You are currently browsing the j e o p a r d y blog archives for May, 2007


Investitii ale Universitatilor romanesti.

Citind acest articol din revista Capital, mi-am amintit de faptul ca Universitatea de ?tiin?e Agricole ?i Medicin? Veterinar? Bucure?ti (USAB) detine aproape 50% din Baneasa Investments, o firma ce are in plan investitii imobiliare de 3 miliarde de euro.

Eu stau si ma intreb daca investitia Universitatii este una care ajuta invatamantului romanesc, daca Universitatea are competente in a gestiona un astfel de activ si care este strategia si impactul pentru calitatea invatamantului, nu de alta, dar pe fereastra USAB catre lume nu se aminteste deloc despre acest proiect imobiliar.

Probleme in raportarile Petrom si Oltchim pe 2006. Cine plateste?

Am avut curiozitatea sa citesc rapoartele Petrom si Oltchim pe 2006 (si depuse in 2007), rapoarte intocmite in conformitate cu regulamentul CNVM.

Astfel, raportul Petrom nu spune decat in treacat ca la Arpechim se prevad anumite investitii pentru a respecta normele europene in domeniu (fara a intra in detalii), iar in capitolul destinat risk-managementului nici nu se pomeneste de vreun risc de mediu.

In raportul Oltchim nu se specifica gradul de dependenta fata de Arpechim. Singurul lucru care se aminteste este faptul ca prin intermediul AVAS se va incerca in 2007 achizitionarea instalatiei de piroliza de la Arpechim, pentru “asigurarea independentei”, dar fara a detalia riscul si impactul financiar si operational. Informatia despre aceasta posibila tranzactie nu este inclusa insa in raportul Petrom, desi cele doua firme au un actionar important comun: AVAS.

Tot in raportul Oltchim, in partea destinata risk managementului se amintesc ca riscuri doar: riscul pietei de desfacere, riscul dobanzii, riscul de creditare si riscuri de lichiditate. Dar nu se pomeneste absolut nimic de acest risc major, adica de dependenta semnificativa fata de Arpechim.

Cred ca atat Petrom cat si Oltchim au probleme cu managementul riscului (care daca nu se face doar de forma atunci se face in mod total neprofesionist), dar si cu raportarea conform regulamentelor CNVM. Cred ca BVB ar trebui sa investigheze aceste cazuri caci Petrom si Oltchim sunt doua societati majore listate pe bursa. Cine stie ce alte riscuri semnificative exista la aceste doua societati si care nu au fost comunicate pietii? Daca BVB nu va face niciun pas in aceasta directie risca sa ramana o piata unde investitiile pot fi echivalate cu jocul de noroc.

INFO: Oltchim insista pe tranferarea Arpechim la Oltchim. Un astfel de transfer ar rezolva problema Oltchim. Sa vedem si daca pretul va fi unul corect si, mai ales, daca AVAS a gasit deja un cumparator pentru societatea rezultata din fuziunea Oltchim – Arpechim sau daca decide sa o mentina sub controlul statului.  

Ce mai fac competitorii Romaniei

De cateva luni, Macedonia face reclama conditiilor investitionale din aceasta tara in ziare precum Financial Times sau reviste precum The Economist.

Conditiile pentru investitii sunt avantajoase:

– 10% cota unica

– 0% impozit pe profitul reinvestit

– 0% impozit pe profit in zonele economice speciale

– 2 zile dureaza sa-ti deschizi o firma

– statul concesioneaza terenuri pe perioade lungi la preturi avantajoase pentru investitori in zonele economice speciale/ parcuri industriale

– acces pe piata UE si apropiere geografica fata de membri UE (de ex. Grecia)

Nu numai Macedonia ofera conditii investitionale avantajoase, ci si alte tari din Balcani si din estul Romaniei cum ar fi Ucraina sau Moldova. Adaugand si si costul fortei de munca mai mic decat in Romania, multe firme (de ec. din industria textila) si-au mutat activitatile in aceste tari. Multe firme poloneze si-au delocalizat din activitati in Ucraina.

Aceste avantaje fiscale fac din tarile din Balcanii de Vest, dar si din statele europene din actuala CIS niste competitori seriosi pentru atragerea investitiilor straine in dauna tarii noastre.

