You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for January, 2008


Competitivitatea. Ce ne spune Guvernul si ce ne arata evaluarea GCR

Tocmai ce-mi pregateam eu postul si vad ca alex atinge pe “Tot romanul e finantist” ceva din tema despre care scriam.

S-ar putea sa fiu repetitiv sau sa incep sa seaman cu ala care stie foarte multe despre broaste si numai despre ele discuta, dar mie imi vine in cap aceeasi dilema: politicienii nostri vorbesc aceeasi limba cu noi? Avem aceeasi acceptiune asupra lucrurilor? Si daca ambele raspunsuri pozitive, gresesc ei, ne iau de prosti sau chiar nu intelegem noi nimic?

In cel putin doua randuri in ultimele doua saptamani domnul primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu a tinut sa laude, cel putin in treacat, competitivatea Romaniei si a economiei romanesti:
1. Vizita la Praga :
“Economia romaneasca nu este afectata de probleme structurale. Din contra. Avem un ritm de crestere foarte inalt, avem un nivel de somaj coborat. Suntem o economie competitiva, care atrage foarte multe investitii”
2. Iasi – Aniversarea a 149 de ani de la Unirea Principatelor :
“Investitiile care se fac astazi intr-o Romanie care este o tara competitiva, atractiva, au nevoie de personal cu inalta calificare.”

Ceea ce nu inteleg eu este sensul conceptului de competitivitate in cele doua contexte si elementul de comparatie. Romania este competitiva in comparatie cu ce? Cu Barbados? Cu Mauritius? Nu zambiti. Ca o duc mai bine decat noi.
In conformitate cu Global Competitiveness Report 2007-2008, evaluarea realizata sub auspiciile Forumului Economic Mondial, Romania se situa undeva pe locul 74 la Indicele Competitivitatii Globale (GCI) si pe un “merituos” loc 73 la Indicele Competitivitatii Mediului de Afaceri (BCI), ambele din 131 de tari analizate. Ce ar trebui sa explic este faptul ca Romania a pierdut pe GCI un loc fata de etapa de analiza anterioara (2006-2007), cand se situa pe locul 73, in conditiile in care pentru 2006-2007 erau numai 122 de tari monitorizate. Din fericire pentru noi, in general aceste evaluari nu isi largesc bazinul de analiza cu competitori foarte importanti, asa ca putem fi bucurosi ca am pierdut doar un singur loc. Mai ales ca am avut si probleme cu criza financiara internationala, justificarea standard din ultimele luni 🙂

Si, ia sa vedem din punct de vedere institutional, ce ne spune Raportul la analiza dezavantajelor de tara:
Pilon institutional (rang din 131)
01.10 Transparenta politicilor guvernamentale – rang 126
01.07 Cheltuirea banilor publici – rang 116
01.06 Impartialitatea actiunilor oficialilor la nivel guvernamental – rang 116
01.04 Increderea politica in politicieni – rang 112

In ceea ce priveste “cei mai problematici factori pentru afaceri” rezultatele pun pe primele patru locuri tot chestiuni ce tin de nivel institutional:
– Nivelul taxelor -14.5 %
– Politica fiscala -14.2 %
– Birocratia guvernamentala -12 %
– Coruptia – 10.80%

Acum, noi ce ar trebui sa intelegem de aici? Ca pe ei “mai putin ii intereseaza”? Sau ca nu stiu despre ce e vorba in subiectul propozitiei? In mod logic, nu poti rezolva o problema daca nu recunosti ca o ai. E ca la medic. La noi insa e mai dificil, fiindca e vorba de o recunoastere in doua trepte. Intai de toate mediul politic trebuie sa recunoasca ca nu are habar ce face si apoi sa ne convinga cineva si pe noi sa recunoastem ca avem probleme.
Va recomand raportul pe de-a-ntregul.

Tot românul este finan?ist

“Tot românul este finan?ist” – acesta era titlul comentariului ironic al unui cititor al hotnews.ro la adresa altui cititor care isi dadea cu parerea la interviul luat de Dan Tapalaga economistului-sef al BNR, Valentin Lazea.

