Sindicalistii de la Mittal Steel Galati au intrat in greva generala. Ei cer majorarea salariilor cu 30% iar patronatul ofera doar 12%.
Este, fara doar si poate, dreptul lor. Insa este si in interesul lor pe termen lung?
Otelul, pe piata mondiala, este o marfa ceruta la ora actuala, principalul consumator fiind China. Tot China, in 2006, a dezvoltat capacitati de productie a otelului de 5 ori mai mari decat capacitatea Sidex Galati si tendinta aceasta se va accentua in urmatorii ani.
O alta tendinta in UE este scaderea productiei de otel - cu exceptia otelurilor speciale – si, an de an, mii de locuri de munca se muta din UE catre alte tari.
Aceeasi Mittal Steel a cumparat recent otelaria de la Krivoi Rog din Ucraina unde forta de munca este mai ieftina, minereurile de fier mai aproape si energia mai ieftina. Tot Mittal Steel a anuntat un program de investitii ambitios in Africa, printre care o investitie de 2 miliarde de dolari in Coasta de Fildes.
Cum isi poate mentine Mittal Steel Galati competitivitatea in aceste conditii? Este, desigur, o intrebare pentru management dar si pentru sindicate. Probabil ca sindicalistii vor obtine o victorie pe termen scurt insa, pe termen lung, intr-o economie globala integrata din ce in ce mai mult, Mittal Steel Galati risca sa se inchida.
O abordare mai inteligenta ar fi cresterea productivitatii, imbunatatirea si diversificarea lucrurilor pe care un salariat le poate face (a “skills”-urilor). O eventuala reducere a activitatii la Mittal Steel Galati ar fi un dezastru si pentru autoritatile locale pentru ca societatea galateana depinde prea mult de acest Combinat; autoritatile locale ar trebui sa fie mai proactive in ceea ce priveste diversificarea si deschiderea economica la nivel local.