Iulian Comanescu si Mihai Morar analizeaza aici si aici urmarile in cinematografia romaneasca a succesului lui Mungiu si ma intreaba cum poate face bani regizorul din acest succes.
In primul rand, nu este rolul regizorului sa faca bani. Rolul lui este sa faca filme.
Din cate stiu, orice film are un producator. Producatorul se va ocupa de distributia filmului, distributie care trebuie facuta pe doua paliere: cel romanesc si cel international, pe ambele piete trebuiesc cautati distribuitori.
Ca orice film, viata sa economica este de circa 10 ani din care cei mai importanti sunt primii 3-4 ani cand se inregistreaza circa 95% din venituri:
- primele 3 luni – in cinematografe, urmate de:
- 3-6 luni in inchirieri (gen Diverta sau Blockbuster) si pay TV urmate de:
- 3-6 luni vanzare DVD-uri;
- dupa circa 1-2 ani – free TV (sumele vor depinde si de succesul perioadei din cinematografe)
Distinctia obtinuta de film va permite contracte cu cei mai importanti distribuitori din Romania si pe plan international (de ex. cu Pathe International pentru distributia in afara tarii). Distribuitorul international va face contracte de sub-distributie cu distribuitori locali in diferite tari (Japonia, Franta, Germania, in Europa in general si, mai putin in SUA, Marea Britanie)
Contractele de sub-distributie sunt standard iar ceea ce trebuie producatorul sa obtina este sa negocieze extrem de bine asa numitul “minimum guarantee”; pentru filmele europene acesta fiind maximul ce se obtine in mod traditional.
De toate aspectele economice - de fapt contracte cu terti specializati (cinematografe, inchirieri, payTV, DVD-uri si freeTV) - se ocupa distribuitorul / sub-distribuitorul; producatorul, in cazul filmelor europene, trebuie sa se asigure ca obtine, repet, un “minimum guarantee” cat mai mare. In plus, trebuie sa-si monitorizeze distribuitorul pentru a vedea eventual acele tari unde se pot obtine sume mai mari decat acea garantie minima.
Sunt sceptic insa ca un film romanesc, chiar premiat la Cannes, va obtine venituri mai mari de 3 milioane de euro (ca garantie minima) pe plan international. Ceea ce ii ramane producatorului este sa isi joace cat mai bine cartea pe piata romaneasca unde are toate sansele sa bata toate recordurile si unde poate depasi venituri de 2 milioane de euro (intre cinematograf, DVD-uri si drepturi TV).
Si, ca orice business de succes, iata ca au aparut deja si costuri conexe succesului – cum ar fi costurile cu inchiderea acuzelor de plagiat - costuri ce vor face ca profitabilitatea filmului sa fie mai mica.
Dau si eu mai departe, tot in casa, stafeta Ioanei Avadani pentru a analiza cum pot factorii politici utiliza acest succes pentru modificarea imaginii Romaniei in lume.
Info: Ioana nu a rupt lantul. Din contra: a analizat si impactul social si a ridicat multe intrebari aici