Ceea ce este important insa este altceva. Si anume ca exista din ce in ce mai multi romani care sunt interesati si de alte subiecte decat asa-zisul “razboi” intre palate. Sunt din ce in ce mai multi romani care inteleg sa critice actiunea sau inactiunea guvernantilor si care cer transparenta si responsabilitate decizionala. Iar o astfel de atitudine, civica, nu face decat sa ma bucure.

Cititorii hotnews.ro au dorinta si capacitatea sa inteleaga ca BNR si Guvernul trebuie sa lucreze impreuna pentru ca indicatorii macro sa nu deraieze economia. Ajuta, desigur, faptul ca BNR este o institutie independenta.

Cititorii au capacitatea sa inteleaga care sunt avantajele – dar si dezavantajele – maririi dobanzii de referinta a BNR. Ei stiu ca o marire a dobanzii duce la reducerea inflatiei (care este pericolul numarul 1 al economiei la aceasta ora), dar duce si la intarirea leului si la reducerea investitiilor in economie, lucru care nu ajuta competitivitatii economiei romanesti, mai ales in conditiile unui deficit de cont curent de peste 10%.

Cititorii inteleg ca un deficit de cont curent urias, corelat cu o inflatie peste cea din zona euro, nu poate duce pe termen lung decat la deprecierea leului. Asadar, o crestere a dobanzii de referinta nu poate duce, pe termen lung, la diminuarea acestor dezechilibre, din contra. In plus ar fi daunator investitiilor in economie si producatorilor interni.

Cititorii inteleg ca nu doar BNR este responsabil cu mentinerea inflatiei in limitele dorite, ci ca si Guvernul este la fel de responsabil, iar solutiile sunt destul de simple, prima dintre ele fiind echilibrarea bugetului public.

Si poate chiar aceasta presiune a publicului a determinat guvernul sa recunoasca faptul ca se gandeste la o reducere semnificativa de cheltuieli de la buget. Iar asta inseamna intr-o oarecare masura o responsabilizare a guvernului intr-un an in care, datorita mizei electorale, l-ar face mai putin atent la dezechilibrele macro-economice.

Cititorii mai stiu si faptul ca orice deficit bugetar trebuie finantat. Iar guvernul a reusit sa se imprumute cu dobanzi chiar de aproape 10%. Sa ne gandim un pic ce s-ar intampla cu bugetul Romaniei daca Guvernul ar folosi capacitatea maxima de finantare conform normelor UE si anume de 60% din PIB. Asta ar insemna ca la o dobanda de 10%, 6% din PIB se duce pe plata dobanzilor (ca sa nu mai vorbim de rambursarea datoriei publice). Tin sa reamintesc ca bugetul educatiei pe 2008 este fix de 6%.

Fluctuatiile leului fata de euro nu plac intreprinderilor, fie ca este vorba de importatori sau producatori locali; nu plac nici cetatenilor datorita costurilor de finantare mai mari; nu plac nici economiei in general, datorita aceluiasi cost de finantare mai mare.

Aderarea la euro trebuie sa devina asadar o prioritate, iar guvernul si BNR-ul trebuie sa vina cu un plan credibil de aderare la zona euro cat de repede posibil. Sunt, desigur, si avantaje ale intarzierii intrarii in zona euro (de exemplu posibilitatea de a deprecia leul pentru a creste competitivitatea) insa turbulentele din ultimele luni arata destul de clar ca riscurile intarzierii aderarii la euro sunt mult mai mari.

Pe termen scurt, Guvernul trebuie sa echilibreze bugetul. In acest fel ajuta BNR-ul sa mentina inflatia sub control, ajuta la controlul consumului si, indirect, la diminuarea deficitului de cont curent, ajuta la mentinerea nivelului de indatorare publica si deci a platii de dobanzi in viitor.

