu postul si vad ca alex atinge pe “Tot romanul e finantist” ceva din tema despre care scriam.

S-ar putea sa fiu repetitiv sau sa incep sa seaman cu ala care stie foarte multe despre broaste si numai despre ele discuta, dar mie imi vine in cap aceeasi dilema: politicienii nostri vorbesc aceeasi limba cu noi? Avem aceeasi acceptiune asupra lucrurilor? Si daca ambele raspunsuri pozitive, gresesc ei, ne iau de prosti sau chiar nu intelegem noi nimic?

In cel putin doua randuri in ultimele doua saptamani domnul primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu a tinut sa laude, cel putin in treacat, competitivatea Romaniei si a economiei romanesti:
1. Vizita la Praga :
“Economia romaneasca nu este afectata de probleme structurale. Din contra. Avem un ritm de crestere foarte inalt, avem un nivel de somaj coborat. Suntem o economie competitiva, care atrage foarte multe investitii”
2. Iasi – Aniversarea a 149 de ani de la Unirea Principatelor :
“Investitiile care se fac astazi intr-o Romanie care este o tara competitiva, atractiva, au nevoie de personal cu inalta calificare.”

Ceea ce nu inteleg eu este sensul conceptului de competitivitate in cele doua contexte si elementul de comparatie. Romania este competitiva in comparatie cu ce? Cu Barbados? Cu Mauritius? Nu zambiti. Ca o duc mai bine decat noi.
In conformitate cu Global Competitiveness Report 2007-2008, evaluarea realizata sub auspiciile Forumului Economic Mondial, Romania se situa undeva pe locul 74 la Indicele Competitivitatii Globale (GCI) si pe un “merituos” loc 73 la Indicele Competitivitatii Mediului de Afaceri (BCI), ambele din 131 de tari analizate. Ce ar trebui sa explic este faptul ca Romania a pierdut pe GCI un loc fata de etapa de analiza anterioara (2006-2007), cand se situa pe locul 73, in conditiile in care pentru 2006-2007 erau numai 122 de tari monitorizate. Din fericire pentru noi, in general aceste evaluari nu isi largesc bazinul de analiza cu competitori foarte importanti, asa ca putem fi bucurosi ca am pierdut doar un singur loc. Mai ales ca am avut si probleme cu criza financiara internationala, justificarea standard din ultimele luni

Si, ia sa vedem din punct de vedere institutional, ce ne spune Raportul la analiza dezavantajelor de tara:
Pilon institutional (rang din 131)
01.10 Transparenta politicilor guvernamentale – rang 126
01.07 Cheltuirea banilor publici – rang 116
01.06 Impartialitatea actiunilor oficialilor la nivel guvernamental – rang 116
01.04 Increderea politica in politicieni – rang 112

In ceea ce priveste “cei mai problematici factori pentru afaceri” rezultatele pun pe primele patru locuri tot chestiuni ce tin de nivel institutional:
- Nivelul taxelor -14.5 %
- Politica fiscala -14.2 %
- Birocratia guvernamentala -12 %
- Coruptia – 10.80%

Acum, noi ce ar trebui sa intelegem de aici? Ca pe ei “mai putin ii intereseaza”? Sau ca nu stiu despre ce e vorba in subiectul propozitiei? In mod logic, nu poti rezolva o problema daca nu recunosti ca o ai. E ca la medic. La noi insa e mai dificil, fiindca e vorba de o recunoastere in doua trepte. Intai de toate mediul politic trebuie sa recunoasca ca nu are habar ce face si apoi sa ne convinga cineva si pe noi sa recunoastem ca avem probleme.
Va recomand raportul pe de-a-ntregul.

Statul a dat, statul a luat, fie statul laudat!

“Viziunea Guvernului Romaniei in domeniul politicii fiscale este centrata pe asigurarea unui rol stimulativ si orientativ al impozitelor si taxelor, in scopul cresterii si dezvoltarii economice, al consolidarii fiscale si al dezvoltarii si intaririi clasei de mijloc.” (Programul de Guvernare – Capitolul 12 – Politica fiscal-bugetara)

Ok, suna bine, nu e asa? Doar ca intre declaratie si fapte e o diferenta destul de mare. Intrebarea mea este daca putem promova cresterea si dezvoltarea economica printr-o politica fiscala precum cea pe care o practicam de multi ani incoace: instabila (frecventa si importanta modificarilor legislative), lipsita de consistenta si predictibilitate (deciziile ad hoc prevaleaza planificarilor pe termen lung, incluzand aici masuri de consultare publica si activitati de informare) si total netransparenta (modul in care modificarile legislative sunt explicate, justificate si implementate de administratie).