Insa orice problema trebuie vazuta si ca pe o oportunitate. Firmele romanesti au sansa, caci tot este criza de muncitori, sa-si extinda activitatile in aceste tari vecine, in special in cele care au si perspectiva de a deveni membre UE si care au incheiate acorduri de liber schimb cu UE. O astfel de actiune, nu numai ca le-ar creste profilul, le-ar face mai profitabile si mai competitive, dar ar reduce si presiunile inflationiste din Romania.

Financial Times scrie despre filmul lui Cristi Mungiu

Succesul filmului lui Cristi Mungiu premiat la Cannes a atras si atentia ziarului Financial Times.

In articolul dedicat festivalului de film, iata cum rezuma FT tema filmului romanesc:

Mungiu’s fly-on-wall observation style sees human beings as exactly that: flies on the wall. In a just society, we walk around on the ground on two legs, thinking, feeling and choosing. In an unjust one we are insects scattering to the corners, seeking any place where there may be cracks in the regime.

Risk management la Oltchim

Oltchim a fost prinsa pe picior gresit si a inceput sa se planga de impactul inchiderii Arpechim.

Ce ar fi putut Oltchim sa faca?

De exemplu, putea sa-si diversifice aprovizionarea din mai multe surse. Am inteles ca este un proces complicat, dar cred ca nu imposibil. Aceasta masura i-ar fi dat si o flexibilitate mai mare in privinta preturilor de achizitie. In plus, conducerea Oltchim avea datoria sa fie constant informata de eventualele probleme ale furnizorului si sa lucreze impreuna cu furnizorul pentru a evita astfel de situatii. Oltchim putea sa se asigure si prin contract sau printr-o polita de asigurare impotriva unor pierderi ca cele generate de inchiderea Arpechim.

Se pune si problema predictibilitatii actiunii Agentiei de Mediu. Insa si aici, atat Arpechim cat si Oltchim puteau sa lucreze transparent, eventual sa supuna dezbaterii publice (datorita impactului) pasii ce urmau a fi urmati.

PS. lipsa de risk management la Oltchim sau Arpechim nu absolva Agentia de Mediu de responsabilitatea ei – ca orice institutie publica – de a avea actiunile predictibile, transparente si comunicate publicului.

INFO 1: hotnews a publicat un articol care face un pic de lumina in toata afacerea Arpechim si cred ca inlatura tot soiul de supozitii si scenarii.

INFO 2: hotnews a dezvoltat ideea de ieri si a scris acest articol pe care vi-l recomand

INFO 3: asa cum anticipam, dl. Vosganian a intervenit, crede ca Arpechim nu se va inchide.

Ludovic Orban: ministru sau mosier?

Ludovic Orban a schimbat in doar 40 de zile un numar de 9 directori si 100 de membri in diferite consilii de administratie aflate in subordinea Ministerului Transporturilor.

Au fost preanuntate aceste schimbari? Au fost anuntate locurile vacante pentru a atrage cei mai buni candidati pentru aceste posturi cheie ale economiei romanesti? Ce criterii au fost folosite pentru aceste schimbari?

Asa cum aratam aici si aici, rolul membrilor CA a diferitelor societati pe actiuni (de stat sau nu) este esential: este acela de a contribui la strategiile firmei, de a monitoriza performanta managementul firmei, de a se asigura ca nivelul controalelor financiare interne este adecvat, ca exista o politica de risk management, ca nivelul remuneratiei managementului este adecvat. Iar pentru a gasi candidati care sa corespunda profilului este nevoie de un proces deschis, transparent si profesionist de recrutare – lucru ce a lipsit cu desavarsire in cazul actiunilor dlui. Orban.

Insa, ca si in cazul AVAS, schimbarile par a fi motivate politic, ceea ce nu poate fi in folosul firmelor/ institutiilor sau in folosul economiei in general. Iar daca schimbarile nu sunt motivate politic, sunt facute intr-un mod neprofesionist, cu aceleasi efecte negative.  

Nu pot sa-mi gasesc decat o simpla explicatie: aceea ca Ministerul Transporturilor este vazut doar ca o simpla mosie…

Ce schimba Palme dOr-ul lui Mungiu?