Pe termen mediu, planul Guvernului si al BNR trebuie sa includa clar pasii catre aderarea cat mai rapida la zona euro si anume actiunile pentru eliminarea dezechilibrelor din economie. Desigur, intrebarea de 1 milion de RON este daca actualul guvern ar avea capacitatea de a implementa un astfel de plan.

Tarom, drumuri, buna guvernare

Nici nu stiu de cate ori sa mai scriu pe aceasta tema, dar ma gandesc ca daca tot repet, cineva care trebuie sa inteleaga tot o sa inteleaga pana la urma.

Mi-a atras atentia un articol din Cotidianul in care se arata ce calitati te pot califica pentru a fi membru al unui Consiliu de Administratie precum cel al companiei Tarom sau, acum, si responsabil la Directia de Drumuri si Poduri. Pe scurt, CV-ul de care aveti nevoie este sa fiti studenti la ASE la varsta de 27 de ani. Atat.

Dealtfel, nu este pentru prima data cand dl. Orban de la Transporturi crede ca buna guvernare este doar o notiune abstracta, atat de abstracta incat trebuie ignorata.

A ignorat-o imediat ce a ajuns ministru afirmand ca numirile in “amaratele” de consilii de administratie ale firmelor de stat se fac pe criterii politice.

Scopul acestui blog este acela de a arata cat de gaunoasa poata fi pentru utilizarea banului / bunului public o astfel de atitudine, mai ales cand ea vine de la un ministru.

Repet ceea ce am mai scris pe acest blog si anume care este rolul unui membru al unui Consiliu de Administratie:

Rolul unui membru ne-executiv al CA este acela de a contribui la strategiile firmei, de a monitoriza performanta managementul firmei, de a se asigura ca nivelul controalelor financiare interne este adecvat, ca exista o politica de risk management, ca nivelul remuneratiei managementului este adecvat.

Rolul este asadar complex, necesita experienta, nu neaparat in domeniul de activitate al firmei, dar o experienta la un nivel apropiat celei de CEO, COO sau CFO la o firma de dimensiuni similare. In plus, daca nu provin din acelasi domeniu cu firma unde sunt membri CA, au datoria sa se informeze despre business-ul firmei, despre mediul competitiv, despre problemele firmei si ale sectorului. Pentru asta insa este nevoie de capacitatea de a intelege bine astfel de aspecte.

De ce este nevoie de membri puternici ai CA? Pentru ca ei reprezinta actionarii (in cazul de fata cetatenii Romaniei – prin intermediul Ministerului Transporturilor). Membrii CA nu indeplinesc doar rolul de a lua salariu si de a vota in functie de interesele dictate de la centru. Ei trebuie sa preseze managementul firmei sa fie cat mai peformant si sa aduca valoare firmei, adica, in ultima instanta contribuabililor.

Daca domnii din Guvern vor sa acopere gaurile din buget, ar fi bine ca primul lucru pe care il fac este sa vada modul in care guverneaza. Si cum vad ei buna guvernare: prost.

Politicile fiscale si lipsa lor de predictibilitate

Statul a dat, statul a luat, fie statul laudat!

“Viziunea Guvernului Romaniei in domeniul politicii fiscale este centrata pe asigurarea unui rol stimulativ si orientativ al impozitelor si taxelor, in scopul cresterii si dezvoltarii economice, al consolidarii fiscale si al dezvoltarii si intaririi clasei de mijloc.” (Programul de Guvernare – Capitolul 12 – Politica fiscal-bugetara)

Ok, suna bine, nu e asa? Doar ca intre declaratie si fapte e o diferenta destul de mare. Intrebarea mea este daca putem promova cresterea si dezvoltarea economica printr-o politica fiscala precum cea pe care o practicam de multi ani incoace: instabila (frecventa si importanta modificarilor legislative), lipsita de consistenta si predictibilitate (deciziile ad hoc prevaleaza planificarilor pe termen lung, incluzand aici masuri de consultare publica si activitati de informare) si total netransparenta (modul in care modificarile legislative sunt explicate, justificate si implementate de administratie).