Sa luam de exemplu doar doua modificari aparute peste noapte in politica fiscala la acest inceput de an si la argumentele aduse ex-post (puteau sa nici nu ne spuna nimic) si sa ne intrebam cat de mult ajuta dezvoltarea:
1. Introducerea de catre Guvern, printr-o ordonanta de urgenta, a prevederii potrivit careia veniturile din transferurile proprietatilor imobiliare, componenta de 50% care ramanea la nivelul administraaiei locale este preluata la bugetul de stat. Argumentul a fost unul pur haiducesc: luam de la primariile bogate si dam celor sarace, pe un principiu al solidaritatii. Pot intelege gestul politic si social, dar nu-l pot intelege pe cel economic. Ce faci cu autoritatile locale (mari, e adevarat, dar nu e vina lor ca sunt mari) care au proiecte in derulare si care raman acum, peste noapte fara o importanta sursa de finantare? Preferi sa pui in pericol proiecte relevante de dezvoltare, cu impact local doar pentru ca cei care le construiesc sunt prea bogati? Pai, nu acolo, la bunastare vrem sa ajungem toti?
2. Eliminarea taxarii inverse a TVA in constructii. Argument: nimeni nu este afectat de aceasta masura, fiindca taxa pe valoarea adaugata poate fi dedusa (pana una alta, asta nu e argument, dar treaca-mearga). Pai, hai sa ne intelegem despre ce discutam? Despre bani sau despre impozite? Daca vorbim despre impozite, da, nu pierde nimeni, dar ce ne facem daca dezvoltatorul imobiliar si-a facut o prognoza financiara pentru 2008, in aceleasi conditii ca si pentru 2007 si acum trebuie sa scoata inca 19% din buzunar? Recuperabili sau nu, e altceva. Pana una alta, obtinerea acestor bani costa. Si una e sa vorbesti de cateva mii de EUR, si alta e sa obtii 19% in plus pentru cateva zeci de milioane.

Erau aceste masuri avute in vedere ca masuri prioritare sau au fost luate peste noapte? Care este impactul lor pe termen mediu si lung? Ce sau pe cine ajuta ele? As fi curios daca cineva acolo macar isi pune aceste intrebari. Sau daca si le-a pus vreodata. La modul real.

`Cheshire Puss,’ she began, rather timidly, as she did not at all know whether it would like the name: however, it only grinned a little wider.
`Come, it’s pleased so far,’ thought Alice, and she went on. `Would you tell me, please, which way I ought to go from here?’
`That depends a good deal on where you want to get to,’ said the Cat.
`I don’t much care where–’ said Alice.
`Then it doesn’t matter which way you go,’ said the Cat.
`–so long as I get SOMEWHERE,’ Alice added as an explanation.
`Oh, you’re sure to do that,’ said the Cat, `if you only walk long enough.’

Guvernul Romaniei ne linisteste ca pe niste copii de gradinita, speriati de monstrul din dulap, spunandu-ne ca nu avem probleme structurale la nivelul economiei. Amatorism, iresponsabilitate sau minciuna sfruntata? Despre ce vorbesc reprezentantii Guvernului cand folosesc formula probleme structurale? Avem aceeasi acceptiune a conceptului ca si cea folosita la nivelul politicii regionale europene sau guvernantii nostri vorbesc despre altceva? Si daca da, despre ce? Fiindca, din punct de vedere tehnic, atat timp cat beneficiem de finantari din Fondul European de Dezvoltare Regionala pentru perioada 2007-2013, pentru toate regiunile de dezvoltare ale Romaniei, inseamna ca avem probleme structurale la nivelul intregii tari, inclusiv in sectorul economic. Probabil ca ar trebui sa intelegem ca toate punctele de rezolvat din Planul National de Dezvoltare 2007-2013 deja sunt rezolvate sau ca toate problemele structurale pe care am declarat ca le avem, de fapt nu le avem si totul a fost o minciuna. Sau, de ce nu, o farsa?!

La nivelul discursului politic, dublat de iresponsabilitate, putem argumenta la nesfarsit daca economia romanesca are sau nu are probleme structurale. Depinde care este termenul de comparatie. Marea majoritate dintre noi insa omitem un lucru: prin Strategie si PND ne-am facut o proiectie pe termen mediu a Romaniei, inclusiv a economiei romanesti. Pe care ne-am asumat-o toti. Si pe care, din amatorism, acum am pus-o intr-un sertar, considerand-o doar o formalitate bifata fata de Uniunea Europeana. Din pacate, problemele structurale ale Romaniei tocmai de aici pornesc, din incapacitatea noastra de a ne asuma la modul real obiective proprii de dezvoltare pe termen mediu si lung si de a planifica strategic. Nu este vorba doar de guvernanti Este o meteahna a intregii societati, inclusiv a mediului economic. Asemeni lui Alice, atat timp cat nu stim unde vrem sa ajungem, suntem protejati de raspundere, fiindca nimeni nu ne poate verifica. Si orice lucru e bun si rau in acelasi timp, in functie de cum vrem noi sa fie.

Iata o veste buna: statul se mai subtiaza un pic, AVAS va vinde in acest an ce a mai ramas de vandut, conform unui comunicat al institutiei.

Singura activitate a AVAS va ramane aceea de a urmari executarea clauzelor contractuale din privatizarile trecute (sau “postprivatizare”).

AVAS, una dintre gaurile negre ale economiei romanesti, va trebui insa sa faca si un ultim plan ,si anume acela de auto-inchidere a activitatii si sa arate cat va economisi bugetul de stat din reducerea numarului de funtionari si din valorificarea activelor agentiei – un fel de auto-necrolog.

Daca acest obiectiv va fi atins, se va numara printre bilele albe ale actualei guvernari.