Iulian Comanescu si Mihai Morar analizeaza aici si aici urmarile in cinematografia romaneasca a succesului lui Mungiu si ma intreaba cum poate face bani regizorul din acest succes.

In primul rand, nu este rolul regizorului sa faca bani. Rolul lui este sa faca filme.

Din cate stiu, orice film are un producator. Producatorul se va ocupa de distributia filmului, distributie care trebuie facuta pe doua paliere: cel romanesc si cel international, pe ambele piete trebuiesc cautati distribuitori.

Ca orice film, viata sa economica este de circa 10 ani din care cei mai importanti sunt primii 3-4 ani cand se inregistreaza circa 95% din venituri:

– primele 3 luni – in cinematografe, urmate de:

– 3-6 luni in inchirieri (gen Diverta sau Blockbuster) si pay TV urmate de:

– 3-6 luni vanzare DVD-uri;

– dupa circa 1-2 ani – free TV (sumele vor depinde si de succesul perioadei din cinematografe)

Distinctia obtinuta de film va permite contracte cu cei mai importanti distribuitori din Romania si pe plan international (de ex. cu Pathe International pentru distributia in afara tarii). Distribuitorul international va face contracte de sub-distributie cu distribuitori locali in diferite tari (Japonia, Franta, Germania, in Europa in general si, mai putin in SUA, Marea Britanie)

Contractele de sub-distributie sunt standard iar ceea ce trebuie producatorul sa obtina este sa negocieze extrem de bine asa numitul “minimum guarantee”; pentru filmele europene acesta fiind maximul ce se obtine in mod traditional.

De toate aspectele economice – de fapt contracte cu terti specializati (cinematografe, inchirieri, payTV, DVD-uri si freeTV) – se ocupa distribuitorul / sub-distribuitorul; producatorul, in cazul filmelor europene, trebuie sa se asigure ca obtine, repet, un “minimum guarantee” cat mai mare. In plus, trebuie sa-si monitorizeze distribuitorul pentru a vedea eventual acele tari unde se pot obtine sume mai mari decat acea garantie minima.

Sunt sceptic insa ca un film romanesc, chiar premiat la Cannes, va obtine venituri mai mari de 3 milioane de euro (ca garantie minima) pe plan international. Ceea ce ii ramane producatorului este sa isi joace cat mai bine cartea pe piata romaneasca unde are toate sansele sa bata toate recordurile si unde poate depasi venituri de 2 milioane de euro (intre cinematograf, DVD-uri si drepturi TV).

Si, ca orice business de succes, iata ca au aparut deja si costuri conexe succesului – cum ar fi costurile cu inchiderea acuzelor de plagiat – costuri ce vor face ca profitabilitatea filmului sa fie mai mica.

Dau si eu mai departe, tot in casa, stafeta Ioanei Avadani pentru a analiza cum pot factorii politici utiliza acest succes pentru modificarea imaginii Romaniei in lume.

Info: Ioana nu a rupt lantul. Din contra: a analizat si impactul social si a ridicat multe intrebari aici

Zero este numarul femeilor din guvernul Tariceanu II.

Guvernul Tariceanu II are o caracteristica in plus fata de guvernul precedent: nicio femeie ministru.

In U.E., doar Romania si Cipru nu au la ora actuala femei ministru. In tarile nordice – precum Suedia sau Finlanda – femeile sunt majoritare in guvern, Spania are un numar egal iar Nicolas Sarkozy, noul presedinte al Frantei, a promovat un numar record de femei ministru in noul guvern.

Council of Woman World Leaders considera ca promovarea femeilor in politica, in economie, in societate in general reprezinta un progres democratic prin acordarea egalitatii de sanse si contribuie la o mai buna guvernare, atat a societatii cat si a firmelor. Ministerul Muncii din Romania promoveaza astfel de idei, insa rezultatele concrete se lasa inca asteptate.