Sa luam de exemplu doar doua modificari aparute peste noapte in politica fiscala la acest inceput de an si la argumentele aduse ex-post (puteau sa nici nu ne spuna nimic) si sa ne intrebam cat de mult ajuta dezvoltarea:
1. Introducerea de catre Guvern, printr-o ordonanta de urgenta, a prevederii potrivit careia veniturile din transferurile proprietatilor imobiliare, componenta de 50% care ramanea la nivelul administraaiei locale este preluata la bugetul de stat. Argumentul a fost unul pur haiducesc: luam de la primariile bogate si dam celor sarace, pe un principiu al solidaritatii. Pot intelege gestul politic si social, dar nu-l pot intelege pe cel economic. Ce faci cu autoritatile locale (mari, e adevarat, dar nu e vina lor ca sunt mari) care au proiecte in derulare si care raman acum, peste noapte fara o importanta sursa de finantare? Preferi sa pui in pericol proiecte relevante de dezvoltare, cu impact local doar pentru ca cei care le construiesc sunt prea bogati? Pai, nu acolo, la bunastare vrem sa ajungem toti?
2. Eliminarea taxarii inverse a TVA in constructii. Argument: nimeni nu este afectat de aceasta masura, fiindca taxa pe valoarea adaugata poate fi dedusa (pana una alta, asta nu e argument, dar treaca-mearga). Pai, hai sa ne intelegem despre ce discutam? Despre bani sau despre impozite? Daca vorbim despre impozite, da, nu pierde nimeni, dar ce ne facem daca dezvoltatorul imobiliar si-a facut o prognoza financiara pentru 2008, in aceleasi conditii ca si pentru 2007 si acum trebuie sa scoata inca 19% din buzunar? Recuperabili sau nu, e altceva. Pana una alta, obtinerea acestor bani costa. Si una e sa vorbesti de cateva mii de EUR, si alta e sa obtii 19% in plus pentru cateva zeci de milioane.

Erau aceste masuri avute in vedere ca masuri prioritare sau au fost luate peste noapte? Care este impactul lor pe termen mediu si lung? Ce sau pe cine ajuta ele? As fi curios daca cineva acolo macar isi pune aceste intrebari. Sau daca si le-a pus vreodata. La modul real.

Leap?a de c?r?i – Pub Walks and Cycle Rides

Imi incarcam bateria la Zen caci maine plec in delegatie si vad o leapsa de la colegul Iulian Comanescu.

Ideea e s? iei cea mai apropiat? carte de tine, s? o deschizi la o anumit? pagin? ?i s? copiezi patru propozi?ii.

La mine a ramas in fata calculatorului o carte pe care am folosit-o din plin anul trecut si folosesc in week-enduri carti asemanatoare: “Pub Walks & Cycle Rides – The Peak District”.

Conform jocului, dau la pagina 123, sar la a 5-a propozitie/ fraza si copiez 4 propozitii / fraze / randuri:

You’ll find no printed menus or chips here. Daily changing chalkboards may list a dozen dishes, perhaps baked plaice with lobster sauce, salmon and dill fishcakes with lemon sauce, chicken strips in white wine and lovage sauce and stickly toffee pudding. The excellent lunchtime sandwiches are made with bread baked on the premises.

Si citind asta mi-am dat seama ca in tarisoara noastra nu cred sa avem o pista ciclabila intre doua localitati…

Regula jocului spune sa dau leapsa la 6 prieteni… eu ma rezum la cinci, da’ buni, asa ca sa se pregateasca urmatorii in cazul in care nu s-au pregatit deja: Doc , Liviu Moldovan , Andrei Parvan , Pavel Lucescu , Adrian Tudor

Somajul – o problema de care am uitat

In euforia generala de pana spre toamna anului 2007, doar cateva voci au atentionat ca economia romaneasca e pandita de anumite riscuri. Vocea probabil cea mai clara a fost a lui Radu Soviani (The Money Channel / MoneyExpress), dupa parerea mea cel mai bun analist economic al momentului.