World Economic Forum a comandat un studiu in care se face o analiza a egalitatii de sanse intre femei si barbati, concluziile pentru tara noastra nefiind prea magulitoare: ne-am clasat pe locul 41 (din 58 de tari luate in considerare in studiu) iar scorul de 3,5 obtinut de tara noastra reprezinta doar 50% din scorul maxim de 7 puncte. O veste buna insa – din categoria “capra vecinului” – ne-am clasat deasupra unor tari din sudul Europei (precum Turcia, Grecia sau Italia).

Acelasi studiu concluzioneaza ca exista o corelatie intre cresterea economica, PIB/locuitor si indexul egalitatii de sanse: cu cat acest index este mai mare, cu atat cresterea economica este mai accentuata si PIB/locuitor mai mare.

PS. o bloggerita din Danemarca (se putea altfel?) s-a lansat intr-un proiect in care incearca sa inventarieze toate femeile care au avut putere politica din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, in orice tara din lume.  

INFO: 2007 este anul european al egalitatii de sanse pentru toti.

The Economist despre situatia politica din Romania

Saptamanalul The Economist a publicat un articol despre situatia politica din Romania in urma referendumului din 19 mai.

Articolul este mai degraba unul informativ si arata optiunile PD-ului, PSD-ului si riscurile PNL-ului de a nu intra in parlament in 2008.

Aminteste si despre incidentul cu ziarista de la Antena 1 si despre impactul acestui gest:

Many liberal-minded Romanians, including those who support his policies, condemned him; he has apologised. The scandal will dent his image among foreign admirers. What would impress them would be a statesmanlike push in the battle against corruption.

Ceea ce apreciez eu la The Economist este puterea de a scrie esentialul si de a vedea care sunt problemele si solutiile. In cazul referendumului, concluzia revistei este:

Getting elected on a clean-government platform is one thing; making a lasting difference is much harder.

Cum se poate relaxa piata imobiliara

La inceputul anilor ’90, intre perspectiva unui somaj la oras si a unei vieti la tara – unde avea loc re-improprietarirea – multi au preferat sa se intoarca la sat.

In 2007, preturile ridicate in domeniul imobiliar din marile orase pot determina pensionari oraseni sa-si vanda apartamentul, sa cumpere o casuta undeva la tara, la aer curat, la 50-60 de kilometri de marile orase pentru circa 10.000 de euro, iar pentru alti circa 10.000 sa-l duca la un standard de trai civilizat (hidrofor, fosa septica, centrala pe gaz, satelit, etc) si mai raman si cu o suma de bani semnificativa in buzunar.

Un exemplu in acest sens a fost prezentat de TVR.

Strategia energetica in dezbatere publica. Azi: parerea minerilor.

Strategia energetica a Romaniei, lansata spre dezbatere publica de catre MEF, a primit in ultimele 2 zile parerile minerilor din industria carbunelui.

Dl. Vosganian a anuntat ca minerii nu au depus nicio revendicare la MEF si considera ca “minerii sunt in greva, dar nu cer nimic”.

Ceea ce cer minerii este ca termocentralele care functioneaza pe baza de carbune sa nu se privatizeze, de frica pierderii locurilor de munca. Cred ca protestul lor este forma de consultare sub presiune pe marginea strategiei energetice recent lansate de MEF. Oare isi va modifica MEF strategia?

Strategia energetica a Romaniei 2007 – 2020 in detaliu

Spuneam saptamana trecuta ca proiectul “Strategia economica a Romaniei in perioada 2007 – 2020 este un document bine facut pentru standardele cu care ne-au obisnuit autoritatile pana acum, strategiile sunt bine documentate, este un document realist si bogat in informatii. Imi mentin parerea.

Documentul detaliaza obiectivele strategice, arata care sunt resursele si cum se poate ajunge de la resursele si situatia de azi la obiectivele din 2020, ce politici trebuiesc promovate pentru a ne atinge obiectivul.

In analiza de fata voi relua cateva teme din strategia MEF si voi face cateva recomandari.

1. Obiectivul general al strategiei

Din document:

“Obiectivul general al dezvoltarii sectorului energetic il constituie acoperirea integrala a consumului intern de energie elctrica si termica in conditii de crestere a securitatii energetice a tarii, de dezvoltare durabila si cu asigurarea unui nivel corespunzator de competitivitate”.

  Continue reading →


Taguri