Intr-un articol excelent, dl. Soviani face cateva estimari privitoare la anul 2008. Una dintre ele mi-a
atras in mod special atentia:

“SOMAJUL. Era bun la jumatatea anului. Doar ca presiunile asupra cresterii
economice in 2008 l-ar putea face sa urce peste 5%. Aici am insa dubii.”

Tratata numai in termeni cantitativi (someri, populatie activa, rata somajului), cred ca problema somajului va cunoaste in anii urmatori aspecte necunoscute pentru economia romaneasca in ultimii 18 ani. Probleme care au fost intalnite prin anii ’60 si a caror rezolvare a fost diferita de cea de azi, din cauza contextului politic. Sa ma explic.

Cresterea salariului minim, prin mecanisme administrative, face ca firmele sa fie tot mai reticente in a angaja personal necalificat in vederea formarii. Atunci cand salariile erau scazute, o firma (de productie de mobila sau de confectii de pilda) isi permitea sa aiba 20% personal excedentar, pentru inocuirea rapida a celor care plecau. Isi permiteau ca, pentru o perioada de cateva luni, persoanele noi sa aiba productivitate mai scazuta. Acest lucru va fi tot mai greu posibil, firmele isi vor reduce schemele de personal la minim pe masura ce salariile vor creste.

Problema este acuta, pentru ca Romania are o parte importanta din populatia activa ocupata in agricultura. Acest procent va trebui sa scada de cateva ori. Ce se va intampla cu aceste persoane, a caror calificare este foarte scazuta (sau inexistenta)?

In perioada industrializarii fortate din anii ’60, raspunsul a fost simplu: formare profesionala (nu cred ca se chema chiar asa, dar cam asta era ideea). Numai ca, atunci, o persoana formata ca tamplar (sa zicem) urma sa lucreze intr-o fabrica de mobila – si toate erau proprietatea statului. Asa ca banii investiti in formare nu se pierdeau. Acum putine firme vor fi dornice sa formeze o persoana care, dupa 6 luni, va pleca la alta firma.

CONCLUZII:

1. Economia romanesca va cunoste fenomenul de somaj structural – persoane care vor sa munceasca, dar nu au calificarea minima ceruta de locurile de munca disponibile.

2. Ca un corolar al concluziei anterioare, vom avea someri si lipsa de forte de munca – metodologia actuala de calcul a ratei somajului pur si simplu nu are in vedere acest lucru.

3. Ca sa se reduca distanta dintre cele 2 Romanii (cea urbana si cea rurala) trebuie gasite mijloace pentru un program national de formare continua. Habar nu am cum s-ar putea face asta, dar stiu sigur cum nu se va face – prin ANOFM…

Are economia romaneasca probleme structurale sau nu?

`Cheshire Puss,’ she began, rather timidly, as she did not at all know whether it would like the name: however, it only grinned a little wider.
`Come, it’s pleased so far,’ thought Alice, and she went on. `Would you tell me, please, which way I ought to go from here?’
`That depends a good deal on where you want to get to,’ said the Cat.
`I don’t much care where–‘ said Alice.
`Then it doesn’t matter which way you go,’ said the Cat.
`–so long as I get SOMEWHERE,’ Alice added as an explanation.
`Oh, you’re sure to do that,’ said the Cat, `if you only walk long enough.’

Guvernul Romaniei ne linisteste ca pe niste copii de gradinita, speriati de monstrul din dulap, spunandu-ne ca nu avem probleme structurale la nivelul economiei. Amatorism, iresponsabilitate sau minciuna sfruntata? Despre ce vorbesc reprezentantii Guvernului cand folosesc formula probleme structurale? Avem aceeasi acceptiune a conceptului ca si cea folosita la nivelul politicii regionale europene sau guvernantii nostri vorbesc despre altceva? Si daca da, despre ce? Fiindca, din punct de vedere tehnic, atat timp cat beneficiem de finantari din Fondul European de Dezvoltare Regionala pentru perioada 2007-2013, pentru toate regiunile de dezvoltare ale Romaniei, inseamna ca avem probleme structurale la nivelul intregii tari, inclusiv in sectorul economic. Probabil ca ar trebui sa intelegem ca toate punctele de rezolvat din Planul National de Dezvoltare 2007-2013 deja sunt rezolvate sau ca toate problemele structurale pe care am declarat ca le avem, de fapt nu le avem si totul a fost o minciuna. Sau, de ce nu, o farsa?!

La nivelul discursului politic, dublat de iresponsabilitate, putem argumenta la nesfarsit daca economia romanesca are sau nu are probleme structurale. Depinde care este termenul de comparatie. Marea majoritate dintre noi insa omitem un lucru: prin Strategie si PND ne-am facut o proiectie pe termen mediu a Romaniei, inclusiv a economiei romanesti. Pe care ne-am asumat-o toti. Si pe care, din amatorism, acum am pus-o intr-un sertar, considerand-o doar o formalitate bifata fata de Uniunea Europeana. Din pacate, problemele structurale ale Romaniei tocmai de aici pornesc, din incapacitatea noastra de a ne asuma la modul real obiective proprii de dezvoltare pe termen mediu si lung si de a planifica strategic. Nu este vorba doar de guvernanti Este o meteahna a intregii societati, inclusiv a mediului economic. Asemeni lui Alice, atat timp cat nu stim unde vrem sa ajungem, suntem protejati de raspundere, fiindca nimeni nu ne poate verifica. Si orice lucru e bun si rau in acelasi timp, in functie de cum vrem noi sa fie.

AVAS isi da obstescul sfarsit

Iata o veste buna: statul se mai subtiaza un pic, AVAS va vinde in acest an ce a mai ramas de vandut, conform unui comunicat al institutiei.

Singura activitate a AVAS va ramane aceea de a urmari executarea clauzelor contractuale din privatizarile trecute (sau “postprivatizare”).

AVAS, una dintre gaurile negre ale economiei romanesti, va trebui insa sa faca si un ultim plan ,si anume acela de auto-inchidere a activitatii si sa arate cat va economisi bugetul de stat din reducerea numarului de funtionari si din valorificarea activelor agentiei – un fel de auto-necrolog.

Daca acest obiectiv va fi atins, se va numara printre bilele albe ale actualei guvernari.

Risk management pentru importatori

Ziarul Financiar publica declaratia presedintelui Grupului Altex, Dan Ostahie, care comenteaza evolutiile leului din ultimele doua luni:

Este necesara adoptarea unor politici monetare care sa nu transforme moneda nationala in subiect de specula. Deprecierea leului este o problema care ar trebui sa preocupe intreaga comunitate de business.

Din pacate, pe site-ul Altex nu sunt publicate situatiile financiare ale Grupului.

Insa nu este greu de imaginat de unde vine supararea dlui. Ostahie: Grupul Altex pe care il detine importa majoritatea bunurilor pe care le vinde in Romania, veniturile anuale ale Altex fiind de 300 de milioane de euro. Probabil ca grupul Altex este descoperit in ceea ce priveste platile in euro, iar deprecierea de 20% de la minimul din vara anului trecut si pana la nivelul de ieri reduce profitul firmei.

Orice importator care are iesiri nete de valuta ar fi trebuit sa aiba deja o politica de acoperire a riscului de curs valutar. Asta presupune in primul rand previziunea fluxurilor de numerar pentru cel putin 12 luni si acoperirea – prin hedging – a riscului.

Ce solutii are insa la dispozitie un importator in situatia de scadere a leului?

Prima ar fi cea de a creste preturile. Insa o crestere de 20% a preturilor – mai ales in cazul unor bunuri de folosinta indelungata – este foarte greu de impus.

A doua ar fi reducerea preturilor de import, insa pe plan international firmele romanesti sunt destul de mici pentru a beneficia de discounturi semnificative.

A treia ar fi schimbarea mixului de produse prin vanzarea mai multor produse fabricate in Romania – cum ar fi, de exemplu, produsele firmei Arctic. Problema este insa capacitatea autohtona de productie, mai ales ca producatorii vor fi tentati sa exporte.

A patra solutie ar fi redimensionarea firmei: reducerea costurilor, eventual reducerea magazinelor cu rentabilitate mai mica.

Insa toate aceste solutii trebuiesc gandite si pregatite din timp, de exemplu prin contracte si optiuni ferme cu producatorii si printr-un control adecvat al costurilor; aceasta pregatire din timp, alaturi de acoperirea riscului de curs, facand parte din risc managementul unei firme.

Cate oare firme sunt pregatite? Vom vedea, insa este foarte probabil ca multi importatori isi vor inchide portile.

Impactul la nivel macro-economic insa nu este sumbru: este adevarat, pe termen scurt, vom vedea o reducere a consumului – cu un impact negativ asupra activitatii economice. Insa pe termen mediu si lung competitivitatea firmlelor romanesti va creste, deci competitivitatea economiei in general va creste.

Iar dezechilibrele structurale care au generat deficitul de cont curent de peste 10% in ultimii ani se vor atenua prin aparitia pe piata a din ce in ce mai multe produse si servicii “Made in Romania”.

Sper in acelasi timp ca firmele care se sperie de acest soc (si vor rezista) sa se asigure ca vor avea un risk management adecvat.

Doi co-autori ai blogului Jeopardy

In urma cu ceva timp, recomandam o carte a profesorului Bryan Caplan, “The Myth of the rational voter”. In aceasta carte, prof. Caplan sustinea ca societatea ar fi mai buna daca economistii ar comunica mai mult si ar explica de ce anumite decizii economice trebuiesc luate de catre politic, chiar daca nu sunt pe placul populatiei.

Incepand de azi, acest blog are doi co-autori: Bogdan Leganaru si Claudiu Minea au acceptat invitatia de a contribui cu analize, comentarii si informatii pe domeniul economic pe acest blog.

Bogdan si Claudiu au pareri uneori complementare cu cele ale mele, iar asta va imbogati, sper eu, continutul acestui club de discutii economice – blogul Jeopardy gazduit de hotnews.ro.

Bogdan despre Bogdan:

“Putin consultant, putin free lancer. Studii juridice si economice. O caruta de traininguri nefolositoare, cateva traininguri absolut vitale. Specializat in managementul de proiect si in managementul proiectelor cu finantare europeana”

Claudiu despre Claudiu:

“Economist, cu experienta de lucru in Romania si in Franta, analist economic al unei importante firme romanesti pana in 2001. Din 2001: intreprinzator (confectii textile, mobila si consultanta de afaceri”.

Eu le multumesc ca au acceptat invitatia de a scrie si le urez spor la scris!

Interviul zilei, joi, la BBC

Emisiunea “Interviul zilei” ce va fi difuzata la BBC joi, 24 ianuarie, de la 18.30 (si in reluare la ora 21.00) ma va avea ca invitat. Emisiunea va fi disponibila ulterior pe site-ul BBC Romania.

Temele de discutie vor fi:

– evolutia leului-cauze si previziuni

– criza financiara la nivel international

– starea economiei: deficit de cont curent, tinta de inflatie

– banii bugetarilor, presiunile sindicale, efecte asupra economiei in an electoral

– previziunile guvernatorului BNR, Mugur Isarescu

– PDL si PSD cer guvernului un plan de redresare, care ar fi acele masuri

Trebuie legalizata mita data medicilor? Nu asa trebuie pusa problema.

Hotnews.ro a lansat o dezbatere cu intrebarea daca “trebuie legalizata mita data medicilor?”.

Sustinatori ai acestei idei par a fi reprezentantii medicilor precum si, suprinzator (!) reprezentanti ai Ministerului Sanatatii.

Raspunsul la aceasta intrebare este ca nu asa trebuie pusa problema.

Dezbaterea cred ca ar trebui sa inceapa de la intrebarea: “de ce se da spaga in spitale?”. Motivele par a fi mai multe, caci daca era numai unul, s-ar fi rezolvat – sper – de mult.
Continue reading →


Taguri